ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5050/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 10

iunie 2008 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamanta SC D.R.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea

Rutieră Română (A.R.R), A.S.S.I, precum și cu SC L T. SRL și SC V.I. SRL, în calitate

de câștigători ai licitației, introduși în cauză, anularea rezultatului ședinței

de atribuire prin descalificarea câștigătorului traseului București - Sat C., atribuirea

traseului menționat din programul de transport interjudețean de persoane prin servicii

regulate 2008-2011 societății reclamante clasată pe poziția a II-a la ședința de

atribuire a traseelor.

În motivarea acțiunii

reclamanta a apreciat nelegală atribuirea traseului către SC L.T. SRL participantă

la ședința de atribuire în condițiile în care aceasta era deja deținătoarea unor

licențe pe traseul interjudețean București - Giurgiu, mașinile acesteia fiind autorizate

și utilizate la transportul internațional de călători, prin servicii reglate pe

relația România-Bulgaria, fapt ce încalcă dispozițiile art. 50 pct. 9 din Ordinul

nr. 1892/2006.

S-a mai arătat că Autoritatea

Rutieră Română în mod nelegal a schimbat condițiile de eligibilitate privind capacitatea

de transport fără a anunța în prealabil și fără a exista vreo solicitare de modificare

a capacității de transport a vehiculelor ce pot participa la atribuirea traseului

X, acordând punctaj mai mare societăților cu autocare.

A susținut că în raport

de această împrejurare nu și-ar fi achiziționat microbuze pentru a se menține pe

traseu, ci autocare.

Faptul că A.S.S.I. a stabilit

câștigătoare a licitației o societate care a licitat cu autocare de peste 23 locuri

în loc de microbuze creează îndoieli serioase cu privire la legalitatea atribuirii

acestui traseu.

Prin sentința nr. 20 din

6 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta

A.S.S.I. prin întâmpinare, respingând în consecință acțiunea formulată.

Pentru a pronunța această

hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că prin conținutul contestației formulate

de reclamantă către Autoritatea Rutieră Română și A.S.S.I. aceasta arată motivele

care în opinia sa au condus la atribuirea ilegală a traseelor de transport pe ruta

București - Sat C. - cod X în ședința de atribuire din 30 aprilie 2004, fără a solicita

revocarea licenței de transport acordată firmei concurente ori anularea ședinței

de atribuire, împrejurare ce echivalează cu neefectuarea procedurii prealabile în

forma cerută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu este satisfăcută

în speță cerința imperativă instituită de aceste prevederi.

Împotriva acestei sentințe

a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate

și netemeinicie.

Prin motivele de recurs

se aduc, în esență, critici sentinței recurate în sensul că instanța de fond în

mod greșit a statuat că nu a fost îndeplinită condiția imperativă prevăzută de

art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la plângerea prealabilă. Se susține că,

făcându-se confuzie între documentele ce reglementează activitatea de transport

a unei societăți de profil, respectiv între licența de transport și cea de traseu,

în consecință și conținutul plângerii prealabile a fost stabilit eronat.

Se arată că plângerea

prealabilă a vizat întreaga procedură de atribuire a traseelor - respectiv întreaga

procedură care a permis desemnarea câștigătorului, fiind contestate toate actele

și faptele care au condus la stabilirea unui rezultat eronat. În această situație

se impunea verificarea legalității întregii proceduri ce a stat la baza atribuirii

traseului menționat.

Autoritatea Rutieră Română

a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că prin contestația formulată atât către A.S.S.I., cât și Autoritatea

Rutieră Română, recurenta-reclamantă nu a solicitat anularea rezultatelor ședinței

de atribuire și respectiv revocarea licenței de traseu eliberată pentru traseul

interjudețean București - sat C. cod traseu X firmei concurente (și nu de transport,

cum dintr-o eroare de tehnoredactare s-a consemnat) ci a arătat doar motivele care,

în opinia sa, au condus la atribuirea ilegală a acestui traseu, astfel că în mod

corect a fost respinsă acțiunea pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.

Autoritatea Rutieră Română

a precizat că în cazul atribuirii traseelor interjudețene, actul administrativ îl

constituie rezultatul procedurii de atribuire electronică a acestor trasee, iar

eliberarea licenței de traseu reprezintă un efect al acestui act administrativ.

Cum recurenta-reclamantă

nu a solicitat anularea rezultatelor ședinței de atribuire din 30 aprilie 2008 în

ceea ce privește traseul interjudețean București - sat C., în mod corect, a fost

respinsă acțiunea pentru neîndeplinirea plângerii prealabile.

SC V.I. SRL și SC L.T.

SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului întrucât

recurenta-reclamantă nu a solicitat prin plângerile prealabile adresate intimatelor-pârâte

revocarea sau anularea rezultatelor ședinței de atribuire a traseului.

Înalta Curte, analizând

recursul, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul

cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și de prevederile art. 304

1

C. proc. civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează

a fi expuse.

După cum se constată,

reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ anularea rezultatului

ședinței de atribuire a traseului București - sat C., cod traseu X și atribuirea

traseului București - sat C. în favoarea sa.

Prin plângerea prealabilă

formulată către Autoritatea Rutieră și către A.S.S.I. recurenta-reclamantă a înțeles

să conteste întreaga procedură de atribuire a traseelor de transport cu codul X,

cuprinse în programul de transport interjudețean în ședința de atribuire din data

de 30 aprilie 2008 care vizează ruta București - sat C.

Această procedură se finalizează

prin emiterea unei hotărâri de către o Comisie paritară pentru atribuirea traseului

interjudețean.

Potrivit art. 19 din Ordinului

nr. 353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport

public local nr. 92/2007, actul administrativ care produce efecte juridice în privința

atribuirii traseelor din programul județean de transport și care poate forma obiectul

acțiunii în contencios administrativ, este hotărârea Comisiei paritare, constituită

prin hotărârea consiliului local.

Licențele de traseu se

acordă de Autoritatea Rutieră Română, prin agențiile teritoriale, în baza hotărârilor

comisiei paritare.

Este adevărat că potrivit

O.U.G. nr. 73/2007, A.S.S.I. gestionează și operează sistemul informatic de atribuire

electronică a traseelor naționale din programele de transport județene, însă lista

cu rezultatele atribuirii electronice emise de agenție reprezintă doar un act premergător

emiterii hotărârii de către Comisia paritară, această hotărâre având caracteristicile

actului administrativ unilateral, ce poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ.

În acest sens a statuat

și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal,

în cadrul ședinței din 5 octombrie 2009 privind soluțiile de unificare a practicii

judiciare.

În raport de aceste considerente

cât și de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. se constată lipsa de rol

activ a instanței de fond care nu a stabilit cadrul procesual în mod corect, respectiv

care este actul administrativ ce putea fi supus cenzurii instanței de contencios

administrativ, cine este emitentul acestuia și în funcție de aceste elemente care

este instanța competentă material să soluționeze cauza.

În acest context, instanța

de recurs apreciază că soluția pronunțată în sensul admiterii excepției lipsei procedurii

prealabile, fără a se stabili care este actul administrativ împotriva căruia se

putea formula plângere prealabilă, este nelegală.

În consecință, dată fiind

dezlegarea instanței de recurs cu privire la actul administrativ ce poate forma

obiectul acțiunii în contencios administrativ, se impune casarea sentinței recurate

și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării,

se va stabili cadrul procesual cu respectarea principiului disponibilității, urmând

ca ulterior, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța

să își verifice competența materială.

Având în vedere toate

aceste considerente, cât și dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I, art. 313 C.

proc. civ., precum și pe cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările

și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința

atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de SC D.R.T. SRL Voluntari împotriva sentinței civile nr. 20 din 16 ianuarie 2009

a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 noiembrie 2009.