ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5050/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 10 iunie 2008 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC D.R.T. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Rutieră Română (A.R.R), A.S.S.I, precum și cu SC L T. SRL și SC V.I. SRL, în calitate de câștigători ai licitației, introduși în cauză, anularea rezultatului ședinței de atribuire prin descalificarea câștigătorului traseului București - Sat C., atribuirea traseului menționat din programul de transport interjudețean de persoane prin servicii regulate 2008-2011 societății reclamante clasată pe poziția a II-a la ședința de atribuire a traseelor.

În motivarea acțiunii reclamanta a apreciat nelegală atribuirea traseului către SC L.T. SRL participantă la ședința de atribuire în condițiile în care aceasta era deja deținătoarea unor licențe pe traseul interjudețean București - Giurgiu, mașinile acesteia fiind autorizate și utilizate la transportul internațional de călători, prin servicii reglate pe relația România-Bulgaria, fapt ce încalcă dispozițiile art. 50 pct. 9 din Ordinul nr. 1892/2006. S-a mai arătat că Autoritatea Rutieră Română în mod nelegal a schimbat condițiile de eligibilitate privind capacitatea de transport fără a anunța în prealabil și fără a exista vreo solicitare de modificare a capacității de transport a vehiculelor ce pot participa la atribuirea traseului X, acordând punctaj mai mare societăților cu autocare.

A susținut că în raport de această împrejurare nu și-ar fi achiziționat microbuze pentru a se menține pe traseu, ci autocare. Faptul că A.S.S.I. a stabilit câștigătoare a licitației o societate care a licitat cu autocare de peste 23 locuri în loc de microbuze creează îndoieli serioase cu privire la legalitatea atribuirii acestui traseu. Prin sentința nr. 20 din 6 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta A.S.S.I. prin întâmpinare, respingând în consecință acțiunea formulată. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, în esență, că prin conținutul contestației formulate de reclamantă către Autoritatea Rutieră Română și A.S.S.I.

aceasta arată motivele care în opinia sa au condus la atribuirea ilegală a traseelor de transport pe ruta București - Sat C. - cod X în ședința de atribuire din 30 aprilie 2004, fără a solicita revocarea licenței de transport acordată firmei concurente ori anularea ședinței de atribuire, împrejurare ce echivalează cu neefectuarea procedurii prealabile în forma cerută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, astfel că nu este satisfăcută în speță cerința imperativă instituită de aceste prevederi. Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Prin motivele de recurs se aduc, în esență, critici sentinței recurate în sensul că instanța de fond în mod greșit a statuat că nu a fost îndeplinită condiția imperativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 referitoare la plângerea prealabilă.

Se susține că, făcându-se confuzie între documentele ce reglementează activitatea de transport a unei societăți de profil, respectiv între licența de transport și cea de traseu, în consecință și conținutul plângerii prealabile a fost stabilit eronat. Se arată că plângerea prealabilă a vizat întreaga procedură de atribuire a traseelor - respectiv întreaga procedură care a permis desemnarea câștigătorului, fiind contestate toate actele și faptele care au condus la stabilirea unui rezultat eronat. În această situație se impunea verificarea legalității întregii proceduri ce a stat la baza atribuirii traseului menționat. Autoritatea Rutieră Română a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Se arată că prin contestația formulată atât către A.S.S.I., cât și Autoritatea Rutieră Română, recurenta-reclamantă nu a solicitat anularea rezultatelor ședinței de atribuire și respectiv revocarea licenței de traseu eliberată pentru traseul interjudețean București - sat C. cod traseu X firmei concurente (și nu de transport, cum dintr-o eroare de tehnoredactare s-a consemnat) ci a arătat doar motivele care, în opinia sa, au condus la atribuirea ilegală a acestui traseu, astfel că în mod corect a fost respinsă acțiunea pentru neîndeplinirea procedurii prealabile. Autoritatea Rutieră Română a precizat că în cazul atribuirii traseelor interjudețene, actul administrativ îl constituie rezultatul procedurii de atribuire electronică a acestor trasee, iar eliberarea licenței de traseu reprezintă un efect al acestui act administrativ.

Cum recurenta-reclamantă nu a solicitat anularea rezultatelor ședinței de atribuire din 30 aprilie 2008 în ceea ce privește traseul interjudețean București - sat C., în mod corect, a fost respinsă acțiunea pentru neîndeplinirea plângerii prealabile. SC V.I. SRL și SC L.T. SRL au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului întrucât recurenta-reclamantă nu a solicitat prin plângerile prealabile adresate intimatelor-pârâte revocarea sau anularea rezultatelor ședinței de atribuire a traseului. Înalta Curte, analizând recursul, în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispozițiile legale incidente, cât și de prevederile art. 304 1 C. proc.

civ., apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse. După cum se constată, reclamanta a solicitat instanței de contencios administrativ anularea rezultatului ședinței de atribuire a traseului București - sat C., cod traseu X și atribuirea traseului București - sat C. în favoarea sa. Prin plângerea prealabilă formulată către Autoritatea Rutieră și către A.S.S.I. recurenta-reclamantă a înțeles să conteste întreaga procedură de atribuire a traseelor de transport cu codul X, cuprinse în programul de transport interjudețean în ședința de atribuire din data de 30 aprilie 2008 care vizează ruta București - sat C. Această procedură se finalizează prin emiterea unei hotărâri de către o Comisie paritară pentru atribuirea traseului interjudețean.

Potrivit art. 19 din Ordinului nr. 353/2007 pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii serviciilor de transport public local nr. 92/2007, actul administrativ care produce efecte juridice în privința atribuirii traseelor din programul județean de transport și care poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, este hotărârea Comisiei paritare, constituită prin hotărârea consiliului local. Licențele de traseu se acordă de Autoritatea Rutieră Română, prin agențiile teritoriale, în baza hotărârilor comisiei paritare. Este adevărat că potrivit O.U.G. nr. 73/2007, A.S.S.I.

gestionează și operează sistemul informatic de atribuire electronică a traseelor naționale din programele de transport județene, însă lista cu rezultatele atribuirii electronice emise de agenție reprezintă doar un act premergător emiterii hotărârii de către Comisia paritară, această hotărâre având caracteristicile actului administrativ unilateral, ce poate fi cenzurat pe calea contenciosului administrativ. În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în cadrul ședinței din 5 octombrie 2009 privind soluțiile de unificare a practicii judiciare. În raport de aceste considerente cât și de dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.

se constată lipsa de rol activ a instanței de fond care nu a stabilit cadrul procesual în mod corect, respectiv care este actul administrativ ce putea fi supus cenzurii instanței de contencios administrativ, cine este emitentul acestuia și în funcție de aceste elemente care este instanța competentă material să soluționeze cauza. În acest context, instanța de recurs apreciază că soluția pronunțată în sensul admiterii excepției lipsei procedurii prealabile, fără a se stabili care este actul administrativ împotriva căruia se putea formula plângere prealabilă, este nelegală. În consecință, dată fiind dezlegarea instanței de recurs cu privire la actul administrativ ce poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ, se impune casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, se va stabili cadrul procesual cu respectarea principiului disponibilității, urmând ca ulterior, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, instanța să își verifice competența materială. Având în vedere toate aceste considerente, cât și dispozițiile art. 312 alin. (1) teza I, art. 313 C. proc. civ., precum și pe cele ale art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va admite recursul formulat, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de SC D.R.T. SRL Voluntari împotriva sentinței civile nr. 20 din 16 ianuarie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2009.