ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4914/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată

la data de 9 iulie 2008, reclamanta SC I. SRL Iași a solicitat, în contradictoriu

cu pârâta A.S.S.I., anularea parțială a rezultatelor ședinței de atribuire din 30

mai 2008, în ceea ce privește traseul Iași-Târgu Neamț, Cod X, cursele 12, 13 și

15.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că în urma ședinței de atribuire din data de 30 aprilie 2008

a câștigat toate cursele traseului Iași-Târgu Neamț C.1- C.16, dar până la data

de 20 mai 2008 nu au fost emise licențele de traseu.

Din motive neimputabile,

nu a mai solicitat emiterea licențelor de traseu pentru cursele C.12, C.13 și C.15,

pentru autovehiculele A, B și respectiv C, motiv pentru care aceste autovehicule

au fost din nou înscrise pentru o nouă ședință de atribuire, din 30 mai 2008, pentru

care reclamanta a depus ofertele la 16 mai 2008.

Pârâta însă, i-a comunicat

că respectivele oferte au fost inactivate.

Împotriva acestei comunicări

a formulat plângere prealabilă, la data de 30 iunie 2008.

Curtea de Apel Iași,

secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 11/CA din 19 ianuarie

2009, a respins acțiunea, ca nefondată.

Instanța a reținut că

soluția se impune, în raport cu prevederile art. 50 alin. (9) din Ordinul nr. 1892/2006

pentru aprobarea Normelor privind organizarea și efectuarea transporturilor rutiere

și a activităților conexe acestora și cu împrejurarea că, neprezentându-se din pretinse

motive neimputabile, nedovedite, să solicite emiterea licențelor de traseu pentru

cursele C.12, C.13 și C.15, aceste curse au fost inactivate de sistemul electronic,

unde apăreau ca fiind câștigate la ședința de atribuire anterioară, filtrarea efectuată

de sistemul electronic potrivit programului aferent nepermițând intervenția operatorilor

umani.

Împotriva sus-menționatei

sentințe a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta SC I. SRL Iași, criticând-o

pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-reclamantă a arătat că instanța și-a întemeiat soluția pe prevederile

art. 50 alin. (9) din Ordinul nr. 1892/2006, conform cărora în perioada de valabilitate

a programelor de transport autovehiculele cu care operatorul de transport rutier

a câștigat trasee/curse pentru care a obținut licența de traseu nu pot fi înscrise

la o atribuire ulterioară, dar aceste norme nu sunt aplicabile în speță, pentru

că licențele de traseu corespunzătoare curselor pentru care a depus oferte nu au

fost emise anterior ședinței de atribuire - ofertele depuse la data de 16 mai 2008

fiind inactivate în mod nelegal.

A mai arătat că la data

de 16 mai 2008, când au fost depuse ofertele, nici un vehicul al societății nu făcea

obiectul unei licențe, copiile conforme ale licențelor de traseu pentru cursele

C.2, C.4, C.6, C.8 și C.10 Iași - Târgu Neamț și C.1 Tg. Neamț - Pașcani fiind eliberate

abia la data de 28 iunie 2008.

În fine, recurenta-reclamantă

a arătat că instanța de fond a adoptat ad literam punctul de vedere al autorității

pârâte, deși deciziile acesteia, de natură să afecteze activitatea unor operatori

de transport, ar trebui să fie întemeiate de dispozițiile legii, iar nu să aibă

caracter arbitrar și nelegal.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor de recurs invocate și a prevederilor art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, soluția de respingere a

acțiunii reclamantei urmând a fi menținută, pentru considerentele ce vor fi expuse

în continuare.

Recurenta-reclamantă a

supus controlului instanței de contencios administrativ rezultatele ședinței de

atribuire electronică a traseelor din data de 30 mai 2008, chemând în judecată A.S.S.I.,

instituția publică în a cărei competență intră atribuția de operare a sistemului

informativ pentru atribuirea electronică a traseelor naționale din programele de

transport prin serviciile regulate județene, interjudețene limitrofe și interjudețene,

potrivit art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 73/2007.

În concret, recurenta-reclamantă

contestă rezultatele ședinței de atribuire în ceea ce privește traseul Iași - Tg.

Neamț, Cod X, cursele 12, 13 și 15, pentru care ofertele sale au fost descalificate

în temeiul art. 50 alin. (9) din Ordinul nr. 1892/2006 al Ministrului Transporturilor,

Construcțiilor și Turismului. Potrivit acestui text legal, autovehiculele cu care

operatorul de transport rutier a câștigat curse pentru care a obținut licențe de

traseu nu pot fi înscrise la o atribuire ulterioară.

Or, în speță, s-a reținut

că recurenta-reclamantă a nominalizat pentru cele trei curse menționate aceleași

vehicule cu care participase anterior la ședința de atribuire din data de 30 aprilie

2008, când a obținut un număr de 5 curse ale traseului X și o cursă a traseului

Y.

Așa cum a reținut și prima

instanță, împrejurarea că până la data înscrierii la cea de-a doua licitație partea

nu se prezentase pentru a-și ridica licențele de traseu nu exclude incidența prevederilor

legale menționate mai sus, scopul normei fiind acela de a asigura coerența și securitatea

juridică a procedurilor de atribuire a traseelor, prin evitarea înscrierii operatorilor

de transport cu aceleași autovehicule la ședințe de atribuire electronică succesive,

pentru trasee care nu pot fi operate cu același mijloc de transport.

În adresa din 2 iunie

2008, reprezentând răspunsul la plângerea prealabilă, A.S.S.I. i-a comunicat recurentei-reclamante

motivele de fapt și de drept ale înlăturării celor 3 oferte în discuție, semnificația

termenilor folosiți rezultând cu claritate din conținutul adresei, în care autoritatea

a făcut trimitere la prevederile art. 50 alin. (9) din Ordinul nr. 1892/2006 și

a indicat în concret traseele, cursele și numerele de înmatriculare ale autovehiculelor

înscrise în ofertele respective.

Pe lângă aceste considerente,

reținute corect și de instanța de fond, care a dat o interpretare adecvată normei

cuprinse în art. 50 alin. (9) din Ordinul Ministerului Transporturilor, Construcțiilor

și Turismului nr. 1892/2006, soluția de respingere a acțiunii se impune a fi menținută

și dintr-o altă perspectivă.

În virtutea atribuțiilor

conferite de O.U.G. nr. 73/2007, A.S.S.I. gestionează și operează sistemul informativ

de atribuire electronică a traseelor naționale din programele de transport județene

și interjudețene, dar actul administrativ care produce efecte juridice în ceea ce

privește dreptul operatorilor de a presta serviciile de transport rutier public

de persoane este licența de transport eliberată de agenția teritorială a Autorități

Rutieră Română, în funcție de tipul de transport, conform art. 34 din O.U.G. nr.

109/2005 privind transporturile rutiere și art. 20 alin. (2) lit. a) din Legea serviciilor

de transport public local nr. 92/2007 și a legislației secundare adoptate în vederea

punerii în aplicare a acestor acte normative.

Ședința de atribuire electronică

este numai o etapă premergătoare în derularea acestei proceduri, astfel că rezultatele

ședinței de atribuire electronică nu produc prin ele însele efecte vătămătoare care

să poată fi supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, conform art.

1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamanta SC I. SRL Iași împotriva sentinței civile nr. 11/CA din 19 ianuarie

2009 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 6 noiembrie 2009.