ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4877/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin hotărârea din 21 septembrie 2005, Consiliul Județean Caraș-Severin a dispus completarea hotărârii din 25 aprilie 2005, privind aprobarea programelor de transport rutier de persoane prin servicii regulate pentru traseele din Caraș-Severin și județele limitrofe pentru perioada 1 iulie 2005 - 30 iunie 2008, în sensul anexei 1 respectiv cu traseul Bocșa-Reșița. Cu ocazia depunerii electronice a ofertei pe traseul 1 Bocșa - Reșița, reclamanta a constatat că sistemul afișa numai trei autovehicule deținute și neutilizate, fiind astfel exclusă în mod nelegal de la depunerea ofertei. Prin întâmpinarea formulată la data de 17 iulie 2007, Autoritatea Rutieră Română a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Prin sentința nr. 75/F-C din 3 septembrie 2007 Curții de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Autoritășii Rutiere Române și a respins acțiunea față de aceasta; a admis cererea de suspendare a actului administrativ „Rezultatele finale ale etapei de atribuire electronică - trafic județean, ședința din 7 mai 2007”; a dispus suspendarea acestuia până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC B.T. SRL Vâlcea; a anulat parțial actul administrativ menționat și a obligat pârâta I.G.C.T.I.

la reluarea etapei de atribuire electronică a traficului județean și refacerea rezultatelor finale ale acestuia. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Rutiere Române, instanța a reținut că pârâta Autoritatea Rutieră Românâ nu deține atribuții în ceea ce privește stabilirea rezultatelor finale ale atribuirii, acestea revenind exclusiv pârâtei I.G.C.T.I. În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea a reținut că SC B.T. SRL Vâlcea îndeplinea condițiile cerute de dispozițiile art. 54 din Ordinul Ministerului Transportului, Construcțiilor și Turismului nr. 1892/2006, nefiind incidente prevederile pct. b al acestui text.

Asupra cererii de suspendare, Curtea a reținut că potrivit art. 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea poate fi solicitată, pentru motivele prevăzute de art. 14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea în tot sau în parte a actului atacat, în cauză fiind întrunite condițiile cazului bine justificat și existenței unei pagube iminente. Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs pârâta A.S.S.I., criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a fost dată cu greșita aplicare a legii.

Se precizează în motivele de recurs, în speță, suntem în prezența unei acțiunii subsidiare în angajarea răspunderii administrativ-patrimoniale a autorității publice în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, însă pentru angajarea răspunderii autorității publice trebuiesc întrunite cumulativ mai multe condiții, care în litigiul de față nu sunt întrunite, în cauză reclamantul neprezentând nici un element care să formeze convingerea existenței vreunei pagube și respectiv a întinderii acestuia. Se precizează în recurs că sancțiunea aplicată nu este rezultatul vreunei ilegalități sau culpe în îndeplinirea sarcinilor conferite de lege emitentului. Nedistribuirea traseului 1 Bocșa - Reșița este singurul rezultat final pe care Inspectoratul putea să-l publice în urma ședinței de atribuire din 2 mai 2007, avându-se în vedere datele pe care le deținea la acel moment sistemul informatic.

Se mai precizează în motivele de recurs că nu există nicio culpă și niciun fel de legătură între conduita ilicită a Autorități Rutiere Române și conduita Inspectoratului General, care nu-și putea depăși atribuțiile prevăzute de lege. Recursul este nefondat și va fi respins. Examinând actele dosarului, motivele de recurs și în raport de dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele: Fără dubiu, instanța fondului a reținut corect că sunt întrunite cumulativ condițiile legale pentru a exista răspunderea patrimonială a autorității publice. Societatea intimată are ca obiect de activitate transportul rutier de persoane, activitate pentru care SC B.T.

SRL Vâlcea a făcut investiții și care reprezintă singura sursă de venituri. Imposibilitatea folosirii autovehiculelor în vederea participării la licitație, cu certitudine reprezintă pentru societate un prejudiciu, acesta fiind probat cu acte și expertiza de specialitate care s-a referit cu claritate la întinderea pagubei. Desigur, cum corect a reținut Curtea de Apel, autoritatea recurentă a fost în culpă, culpă reținută și printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin decizia nr. 1868/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ca urmare a acesteia actul administrativ nelegal a fost anulat parțial, deci paguba suferită de intimată s-a probat în totalitate. Raportul de expertiză efectuată în cauză, a fost întocmit în baza actelor prezentate și a legislației în vigoare, faptul că expertul consilier al recurentei a avut o altă opinie nesusținută pertinent, neputând conduce instanța la o concluzie contrară.

Expertul având în vedere că mașinile au fost amortizate într-un procent substanțial, concluzionează că acesta corespunde și gradului de uzură, concluziile lui fiind contestate de recurentă care însă nu a formulat obiecțiuni argumentate, susținând doar punctul de vedere al consilierului expert. Corect a fost determinată întinderea prejudiciului pentru perioada 19 mai 2007 - 30 iunie 2008, suma fiind calculată pe două perioade și în acord cu legislația fiscală în vigoare, precizându-se că taxele datorate bugetului de stat se plătesc de intimata-reclamantă după încasarea sumelor care valorează profit. Referitor la cererea de chemare în garanție formulată de recurenta-pârâtă, a fost în mod legal respinsă de Curtea de Apel, întrucât susținerile acesteia (pârâtei) nu au fost dovedite, intimata depunând toate diligențele pentru a comunica A.S.S.I.

eroarea din programul afișat și solicitând îndreptarea acesteia, conform actelor depuse la dosar - respectiv sesizările reclamantei-intimate aflate la dosarul de fond. Prin urmare nu se putea reține culpa Autorității Rutiere Române, întrucât sesizările intimatei ar fi trebuit mai întâi verificate de recurentă, fapt care nu s-a petrecut. Față de toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sentința atacată este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge recursul declarat de A.S.S.I. ca nefondat, conform art. 312 C. proc. civ. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de A.S.S.I. împotriva sentinței nr. 154/F-C din 29 octombrie 2008 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Obligă recurenta la plata sumei de 7.044,29 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC B.T. SRL Râmnicu Vâlcea. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2009.