ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1868/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 21

iunie 2007, reclamanta SC B.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta I.G.C.T.I. și

A.R.R. solicitând anularea parțială a actului administrativ, reprezentând „Rezultatele

finale ale etapei de atribuire electronică, trafic județean, ședința mai 2007”,

existent pe site-ul A.R.R. și completarea lui în sensul declarării SC B.T. SRL,

câștigătoarea licitației electronice din data de 2 mai 2007 pentru oferta nr.221

traseul 1 Bocșa – Reșița. S-a mai solicitat de către reclamantă atribuirea de

către I.G.C.T.I. a traseului și emiterea licenței de traseu de către A.R.R.,

începând cu 2 mai 2007, suspendarea actului „Rezultatele finale ale etapei de

atribuire electronică, trafic județean ședința din 2 mai 2007”, în sensul ca

traseul Bocșa-Reșița să nu participe la o nouă atribuire organizată de I.G.C.T.I.

În motivarea solicitărilor sale

reclamanta a arătat că la data de 19 aprilie 2007 a accesat site-ul de

licitații al A.R.R. în vederea depunerii electronice a ofertei pentru traseul Bocșa-Reșița

cu nr. ofertă 221, însă nu i-a fost permisă depunerea ofertei, întrucât deși deține

un număr de 4 autovehicule, sistemul îi afișa numai 3 autovehicule.

A mai arătat că s-a adresat pârâtei

pentru cuprinderea în listă și a celui de-al 4 lea autovehicul dar situația nu

a fost soluționată până la oprirea depunerii ofertelor în vederea atribuirii

traseului Bocșa-Reșița, fiind astfel în imposibilitate de a depune oferta,și exclusă

în mod nelegal de la depunerea ofertei.

Prin sentința nr. 75 din 3 septembrie

2007, Curtea de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R. și a

respins acțiunea față de aceasta, a admis cererea de suspendare a actului administrativ

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze și, în parte,

acțiunea formulată de reclamantă. Drept urmare, s-a dispus anularea parțială a

actului administrativ și a fost obligat pârâtul I.G.C.T.I. la reluarea etapei

de atribuire electronică a traficului județean și refacerea rezultatelor

oficiale ale acesteia, cu luarea în considerare a microbuzului VL-04-NAU al

reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că în raport de obiectul cererii, respectiv anularea actului

administrativ „rezultatele finale ale etapei de atribuire electronică trafic

județean, ședința din 2 mai 2007”, excepția lipsei calității procesuale pasive

invocate de A.R.R. apare ca justificată întrucât A.R.R. nu este emitenta

acestui act administrativ și nu deține atribuții în ce privește stabilirea

rezultatelor finale ale atribuirii, acestea revenind exclusiv pârâtei I.G.C.T.I.

potrivit art. 51 din OMTCI nr. 1892/2006.

A fost admisă în parte acțiunea

reclamantei întrucât pârâta A.R.R., prin înscrisurile depuse la dosarul de fond

(filele 47,48) a arătat că reclamanta figurează în evidențele sale ca

deținătoare în parcul auto licențiat, a unui număr de 4 microbuze, inclusiv pe

cel cu nr. VL–04-NAU, îndeplinind astfel cerințele cuprinse în art. 54 din OMTCI

nr. 1892/2006.

Instanța a respins însă solicitarea

reclamantei de completare a actului administrativ, în sensul de a fi declarată ca

fiind câștigătoare a licitației electronice din data de 2 mai 2007, având în

vedere că instanța nu se poate substitui în dreptul de decizie al autorității

competente în această materie.

Cu privire la suspendarea actului

administrativ, instanța de fond a reținut că sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs A.N.R.C.T.I. fost I.G.C.T.I., solicitând în esență

modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii

reclamantei, actul administrativ atacat fiind legal.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă

A.N.R.C.T.I. a susținut că sentința pronunțată de instanța de fond, de admitere

a acțiunii reclamantei SC B.T. SRL este în totală neconcordanță cu realitatea

de fapt și de drept, din cauză.

Reluând pe scurt argumentele

reclamantei-intimate prezentate în susținerea cererii de chemare în judecată

formulate, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond, în mod nelegal le-a

considerat ca fiind întemeiate, primind de altfel, în mod nejustificat și

susținerile petentei A.R.R., în sensul lipsei calității procesuale pasive a

acestei entități.

Cu privire la acest aspect, recurenta a

indicat că instanța de fond greșit a apreciat că A.R.R. nu are calitate

procesuală pasivă, în condițiile în care culpa pentru situația produsă și dedusă

judecății îi aparține exclusiv, ea fiind cea care furnizează informațiile

privind parcul auto, informații pe care recurenta doar le primește, fără a avea

posibilitatea de-a interveni asupra respectivelor date primite.

A mai arătat recurenta că în condițiile

în care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R.,

soluția instanței de fond nu este aplicabilă, ea neputând statua față de A.N.R.C.T.I.,

deoarece decizia includerii unui traseu într-o procedură de atribuire

electronică aparține exclusiv A.R.R., autoritatea recurentă fiind obligată de

lege să desfășoare procedura conform solicitării autorității competente.

În fine, s-a mai arătat că la judecarea

fondului cauzei nu s-a făcut dovada culpei autorității recurente în ceea ce

privește actul administrativ atacat și nici nu a fost probată de către

reclamantă vătămarea care i s-a adus printr-un act administrativ care nu îi

este adresat, el fiind, în fapt, actul constatator de adjudecare al unei

procedurii competitive la care nu a participat.

Intimata A.R.R. a formulat în cauză o

întâmpinare la recursul A.N.R.C.T.I. solicitând în esență, respingerea

acestuia, întrucât, instanța de fond, în raport de obiectul cererii de chemare

în judecată corect a reținut că A.R.R. nu are calitate procesuală pasivă,

nefiind emitentul actului administrativ contestat.

S-a mai arătat că în mod corect a reținut

instanța de fond situația de fapt creată, în condițiile în care,

intimata-reclamantă, de la data accesării site-ului A.N.R.C.T.I., la 19 aprilie

2007 și până la oprirea depunerii ofertei pentru atribuirea traseului

Bocșa-Reșița, la 21 aprilie 2007, s-a adresat exclusiv acestei instituții, prin

corespondență expediată inclusiv prin poștă electronică, această din urmă

autoritate refuzând și introducerea în parcul auto a autovehiculului pentru

care reclamanta deținea copia conformă eliberată de instituția sa, seria CCP

nr. 1013463 și care, de altfel, figura înregistrat în sistemul informatic al A.R.R.

A formulat întâmpinare în cauză și

reclamanta-intimată SC B.T. SRL, solicitând la rândul său respingerea

recursului recurentei A.N.R.C.T.I. și arătând că susținerile acesteia

referitoare la modalitatea de soluționare a excepției lipsei calității

procesuale pasive a intimatei A.R.R. precum și cele legate de fondul cauzei

sunt nefondate, pentru argumentele reținute de instanța de fond.

La data de 12 februarie 2008 recurenta A.N.R.C.T.I.

a depus la dosar precizări la motivele de recurs solicitând a se lua act de

transmiterea calității procesuale active a A.N.R.C.T.I. către A.S.S.I., potrivit

dispozițiilor art. 5 alin. (1), (3) și (5) din O.U.G. nr. 25/2007, privind

stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului,

cu modificările ulterioare.

Înalta Curte, examinând conținutul O.U.G.

nr. 25/2007, reține, potrivit art. 5 alin. (3)și (5) că în adevăr, A.S.S.I., ca

instituție publică nou creată, în subordinea Ministerului Comunicațiilor și

Tehnologia Informației, preia pe baza unui protocol de predare-preluare încheiat

cu A.N.R.C.T.I., pe lângă baza materială și personalul și drepturile și

obligațiile fostului I.G.C.T.I. (devenit A.N.R.C.T.I.). Conform Protocolului de

predare- preluare din data de 25 octombrie 2007, depus la dosarul de recurs

(filele 32-38) rezultă că în baza legii a operat transmiterea calității și

capacității procesuale active de la recurenta A.N.R.C.T.I., către A.S.S.I.

Examinând recursul de față din această

perspectivă procesuală, în raport de probele administrate, de prevederile

legale incidente, incluzând art. 304

1

C. proc. civ., dar și față de

criticile recurentei și apărările intimatelor, Înalta Curte reține că acesta nu

este fondat, astfel că va fi respins, în considerarea celor prezentate în cele

ce urmează.

După cum rezultă din cuprinsul acțiunii

introductive de instanță și după cum corect a reținut și instanța de fond,

actul administrativ a cărui anulare parțială a fost solicitată de către

reclamanta-intimată se intitulează „Rezultatele finale ale etapei de atribuire

electronică-trafic județean, ședința din 2 mai 2007” și nu a fost emis de către

A.R.R., autoritate care de altfel nici nu deține atribuții în ceea ce privește

stabilirea rezultatelor finale ale atribuirii electronice de traseu

interjudețean/județean.

Cum astfel de atribuții revin

recurentei, în temeiul prevederilor OMTCT nr. 1892/2006, privind aplicarea

Normelor de organizare și efectuare a transporturilor rutiere și a

activităților conexe acestora, Înalta Curte reține că nu pot fi primite

criticile recurentei vizând modalitatea în care instanța de fond a soluționat

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.R.R.

Nu poate fi primită nici susținerea

referitoare la lipsa culpei în sarcina autorității recurente, câtă vreme,

actele dosarului atestă, pe de o parte, că rezultatele finale ale atribuirii

din data de 02 mai 2007 au fost stabilite exclusiv de A.N.R.C.T.I. (I.G.C.T.I.)

și afișate pe site-ul său, iar pe de alta, că reclamanta-intimată a solicitat

separat autorității reclamante (adresele și corespondențele de la filele

(17-22) încă din data de 20 aprilie 2007 să îi listeze și cel de-al patrulea

vehicul deținut, cu nr. VL-04-NAU, pentru ca sistemul să îi permită depunerea

ofertei, în condițiile prezentării copiei conforme nr. 1013463 pentru acest

vehicul, fără succes însă.

Înalta Curte reține că susținerile recurentei-pârâte

nu pot fi primite și în considerarea faptului, de asemenea dovedit, în sensul

că sistemul informatic al A.R.R. conținea listarea autovehiculului reclamantei,

cu nr. VL-04-NAU, astfel că și din această perspectivă nu se poate reține culpa

și implicarea A.R.R., ci numai a autorității recurente.

În fine, nefondate sunt și criticile

vizând lipsa vătămării produse societății reclamante, câtă vreme în mod evident

aceasta a fost lipsită de posibilitatea legală de a participa la o licitație

electronică, deși formal îndeplinea condițiile pentru aceasta și drept urmare,

în mod legal, A.R.R. nu a putut elibera licențele de traseu decât pentru

societățile declarate câștigătoare prin care actul administrativ atacat,

printre care nu se afla însă și reclamanta.

Așa fiind, soluția instanția instanței de

fond de anulare parțială a actului și de obligare la reluarea etapei de

atribuire electronică a traficului județean, cu luarea în considerare a

microbuzului VL-04-NAU cu privire la care reclamanta a dovedit că îi aparține,

apare ca fiind legală și în concordanță cu probele administrate.

În consecință, în temeiul art. 312 C.

proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A.N.R.C.T.I.

a cărei capacitate procesuală a fost preluată de către A.S.S.I., împotriva

sentinței civile nr. 75 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel Pitești, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13

mai 2008.