ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4625/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 11057/2/2009, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

a chemat în judecată pe pârâtul G.M., solicitând să se constate calitatea acestuia

de colaborator al securității.

În motivarea acțiunii,

autoritatea reclamantă a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar

și deconspirarea Securității, pârâtul furnizând informații care se referă la activități

sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele

dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare

și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată.

Prin Sentința nr. 2915

din 12 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut că, potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima

condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea

de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații,

indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate

de lucrătorii Securității iar a doua condiție să vizeze calitatea informației furnizate,

în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice

regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării

informațiilor în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale

ale omului.

A reținut Curtea că în

cauza de față, autoritatea reclamantă nu a făcut dovada că pârâtul G.M., ar fi una

și aceeași cu persoana care a semnat cele două informări cu numele G.M.A. și cu

persoana care a semnat notele informative cu numele conspirativ „G.” și că nu rezultă

care a fost scopul și contextul recrutării și de asemenea, nu există un angajament

semnat în acest sens și nici rapoartele de recrutare semnate de ofițerii de securitate.

În ceea ce privește analiza

fiecărei informații furnizării de colaborator, Curtea a apreciat că nu se identifică

informații care să se încadreze în condiția prevăzută de lege, respectiv prin care

să se denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice și libertăților fundamentale

ale omului, în aceste note fiind relatate diverse nemulțumiri ale studenților, fără

să se facă referire la regimul politic.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, cu raportare la motivul de recurs prevăzut

la art. 304 pct. 9, în condițiile art. 304

1

din C. proc. civ., susținând

că soluția a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.

Astfel, susține autoritatea

reclamantă, instanța de fond a ignorat că informațiile furnizate de pârât în legătură

cu studentul S.C. se refereau la faptul că acesta intenționa să părăsească fraudulos

țara, motiv pentru care organele fostei Securități l-au pus sub urmărire.

La fel, instanța de fond

a ignorat că informațiile date în legătură cu studentul B.S. au avut ca urmare punerea

acestuia sub supraveghere operativă.

În concluzie, a susținut

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, activitatea pe care a

desfășurat-o pârâtul în perioada când a fost student, se încadrează în cerințele

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, solicitând admiterea recursului, desființarea

soluției pronunțate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

recurs

Recursul este întemeiat

pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.

În ceea ce privește concluzia

instanței de fond, că pârâtul G.M. nu ar fi una și aceeași persoană cu cea care

semnează un număr de două informări, cu numele G.M.A. și nici cu persoana care semnează

notele cu numele conspirativ „G.”.

Din adresa din anul 2007

emisă de S.R.I. la cererea Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, depusă la dosarul de recurs de către autoritatea recurentă rezultă

că pârâtul Ghidiu Mihăilă, născut la 13 septembrie 1953, figurează cu Dosarul fond

rețea nr. 13901/Mureș care a fost predat în anul 2005 la depozitul Popești-Leordeni.

De asemenea, din nota

de constatare din dosarul instanței de fond, rezultă că pârâtul a fost titularul

Dosarului R/249730 din care rezultă că acesta, fiind student la Facultatea de matematică-fizică

din cadrul Institutului Pedagogic Târgu-Mureș a fost recrutat pentru supravegherea

informativă a studenților din căminul în care era cazat, folosind numele conspirativ

„G.”.

De menționat că pârâtul

nu s-a prezentat în fața instanțelor, deși a semnat personal citațiile și nu și-a

formulat nicio apărare, astfel încât concluzia instanței de fond este lipsită de

temei, din moment ce acesta nu a susținut că G.M., G.M.A. și cea care a folosit

numele conspirativ „G.” nu ar fi una și aceeași persoană.

În ceea ce privește concluzia

instanței de fond, potrivit căreia informațiile furnizate în cauză organelor fostei

Securități nu ar întruni condițiile cerute la art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,

instanța de recurs constată că este neîntemeiată.

Într-adevăr, potrivit

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru

a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este

aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum

note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității iar

a doua condiție să vizeze calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste

informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor în

sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, în cauză, este stabilit

că pârâtul a furnizat informații pe care le-a semnat olograf cu numele G.M.A., precum

și note informative furnizate de sursa „G.”, dar și informații care au fost consemnate

în rapoartele întocmite în urma discuțiilor cu sursa „G.”.

De asemenea, informațiile

furnizate au denunțat, în bună parte, activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, precum sunt cele care se refereau la atitudinile studentului

B.S., unde pârâtul fusese dirijat să-l urmărească tocmai din acest motiv.

În aceeași situație sunt

spre exemplu și informațiile care îl priveau pe studentul S.V., care era urmărit

pentru faptul că avea „intenții evazioniste”, adică urmărea să plece fraudulos din

țară să rămână fraudulos în altă țară (R.F.G.).

Or, la vremea respectivă,

asemenea atitudini și activități erau considerate și tratate de organele fostei

Securități, ca fiind potrivnice regimului totalitar comunist.

De asemenea, așa cum rezultă

din modul de valorificare a informațiilor respective de către organele fostei securități

(punerea sub urmărire informativă a persoanelor suspectate, informarea organelor

fostului Partid Comunist, etc.) probează faptul că acele informații au fost apte

să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale (dreptul la viață

privată, art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului; dreptul la libera

exprimare, art. 28 din Constituția R.S.R. și art. 19 din Declarația Universală a

Drepturilor Omului).

În concluzie, soluția

instanței de fond este nelegală și netemeinică, urmând ca recursul să fie admis

și, rejudecând cauza, acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității să fie admisă așa cum a fost formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței

nr. 2915 din 12 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal.

Casează hotărârea atacată

și admite acțiunea reclamantului.

Constată că pârâtul are

calitatea de colaborator al securității.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie

2012.