ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4211/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 5003 din 8 decembrie

2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și

fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul V.D. și, în

consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința

pârâtului V.D.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a reținut că, în considerarea dispozițiilor

art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea Securității și a calității pârâtului de candidat la funcția de

parlamentar în Parlamentul Europei, s-a procedat din oficiu la verificarea

calității pârâtului de colaborator al Securității.

Analizând într-o

manieră detaliată conținutul notelor informative semnate de către pârât, precum

și ale rapoartelor privind activitatea desfășurată de acesta, Curtea a apreciat

că reiese în mod cert întrunirea cerinței privind furnizarea de către pârât

organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, în speță, simplele legături ale

cetățenilor români cu cetățeni străini fiind privite ca potrivnice regimului

comunist și considerate periculoase pentru securitatea acestuia.

Totodată, instanța de

fond a reținut îndeplinirea și a celei de-a doua condiții, respectiv ca

furnizarea de informații să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Astfel, a constatat

judecătorul fondului, furnizarea acestor informații către organele de

securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ele

(precum supravegherea informativă a acestora, aviz negativ la solicitarea de

plecare, fie și temporară, din țară ș.a.), vizând îngrădirea dreptului la viață

privată și de familie, consacrat legislativ în epocă în art. 12 din Declarația

Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la data de 14 decembrie

1955 și în art. 17 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile

civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

Pe de altă parte,

Curtea a apreciat că apărările pârâtului vizând motivul pentru care a acceptat

să devină informator al securității nu sunt relevante în cauză.

Împotriva Sentinței

civile nr. 5003 din data de 8 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat

recurs în termen legal pârâtul V.D., prin care s-a solicitat admiterea căii

extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca

neîntemeiată a acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității.

S-a învederat, prin

motivele de recurs, că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică,

întrucât prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008. Notele și rapoartele scrise, a menționat recurentul, nu au

vizat libertatea și îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, și nu s-a

probat că a avut loc, efectiv, o vătămare a drepturilor și libertăților

fundamentale ale persoanelor trecute în note și în rapoarte (a dreptului de a

se căsători, de a trăi liber, de a avea dreptul la viață privată și de

familie). Nu există, a mai relevat recurentul, niciun fel de dovadă că

persoanelor evidențiate în note le-au fost respinse cererile privitoare la

plecarea din țară, nu au primit corespondența, le-a fost distrusă reputația și

onoarea sau au fost supuse vreunei forme de presiune din partea organelor de

securitate.

Notele informative,

s-a subliniat, erau făcute pentru a sprijini și combate traficul de droguri,

consumul acestora, difuzarea de materiale pornografice, precum și pentru a

împiedica cetățenii străini aflați la studii în România să săvârșească

infracțiuni sau atentate îndreptate statului și cetățenilor acestuia. Analiza

documentelor depuse în cauză, a mai arătat recurentul, nu poate conduce în

niciun fel la concluzia că prin informațiile furnizate Securității au fost

încălcate prevederile art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și

art. 17 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și

Politice, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a depus întâmpinare.

Recursul este

nefondat și va fi respins, pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează.

În mod întemeiat

prima instanță, prin sentința recurată, a admis acțiunea formulată de Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea

pârâtului V.D. de colaborator al Securității, fiind întrunite în litigiu

cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările

și completările ulterioare.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare, prin

colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat

informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana

care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de

interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în

stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind

cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este

considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar

actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a

propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu

împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în

care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana

care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea

voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl

deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității,

coordonau activitatea informatorilor".

Rezultă, din

definiția de mai sus, că pentru constatarea calității de colaborator al

Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) fraza I din O.U.G. nr.

24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se cere întrunirea a două

condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor

securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (nu se are în

vedere îngrădirea sau suprimarea efectivă a drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, o atare exigență fiind prevăzută imperativ, prin art.

2 lit. a) din ordonanță, în cazul acțiunii în constatarea calității de lucrător

al Securității).

În cauză, cum

judicios a reținut și instanța de fond (pe baza materialului probator pe care

s-a întemeiat Nota de constatare nr. S DI/1/2165 din 20 iulie 2009 emisă de

Direcția Investigații din cadrul Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității), sunt îndeplinite condițiile Ordonanței de urgență a

Guvernului nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru

constatarea calității recurentului V.D. de colaborator al Securității.

Recurentul pârât a avut, în perioada 16 noiembrie 1987 - 9 martie 1989,

calitatea de informator al organelor de securitate, cu numele conspirativ de

"A.". De la data recrutării și până la scoaterea sa din evidența

rețelei informative, recurentul a fost folosit de organele Securității pentru

cunoașterea stării de spirit din rândul studenților străini cazați în Complexul

studențesc Regie și Grozăvești, a preocupărilor și relațiilor stabilite de

aceștia în rândul cetățenilor români și străini, și a furnizat mai multe note

informative (la 16 noiembrie 1987, la 19 aprilie 1988, la 4 mai 1988) în care

s-a făcut referire la întreținerea de relații de către români cu cetățeni

străini precum și la comportările și atitudinea cetățenilor străini aflați în

România.

Este îndeplinită în

speță condiția denunțării, prin informațiile furnizate Securității de către

recurent, a unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist, fiind considerată potrivnică regimului comunist și periculoasă pentru

securitatea acestuia întreținerea de relații cu cetățenii străini. De asemenea,

cum a precizat și judecătorul fondului, este întrunită, în cauză, și cerința ca

informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului, fiind evident că prin conduita recurentului s-a

îngrădit dreptul la viață privată și de familie, proclamate și recunoscute prin

art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la

data de 14 decembrie 1955 și prin art. 17 pct. 1 din Pactul Internațional cu

privire la Drepturile Civile și Politice ratificat de România prin Decretul nr.

212/1974.

Apărările pârâtului

privitoare la rațiunile pentru care a acceptat să devină colaborator al

Securității - pentru a sprijini și combate traficul de droguri, consumul

acestora, difuzarea de materiale pornografice, precum și pentru a împiedica

cetățenii străini aflați la studii în România să săvârșească infracțiuni sau

atentate îndreptate statului și cetățenilor acestuia - nu sunt relevante și nu

sunt de natură a duce, prin raportare la textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, la respingerea acțiunii Consiliului Național pentru Studierea

Arhivelor Securității. Nu poate fi considerată colaborator al Securității

"persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,

procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei

și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive

politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și

condamnată", dar pârâtul recurent nu se află în această situație.

Față de cele mai sus arătate,

constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că

este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul

prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a

recursului declarat de V.D. împotriva Sentinței civile nr. 5003 din data de 8

decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de V.D. împotriva Sentinței civile nr. 5003 din 8 decembrie a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM