ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4211/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința civilă nr. 5003 din 8 decembrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul V.D. și, în consecință, a constatat calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtului V.D. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, în considerarea dispozițiilor art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și a calității pârâtului de candidat la funcția de parlamentar în Parlamentul Europei, s-a procedat din oficiu la verificarea calității pârâtului de colaborator al Securității.

Analizând într-o manieră detaliată conținutul notelor informative semnate de către pârât, precum și ale rapoartelor privind activitatea desfășurată de acesta, Curtea a apreciat că reiese în mod cert întrunirea cerinței privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informații privind activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, în speță, simplele legături ale cetățenilor români cu cetățeni străini fiind privite ca potrivnice regimului comunist și considerate periculoase pentru securitatea acestuia. Totodată, instanța de fond a reținut îndeplinirea și a celei de-a doua condiții, respectiv ca furnizarea de informații să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Astfel, a constatat judecătorul fondului, furnizarea acestor informații către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ele (precum supravegherea informativă a acestora, aviz negativ la solicitarea de plecare, fie și temporară, din țară ș.a.), vizând îngrădirea dreptului la viață privată și de familie, consacrat legislativ în epocă în art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, semnată de România la data de 14 decembrie 1955 și în art. 17 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974. Pe de altă parte, Curtea a apreciat că apărările pârâtului vizând motivul pentru care a acceptat să devină informator al securității nu sunt relevante în cauză.

Împotriva Sentinței civile nr. 5003 din data de 8 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs în termen legal pârâtul V.D., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acțiunii formulate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. S-a învederat, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, întrucât prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Notele și rapoartele scrise, a menționat recurentul, nu au vizat libertatea și îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, și nu s-a probat că a avut loc, efectiv, o vătămare a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor trecute în note și în rapoarte (a dreptului de a se căsători, de a trăi liber, de a avea dreptul la viață privată și de familie).

Nu există, a mai relevat recurentul, niciun fel de dovadă că persoanelor evidențiate în note le-au fost respinse cererile privitoare la plecarea din țară, nu au primit corespondența, le-a fost distrusă reputația și onoarea sau au fost supuse vreunei forme de presiune din partea organelor de securitate. Notele informative, s-a subliniat, erau făcute pentru a sprijini și combate traficul de droguri, consumul acestora, difuzarea de materiale pornografice, precum și pentru a împiedica cetățenii străini aflați la studii în România să săvârșească infracțiuni sau atentate îndreptate statului și cetățenilor acestuia.

Analiza documentelor depuse în cauză, a mai arătat recurentul, nu poate conduce în niciun fel la concluzia că prin informațiile furnizate Securității au fost încălcate prevederile art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului și art. 17 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, nefiind astfel întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Intimatul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității nu a depus întâmpinare. Recursul este nefondat și va fi respins, pentru motivele ce se vor arăta în cele ce urmează. În mod întemeiat prima instanță, prin sentința recurată, a admis acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și a constatat calitatea pârâtului V.D.

de colaborator al Securității, fiind întrunite în litigiu cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității, cu modificările și completările ulterioare, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe.

Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor". Rezultă, din definiția de mai sus, că pentru constatarea calității de colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor art. 2 lit. b) fraza I din O.U.G.

nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se cere întrunirea a două condiții cumulative: pe de o parte, prin informațiile furnizate lucrătorilor securității să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și, pe de altă parte, aceste informații să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului (nu se are în vedere îngrădirea sau suprimarea efectivă a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, o atare exigență fiind prevăzută imperativ, prin art. 2 lit. a) din ordonanță, în cazul acțiunii în constatarea calității de lucrător al Securității).

În cauză, cum judicios a reținut și instanța de fond (pe baza materialului probator pe care s-a întemeiat Nota de constatare nr. S DI/1/2165 din 20 iulie 2009 emisă de Direcția Investigații din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității), sunt îndeplinite condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, pentru constatarea calității recurentului V.D. de colaborator al Securității.

Recurentul pârât a avut, în perioada 16 noiembrie 1987 - 9 martie 1989, calitatea de informator al organelor de securitate, cu numele conspirativ de "A.". De la data recrutării și până la scoaterea sa din evidența rețelei informative, recurentul a fost folosit de organele Securității pentru cunoașterea stării de spirit din rândul studenților străini cazați în Complexul studențesc Regie și Grozăvești, a preocupărilor și relațiilor stabilite de aceștia în rândul cetățenilor români și străini, și a furnizat mai multe note informative (la 16 noiembrie 1987, la 19 aprilie 1988, la 4 mai 1988) în care s-a făcut referire la întreținerea de relații de către români cu cetățeni străini precum și la comportările și atitudinea cetățenilor străini aflați în România.

Este îndeplinită în speță condiția denunțării, prin informațiile furnizate Securității de către recurent, a unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind considerată potrivnică regimului comunist și periculoasă pentru securitatea acestuia întreținerea de relații cu cetățenii străini. De asemenea, cum a precizat și judecătorul fondului, este întrunită, în cauză, și cerința ca informațiile furnizate să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind evident că prin conduita recurentului s-a îngrădit dreptul la viață privată și de familie, proclamate și recunoscute prin art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului semnată de România la data de 14 decembrie 1955 și prin art. 17 pct. 1 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974.

Apărările pârâtului privitoare la rațiunile pentru care a acceptat să devină colaborator al Securității - pentru a sprijini și combate traficul de droguri, consumul acestora, difuzarea de materiale pornografice, precum și pentru a împiedica cetățenii străini aflați la studii în România să săvârșească infracțiuni sau atentate îndreptate statului și cetățenilor acestuia - nu sunt relevante și nu sunt de natură a duce, prin raportare la textul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, la respingerea acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Nu poate fi considerată colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată", dar pârâtul recurent nu se află în această situație.

Față de cele mai sus arătate, constatând că nu sunt întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că este temeinică și legală hotărârea atacată, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de V.D. împotriva Sentinței civile nr. 5003 din data de 8 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de V.D. împotriva Sentinței civile nr. 5003 din 8 decembrie a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM