ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 1803 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul V.S., acțiune ce a vizat recunoașterea calității de colaborator al Securității a pârâtului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru a fi colaborator al Securității, în sensul dispozițiilor legale, trebuie întrunite condițiile prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în mod cumulativ, respectiv trebuie ca persoana vizată să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, iar aceste informații să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.

Instanța a constatat, din ansamblul probator aflat la dosar, că nu a fost furnizată de către pârât nicio informație prin care să se fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, instanța a reținut că pârâtul a semnat la data de 26 iunie 1980 un „angajament” prin care se angaja să sprijine organele de securitate prin furnizarea de informații privind lezarea securității statului, ținând cont de necesitatea apărării patriei, a securității statului și a economiei naționale. Pentru perioada 1980 - 1981, instanța a reținut că pârâtul nu a furnizat nicio informație prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Pentru perioada 1981 - 1989, instanța a constatat că toate notele informative semnate de pârât conțin informații pozitive în legătură cu activitatea desfășurată, precum și caracterizări ale unor persoane ce conțin note laudative cu privire la conduita morală și profesională a acestora, precum și mențiunea că nu au discutat tendențios sau dușmănos la adresa orânduirii socialiste. 2. Recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității Împotriva hotărârii Curții de Apel a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. În memoriul de recurs s-a reluat situația de fapt expusă primei instanțe, punctându-se următoarele aspecte: 1) A fost ignorată prezumția relativă de veridicitate de care se bucură rapoartele de evaluare întocmite de lucrătorii Securității.

Recurentul afirmă în cuprinsul acestei critici că, pe lângă date care nu prezentau interes pentru Securitate, intimatul a furnizat și informații care răspundeau „sarcinilor trasate” și care au fost „exploatate informativ”, conform consemnărilor din rapoartele menționate. Or, în aceste condiții, instanța de fond trebuia să deducă împrejurarea că intimatul respecta instructajul primit încă de la recrutare, de a informa despre „fițuici sau înscrisuri cu conținut dușmănos” sau despre „elemente care ascultă și colportează știrile transmise pe posturile de radio cu o atitudine ostilă țării noastre”. 2) Nu au fost analizate elementele care conturau îndeplinirea condiției privitoare la încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Dezvoltând critica enunțată, recurentul a arătat că exclude ideea ca intimatul să nu fi conștientizat posibilele urmări ale informațiilor furnizate, respectiv că persoanele vizate vor fi investigate de Securitate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu înscrisurile administrate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-pârât V.S. a candidat la funcția de primar al municipiului Galați și, în această calitate, a fost verificat sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității, în temeiul art. 3 lit. g) din O.U.G.

nr. 24/2008. Ca urmare, au fost identificate două dosare de rețea, primul din perioada 1980 - 1981 când a primit numele conspirativ „D.” și cel de-al doilea datând din perioada 1981 - 1989, sub numele „V.”. Analizând toate notele informative existente în aceste dosare, Curtea de Apel a ajuns la concluzia că niciuna dintre informațiile furnizate de intimat nu se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului. Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs. Cele două critici formulate de recurent se circumscriu condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Potrivit reglementării indicate, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (…). Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor”.

Î n cuprinsul primei critici formulate de recurent se dezvoltă ideea potrivit căreia rapoartele de evaluare întocmite de lucrătorii Securității care cuprindeau referiri pozitive la activitatea informativă desfășurată de intimat, ar fi apte, prin ele însele, să conducă la constatarea calității de colaborator al Securității în privința intimatului. Acest punct de vedere nu poate fi primit. Este real că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul scontat de recurent, consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile.

Din întreaga documentație furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură informație care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea calității de colaborator al Securității în persoana intimatului. Faptul că lucrătorii Securității în rapoartele pe care le întocmeau periodic au menționat că intimatul „manifestă interes pentru rezolvarea sarcinilor trasate”, „respectă instructajul primit” ori furnizează date „exploatate informativ” nu conduce la o concluzie contrară. Instanța de judecată nu poate prelua pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei Securități cu privire la persoanele care le furnizau informații, ci este obligată să examineze ea însăși datele comunicate, pentru a putea stabili dacă acestea îndeplinesc cerințele legii.

Or, după cum bine a reținut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale activității intimatului nu sunt dublate și de informațiile corespunzătoare, făcând imposibil orice demers judiciar de verificare a cerințelor impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precitat. Dimpotrivă, toate notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de interes, vizând procesul de producție din Secția Reparații Nave a Șantierului Naval Brăila, unde era încadrat intimatul în acea perioadă, caracterizări neutre ori pozitive ale colegilor de serviciu, detalii privind cauzele unui incendiu produs pe nava „S.” la data de 19 iunie 1980. În plus, nici recurentul în recursul formulat nu a indicat o informație concretă care să se circumscrie definiției legale a colaboratorului Securității.

Așa fiind, în lipsa unor date referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor și libertăților unei persoane, după cum se indică în cea de-a doua critică a recurentului. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312 alin. (1) -(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și la art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 1803 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.