ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 621/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Sentința nr. 1803 din 28 aprilie 2009 a

Curții de Apel București a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu

pârâtul V.S., acțiune ce a vizat recunoașterea calității de colaborator al

Securității a pârâtului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că pentru a fi colaborator al

Securității, în sensul dispozițiilor legale, trebuie întrunite condițiile

prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008 în mod cumulativ, respectiv trebuie ca persoana

vizată să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, iar aceste

informații să vizeze îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale

omului, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.

Instanța a constatat,

din ansamblul probator aflat la dosar, că nu a fost furnizată de către pârât

nicio informație prin care să se fi denunțat activități sau atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist și care să fi vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, instanța a

reținut că pârâtul a semnat la data de 26 iunie 1980 un „angajament” prin care

se angaja să sprijine organele de securitate prin furnizarea de informații

privind lezarea securității statului, ținând cont de necesitatea apărării

patriei, a securității statului și a economiei naționale.

Pentru perioada 1980

- 1981, instanța a reținut că pârâtul nu a furnizat nicio informație prin care

să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist

și să fi avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Pentru perioada 1981

- 1989, instanța a constatat că toate notele informative semnate de pârât

conțin informații pozitive în legătură cu activitatea desfășurată, precum și

caracterizări ale unor persoane ce conțin note laudative cu privire la conduita

morală și profesională a acestora, precum și mențiunea că nu au discutat

tendențios sau dușmănos la adresa orânduirii socialiste.

de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității

Împotriva hotărârii

Curții de Apel a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru

Studierea Arhivelor Securității, invocând dispozițiile art. 304

1

C.

proc. civ.

În memoriul de recurs

s-a reluat situația de fapt expusă primei instanțe, punctându-se următoarele

aspecte:

1) A fost ignorată

prezumția relativă de veridicitate de care se bucură rapoartele de evaluare

întocmite de lucrătorii Securității.

Recurentul afirmă în

cuprinsul acestei critici că, pe lângă date care nu prezentau interes pentru

Securitate, intimatul a furnizat și informații care răspundeau „sarcinilor

trasate” și care au fost „exploatate informativ”, conform consemnărilor din

rapoartele menționate.

Or, în aceste

condiții, instanța de fond trebuia să deducă împrejurarea că intimatul respecta

instructajul primit încă de la recrutare, de a informa despre „fițuici sau

înscrisuri cu conținut dușmănos” sau despre „elemente care ascultă și

colportează știrile transmise pe posturile de radio cu o atitudine ostilă țării

noastre”.

2) Nu au fost

analizate elementele care conturau îndeplinirea condiției privitoare la

încălcarea drepturilor fundamentale ale omului.

Dezvoltând critica

enunțată, recurentul a arătat că exclude ideea ca intimatul să nu fi

conștientizat posibilele urmări ale informațiilor furnizate, respectiv că

persoanele vizate vor fi investigate de Securitate.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința

atacată prin prisma recursului declarat, precum și sub toate aspectele, în

temeiul art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că rezolvarea dată de

judecătorul fondului este legală, fiind în acord cu înscrisurile administrate.

și de drept relevante

Intimatul-pârât V.S.

a candidat la funcția de primar al municipiului Galați și, în această calitate,

a fost verificat sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al

Securității, în temeiul art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008.

Ca urmare, au fost

identificate două dosare de rețea, primul din perioada 1980 - 1981 când a

primit numele conspirativ „D.” și cel de-al doilea datând din perioada 1981 -

1989, sub numele „V.”.

Analizând toate

notele informative existente în aceste dosare, Curtea de Apel a ajuns la

concluzia că niciuna dintre informațiile furnizate de intimat nu se referă la

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind apte

să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Această concluzie

este împărtășită și de instanța de recurs.

Cele două critici

formulate de recurent se circumscriu condițiilor impuse de art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

Potrivit

reglementării indicate, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. (…). Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit

culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la

dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea,

precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau

activitatea informatorilor”.

Î

n cuprinsul primei

critici formulate de recurent se dezvoltă ideea potrivit căreia rapoartele de

evaluare întocmite

de lucrătorii Securității care cuprindeau referiri pozitive la activitatea

informativă desfășurată de intimat, ar fi apte, prin ele însele, să conducă la

constatarea calității de colaborator al Securității în privința intimatului.

Acest punct de vedere

nu poate fi primit.

Este real că voința

legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator,

notele și informațiile scrise de informator cu consemnările lucrătorilor

Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de

veridicitate. Însă, pentru a se produce efectul scontat de recurent,

consemnările cuprinse în rapoartele de evaluare din dosarele intimatului

trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist

săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile.

Din întreaga

documentație furnizată de recurent nu s-a putut identifica nici măcar o singură

informație care să îndeplinească cerințele legii și să atragă constatarea

calității de colaborator al Securității în persoana intimatului.

Faptul că lucrătorii

Securității în rapoartele pe care le întocmeau periodic au menționat că

intimatul „manifestă interes pentru rezolvarea sarcinilor trasate”, „respectă

instructajul primit” ori furnizează date „exploatate informativ” nu conduce la

o concluzie contrară.

Instanța de judecată

nu poate prelua pur și simplu aprecierile cuprinse în documentele fostei

Securități cu privire la persoanele care le furnizau informații, ci este

obligată să examineze ea însăși datele comunicate, pentru a putea stabili dacă

acestea îndeplinesc cerințele legii.

Or, după cum bine a

reținut judecătorul fondului, aceste aprecieri cu caracter general ale

activității intimatului nu sunt dublate și de informațiile corespunzătoare,

făcând imposibil orice demers judiciar de verificare a cerințelor impuse de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, precitat.

Dimpotrivă, toate

notele informative prezentate se referă la aspecte exterioare sferei de

interes, vizând procesul de producție din Secția Reparații Nave a Șantierului

Naval Brăila, unde era încadrat intimatul în acea perioadă, caracterizări

neutre ori pozitive ale colegilor de serviciu, detalii privind cauzele unui

incendiu produs pe nava „S.” la data de 19 iunie 1980.

În plus, nici

recurentul în recursul formulat nu a indicat o informație concretă care să se

circumscrie definiției legale a colaboratorului Securității.

Așa fiind, în lipsa

unor date referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist

nu se poate pune problema vreunei îngrădiri a drepturilor și libertăților unei

persoane, după cum se indică în cea de-a doua critică a recurentului.

soluției adoptate

Pentru toate

considerentele expuse la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 312

alin. (1) -(3) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr.

554/2004 și la art. 11 alin. (2) din O.U.G. nr. 24/2008, se va respinge

recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva

Sentinței nr. 1803 din 28 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 februarie 2010.