ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3023/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25

noiembrie 2008, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității a solicitat să se constate calitatea pârâtului C.G., de colaborator

al securității , conform dispozițiilor art. 2 lit. b), art. 3 lit. z), art. 8 lit.

a), art. 11 alin. (1) și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că, potrivit documentelor menționate în Nota de constatare

nr. S/DI/1/1827 din data de 4 august 2008, pârâtul a fost recrutat la data de

27 septembrie 1965, sub numele conspirativ F.C., pentru prevenirea și

descoperirea unor eventuale încercări de desfășurare de activități dușmănoase

sau de a încerca sustragerea de armament și muniție în scop dușmănos din partea

unor elemente din cadrul companiei 1 – a B.T.R.

Reclamantul a învederat că, pe

parcursul întregii sale activități de colaborare, pârâtul a furnizat informații

referitoare la aspecte care prezintă interes pentru recrutor, în sensul că, se

circumscriu motivului care a justificat recrutarea și anume, furnizarea de

materiale informative care au fost exploatate de organele de comandă și

semnalarea altor aspecte privind starea de spirit, atitudinea unor militari din

subunitățile batalionului, dar pentru care nu s-au luat note informative.

Curtea de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată

prin sentința civilă nr. 767 din 10 februarie 2010, reținând că, documentele propuse

cu titlu probator de către reclamant nu sunt de natură să îndeplinească

cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât din cele

trei rapoarte prezentate nu rezultă că pârâtul ar fi nominalizat o persoană ale

cărei drepturi să fi fost supuse unor restrângeri, îngrădiri sau care ar fi

suferit repercursiuni ca urmare a informațiilor furnizate.

Astfel, s-a avut în vedere că

singurul înscris menționat în nota de constatare nr. S/DI/1.827 din 4 august 2008

reprezintă o reproducere a informațiilor din raportul întocmit la data de 28 septembrie

1965 cu privire la recrutarea ca agent a pârâtului, soldat la acea dată în Bat.

121 Cc Craiova.

De asemenea, s-a apreciat ca

fiind relevant și faptul că nu există nici o mențiune cu privire la o măsură

dispusă pe baza informațiilor furnizate de către pârât și care să constituie un

minimum de dovadă în favoarea susținerilor reclamantului referitoare la

aptitudinea acestor informații de a determina îngrădirea unor drepturi și

libertăți.

Împotriva acestei sentințe, a

declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității, solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii.

Recurentul a susținut că în mod

greșit a fost respinsă acțiunea sa pentru constatarea calității intimatului C.G.

de colaborator al securității, dat fiind că au fost dovedite condițiile prevăzute

de art. 2 lit. b) și art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, prin furnizarea de

informații despre atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist și prin conținutul

lor aceste informații vizau încălcarea unor drepturi fundamentale ale

persoanelor urmărite.

În acest sens, s-a arătat că,

pârâtul a furnizat informații despre un coleg, care în discuțiile purtate cu

cetățenii străini calomnia modul de viață din țara noastră, realizând că o

asemenea delațiune era urmată de obicei de o acțiune de investigare din partea securității,

ceea ce presupunea încălcarea unor drepturi fundamentale ale omului , în

principal dreptul la viață privată și dreptul la liberă opinie prevăzută de Pactul

Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de Declarația Universală

a Drepturilor Omului.

Cu privire la modalitatea sub

care s-au păstrat aceste informații, recurentul a învederat că definiția legală

dată persoanei care a avut calitatea de colaborator al securității se referă la

persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și

rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, ceea ce

dovedește că legiuitorul a dat forță probantă egală atât notelor olografe

prevenite de la persoana verificată, cât și relatărilor verbale consemnate de

lucrătorii securității. Din acest motiv, s-a susținut că, indiferent de

modalitățile de evidențiere a informațiilor furnizate, valoarea lor probantă

este aceeași, nefiind necesară coroborarea cu datele provenite din alt înscris

sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă.

Cum în cauză pârâtul nu a

administrat nici un mijloc de probă prin care să răstoarne prezumția relativă

cu privire la realitatea celor reținute în rapoartele de evaluare, recurentul a

arătat că instanța de fond în mod greșit nu a avut în vedere situația de fapt

rezultată din cuprinsul acestor rapoarte.

Analizând actele și lucrările dosarului,

în raport și de dispozițiile art. 304 și art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte

va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a constatat judicios

că acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității este neîntemeiată, nefiind dovedite cerințele prevăzute de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 , aprobată prin Legea nr. 293/2008,

pentru constatarea calității pârâtului C.G. de colaborator al securității.

Conform definiției legale cuprinse

în această reglementare, colaborator al securității este persoana care a

furnizat informații, indiferent sub ce formă , precum note și rapoarte scrise,

relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Printr-o interpretare corectă a

acestor dispoziții legale, care au constituit temeiul juridic al cererii de

chemare în judecată, instanța de fond a constatat lipsa de relevanță a

documentelor depuse pentru dovedirea calității pârâtului de colaborator al

securității, întrucât nu a existat un angajament din care să rezulte în mod

neechivoc latura subiectivă a activității de furnizare a informațiilor prin care

se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar . De

asemenea, instanța de fond a apreciat corect că informațiile furnizate de pârât

nu erau de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale

persoanelor la care se refereau, ceea ce rezultă și din lipsa unor măsuri dispuse

pe baza acestor informații față de persoanele respective.

Analizând conținutul și calitatea

informațiilor furnizate în raport de elementul subiectiv, instanța de fond a

stabilit în mod judicios că documentele depuse în dovedirea acțiunii nu

reprezintă probe concludente pentru constatarea calității pârâtului de

colaborator al securității, deoarece informațiile furnizate nu vizau în concret

atitudini sau acțiuni potrivnice regimului comunist și nu erau susceptibile a

avea consecințe negative față de persoanele nominalizate, care de altfel nici

nu au fost supuse unor acțiuni de verificare din partea securității și nici nu s-a

produs o îngrădire sau o restrângere a drepturilor și libertăților fundamentale

recunoscute de lege acelor persoane.

Față de situația de fapt dovedită

în cauză, apare ca fiind lipsită de relevanță susținerea din recurs privind valoarea

probantă recunoscută de lege pentru informația furnizată sub orice formă,

întrucât concluzia instanței de fond privind lipsa de dovezi concludente pentru

constatarea calității pârâtului de colaborator al securității este rezultatul unei

analize temeinice a conținutului și calității informațiilor furnizate și nu

este consecința atribuirii unei forțe probante diferențiate în funcție de modalitatea

de evidențiere a informațiilor furnizate.

În consecință, hotărârea pronunțată

de instanța de fond este legală și temeinică și nefiind motive de casare sau de

modificare a acesteia, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul

recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de

Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței

civile nr. 767 din 10 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a

VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 mai 2011.