ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 151/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1319 din

27 martie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S.,

în contradictoriu cu pârâtul R.C. și a constatat că acesta a avut calitatea de

colaborator al securității.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:

Potrivit art. 2 lit. b) din

O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator

al securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub

ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de

lucrătorii securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile

potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului. (..) Colaborator al securității este

și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea

voluntară la dispoziția securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl

deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai securității,

coordonau activitatea informatorilor.

Așadar, reține instanța de

fond, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană

a avut calitatea de colaborator al securității este aceea ca această persoană să

fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securității, a doua condiție

vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar

a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Toate aceste condiții, se

arată în considerentele sentinței recurate, trebuie să fie îndeplinite

cumulativ; în speța de față, pârâtul, a semnat la data de 22 decembrie 1984 un

„angajament”, prin care se angaja să sprijine organele de securitate în

activitatea ce o desfășoară pentru prevenirea, descoperirea și lichidarea

infracțiunilor ce cad în competența acestora, iar, în colaborare cu organele de

securitate se angaja să furnizeze date și informații ce prezenta interes prin

sistemul de legătură ce-i va fi stabilit, să dovedească sinceritate și

obiectivitate și să nu spună nimănui, indiferent de persoană, grad de rudenie

sau funcție, despre această colaborare.

Acest „angajament” a fost

dat în fața ofițerului specialist II Cpt. H.N., care s-a ocupat de recrutarea

pârâtului, Raportul său din data de 22 decembrie 1984, fiind aprobat de șeful

Serviciului I Lt. S.G., pârâtul primind, de comun

acord, numele conspirativ „C.”.

De asemenea, arată prima

instanță, la dosarul cauzei sunt mai multe Note informative semnate cu numele ”C.”,

prin care a furnizat organelor de securitate, prin intermediul ofițerului de

legătură Mr. S., informații despre numiții, B.M., B.C., preot paroh la parohia

din satul Moscu - Tg. Bujor, T.A., despre care a afirmat că „face mari referiri

la politica Partidului, actuală și din trecut. Arată că atunci era lumea mai

libertină nu ca acum strânsă din orice parte. Spune că politica de astăzi s-a

pus pe capul oamenilor .. ”.

Mai reține instanța de fond

că pârâtul a furnizat Note informative și despre contabilul de la C.P., P.D.,

despre care a afirmat că are o tendință de a da dreptate celor nemulțumiți de

salariu, dar nu o face fățiș ci doar formal, și despre numitul Z.M., șofer de

autobuz, despre care a informat ofițerul de legătură că „spune bancuri cu

conținut politic calomniator”, despre o listă întocmită de colegul său C.D., cu

persoanele care refuză să plătească impozitul pentru proprietatea

autoturismelor, pentru motivul că nu li se permite circulația cu

autovehiculele, nominalizând pe L.C., contabil șef la C.P.A.D.M. Tg. Bujor, G.G.,

șef de cramă la S.C.P.V.V. Tg. Bujor și D.V. la I.T.S.A.I.A., care „au declarat

că vor plăti când li se va da voie la circulație”.

În sfârșit, la dosarul depus

de către reclamantă se află și două note informative, semnate tot „C.”, despre

numiții U.F. și B.G.

Apreciază prima instanță că,

deși nu toate informațiile furnizate de pârât denunțau activitățile sau

atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, informațiile furnizate

despre T.A., persoanele care refuză să plătească impozitul pentru proprietatea

autoturismelor, pentru motivul că nu li se permite circulația cu autovehiculele

și care „au declarat că vor plăti când li se va da voie la circulație” și

numitul Z.M., șofer de autobuz, despre care a informat ofițerul de legătură că

„spune bancuri cu conținut politic calomniator”, se încadrează în această

definiție.

De asemenea, reține instanța

de fond, este îndeplinită și a treia condiție, referitoare la efectele

furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale

ale omului,

aceste informații încălcând

dreptul de

exprimare și libertatea opiniilor și dreptul la viață privată al persoanelor la

care se referă.

Nota de constatare S/DJ/1567

din 07 octombrie 2008 a fost întocmită de C.N.S.A.S., având în vedere

prevederile art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008 și calitatea pârâtului de candidat

la funcția de Primar al orașului Târgu Bujor, Județul Galați, și urmare a

aprobării acesteia de către Colegiul C.N.S.A.S., potrivit art. 8 alin. (1) din

ordonanță, s-a dispus Direcției juridice introducerea unei acțiuni în

constatare a calității de lucrător al

securității

sau de colaborator al acesteia, în condițiile art. 11 alin. (1).

De asemenea, se arată în

considerentele sentinței atacate, susținerile pârâtului, potrivit cărora a fost

surprins de faptul că organele de securitate de până în anul 1989 i-au întocmit

dosar de colaborare cu securitatea, depunând tot felul de înscrisuri și

documente fabricate, pentru a-și rezolva obligațiile pe care le aveau și că nu

a semnat nici o notă de colaborare cu securitatea, nu pot fi reținute,

înscrisurile prezentate de reclamant fiind concludente în privința activității

pârâtului de colaborare informativă cu securitatea.

Instanța de fond nu a primit

nici susținerile pârâtului, potrivit cărora notele informative sunt invenții

ale organelor de

securitate, reținând că

Note

informative sunt valabile până la proba contrară, pe care pârâtul nu a făcut-o,

deși avea posibilitatea.

Împotriva acestei sentințe,

considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul.

În motivarea recursului,

pârâtul R.C. a arătat că instanța de fond nu a luat în considerare apărările

formulate în întâmpinarea depusă la dosar.

Recursul este nefondat.

Prima instanță a

concluzionat corect că reclamantul C.N.S.A.S. a dovedit susținerile sale și,

prin urmare, a admis acțiunea constatând că pârâtul R.C. a avut calitatea de

colaborator al securității, în raport de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008, în temeiul materialului probator administrat în cauză.

Judecătorul fondului,

constată Înalta Curte, a făcut o analiză detaliată a probelor de la dosarul

cauzei, reținând cu deplin temei că pârâtul R.C., cu numele conspirativ „C.”, a

furnizat organelor de securitate mai multe note informative prin care a

denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, informații ce au vizat

îngrădirea dreptului de exprimare și libertatea opiniilor, precum și a

dreptului la viață privată a persoanelor la care s-a referit.

Singura critică din recurs

formulată de pârât este aceea că prima instanță a ignorat apărările formulate

de către acesta în întâmpinare, susținere care nu este însă întemeiată.

Pârâtul, constată Înalta

Curte, a depus întâmpinare în cauză atât la Tribunalul București, cât și la Curtea de Apel București, în care a arătat, în esență, că nu

a colaborat cu securitatea, iar înscrisurile depuse de reclamant sunt pure

invenții ale fostei poliții politice.

Contrar celor susținute de

pârât, observă Înalta Curte, prima instanță a examinat apărările pârâtului, pe

care însă le-a înlăturat motivat, pe de o parte, pentru că nu sunt susținute de

probe, iar, pe de altă parte, pentru că documentele prezentate de reclamant fac

dovada, fără echivoc, colaborării pârâtului cu securitatea.

În raport de cele ce preced,

potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de pârât împotriva Sentinței civile nr. 1319 din 27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâtul R.C. împotriva sentinței nr. 1319 din 27 martie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 19 ianuarie 2010.