ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2174/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței să aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

Prin sentința nr. 58 din 14.01.2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ.

În motivarea recursului declarat se arată, în esență, că prima instanță a respins acțiunea, încălcând și aplicând greșit prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

Interpretarea dată acestor prevederi de drept material de considerentele sentinței atacate este, în opinia recurentului, eronată, atrăgând incidența art. 488 alin. (1) punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Recurentul critică faptul că prima instanță a reținut că nu ar fi îndeplinite cumulativ condițiile necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Arată recurentul că, în esență, prima instanță a arătat că "informațiile furnizate de pârât organelor de Securitate au un caracter ambiguu, iar comportamentele persoanelor la care se referă nu pot fi caracterizate exclusiv ca fiind atitudini potrivnice regimului totalitar comunist".

În opinia recurentului, prin analiza realizată, prima instanță a distins acolo unde legiuitorul nu distinge, încălcând principiul ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus. Astfel, sentința atacată a încălcat prevederile de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, situație care atrage incidența art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Concret, în ceea ce privește denunțarea elevului care "face unele bancuri pornografice cu aluzie la conducătorii de stat sau care spunea "bancuri negative la adresa conducerii de partid și de stat, prima instanță a arătat că nu s-ar putea vorbi despre atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât "nu se relatează expres conținutul acestor bancuri".

Arată recurentul că, din interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă cu evidență că legiuitorul a urmărit reținerea calității de colaborator al Securității pentru persoanele care divulgau faptul că alți cetățeni își exprimau opinii neagreate de regimul comunist sau desfășurau activități nepermise de regim, situație care îi expunea pe cei denunțați unor posibile sancțiuni.

Din perspectiva legiuitorului, un fost informator are calitatea de colaborator al Securității, atât timp cât respectivul informator divulga faptul că o altă persoană exprima opinii potrivnice regimului (sau desfășura activități potrivnice regimului) și, astfel, îl expunea pe cel denunțat unor posibile sancțiuni.

Apreciază recurentul că nu prezintă absolut nicio relevanță din perspectiva legiuitorului dacă informatorul reproducea, în notele sale, în mod fidel opinia potrivnică manifestată de cel denunțat, atât timp cât Securitatea era înștiințată, prin acea notă, că persoana denunțată nu agrea regimul comunist și își exprima opinii nepermise de autorități.

Informația era suficientă pentru ca Securitatea să afle că cel denunțat nu era un susținător al regimului și pentru a se trece, eventual, la urmărirea sau la sancționarea acestuia.

Se arată în motivele de recurs că din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este important că Securitatea aflase identitatea unei persoane cu certe convingeri potrivnice regimului, situație suficientă pentru a demonstra îndeplinirea ambelor condiții necesare pentru reținerea calității de colaborator. Certitudinea convingerilor potrivnice regimului ale persoanei denunțate rezultă dincolo de orice dubiu din chiar nota scrisă de intimat care arăta explicit că anecdotele colegului său îi vizau pe cei mai importanți exponenți ai regimului comunist.

Punctează recurentul că, atât timp cât prima instanță consideră că ar fi fost necesară reproducerea fidelă a tuturor atitudinilor critice manifestate de cel denunțat, sentința atacată distinge acolo unde legiuitorul nu a distins, încălcând prevederile de drept material ale art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, situație care atrage incidența art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Cu privire la aceleași informații, prima instanță a considerat relevantă împrejurarea că persoana denunțată fusese deja sancționată de conducerea liceului pentru aceleași fapte. Recurentul apreciază că și acest aspect este nerelevant din perspectiva legiuitorului. Atât timp cât Securitatea nu cunoștea aceste aspecte, divulgarea lor către ofițerii de Securitate reprezenta un pericol evident pentru elevul denunțat. Dincolo de acest aspect, intimatul ar fi trebuit să aibă în vedere și ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut opiniile politice ale colegului său. Mai mult, intimatul ar fi trebuit să îl menajeze pe colegul său și să nu divulge ofițerilor o informație care ar fi putut să îl afecteze pe acesta. Procedând în sens contrar și neținând seama de interesele colegului său, intimatul a vizat încălcarea drepturilor acestuia, împrejurare care, adăugată denunțării unei atitudini potrivnice regimului comunist, atrage reținerea calității de colaborator al Securității.

Și cu privire la acest aspect, recurentul arată că prima instanță a ținut seama de o împrejurarea lipsită de relevanță din perspectiva legiuitorului, încălcând prevederea de drept material art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage aplicarea art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Cu privire la faptul că prima instanță consideră că denunțarea unui alt cunoscut al intimatului - care admira Occidentul și care își dorea să călătorească într-o țară democratică și să nu se mai întoarcă în România - nu ar reprezenta denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist întrucât "acest elev nu și-a manifestat vreo intenție de a părăsi în mod fraudulos țara sau de a trece la anumite activități îndreptate împotriva autorităților comuniste", recurentul arată că și această interpretare a primei instanțe a distins acolo unde legiuitorul nu a distins, odată ce informația divulgată de intimat era suficientă pentru ca Securitatea să afle că cel denunțat era o persoană cu convingeri potrivnice regimului comunist.

Mai mult, în acest caz, cel denunțat motivase hotărârea sa arătând, potrivit notei scrise de intimat, că "în România nu se trăiește așa de bine ca acolo", ceea ce dovedea, o dată în plus, că cel denunțat nu agrea regimul comunist din România.

Prin urmare, și această abordare a sentinței atacate dovedește încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage incidența art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Cu privire la persoanele denunțate pentru că ascultau posturi de radio interzise, prima instanță a arătat că ar fi fost necesar ca denunțătorul să menționeze explicit care erau știrile audiate la acest post.

Recurentul apreciază că este evident că acest aspect nu poate avea relevanță din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Din însăși nota scrisă de intimat, din reacția ofițerilor Securității, precum și din realitățile notorii ale epocii rezultă că amănuntele la care face referire sentința atacată nu prezentau nicio relevanță pentru autoritățile represive ale regimului comunist și, prin urmare, nu ar putea avea nicio relevanță din perspectiva art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Simplul fapt al ascultării unui post de radio interzis de regim era, în sine, o atitudine potrivnică regimului comunist, indiferent de conținutul concret al știrii audiate. În nicio cauză în care instanța a constatat calitatea de colaborator al Securității, cu privire la persoanele care au denunțat ascultători ai postului B., nu au existat note informative atât de amănunțite încât să consemneze conținutul concret al emisiunii audiate de cel denunțat.

Din perspectiva definiției legale a noțiunii de colaborator al Securității, relevant este că era denunțată o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunțul era potențial generator de repercusiuni pentru persoana denunțată.

Cu atât mai mult, reprezenta denunțarea unei atitudini potrivnice regimului comunist informația scrisă de intimat, potrivit căruia, în urma audierii postului B., unul dintre cei denunțați afirmase că "viața de tânăr în aceste țări este mult mai liberă decât în țara noastră".

În opinia recurentului, analizând, și cu privire la aceste informații scrise de intimat, aspecte exterioare definiției legale date de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, prima instanță distinge acolo unde legiuitorul nu a distins. Și pentru acest motiv, sentința atacată este dată cu încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage aplicarea art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Interpretarea eronată și încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă, în opinia recurentului, și din următoarea analiză a primei instanțe:

"comportamentele persoanelor la care se referă nu pot fi caracterizate exclusiv ca fiind atitudini potrivnice regimului totalitar comunist".

Față de acest considerent al primei instanțe, recurentul arată că legiuitorul nu impune ca persoana verificată să fi furnizat Securității "exclusiv" informații despre atitudini potrivnice regimului comunist. Din formularea definiției legale a noțiunii de colaborator al Securității rezultă că este suficient ca o singură informație dintre cele furnizate să îndeplinească exigențele prevăzute de legiuitor, pentru reținerea calității de colaborator al Securității. Dacă există o pluralitate de informații care îndeplinesc criteriile definiției legale - cum este cazul în speță - cu atât mai mult se impune reținerea calității de colaborator al Securității. Important este că legiuitorul nu a impus ca notele informative să conțină "exclusiv" denunțuri cu privire la atitudini potrivnice regimului comunist.

Se arată în motivele de recurs că aceeași abordare eronată a primei instanțe rezultă și din considerentul sentinței atacate potrivit căruia notele informative conțin "și o serie de elemente favorabile" persoanelor la care se referă. Nu există nicio prevedere legală care să excludă de la reținerea calității de colaborator al Securității persoanele care - pe lângă denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist - aduceau la cunoștința Securității "și o serie de elemente favorabile" despre cei denunțați sau despre alte persoane. Și aceste interpretări ale primei instanțe dovedesc că sentința atacată distinge acolo unde legiuitorul nu a distins.

De asemenea, prima instanță a arătat că "nu rezultă luarea unor măsuri represive față de respectivele persoane". Față de acest considerent, recurentul arată că practica judiciară a reținut constant că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că persoana verificată putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informației furnizate. Aceste considerente ale sentinței atacate dovedesc și ele încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage aplicarea art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ.

Sentința atacată a mai reținut și că, din notele scrise de intimatul-pârât s-ar desprinde "concluzia unei colaborări formale" și că intimatul ar fi urmărit ca informațiile sale "să nu poată duce la consecințe negative față de persoanele la care se referă".

În opinia recurentului, este evident că aceste considerente ale sentinței atacate sunt rezultatul unor interpretări străine de conținutul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 și de scopul urmărit de legiuitor. Practic, Sentința atacată nesocotește criteriile clare cu care operează legiuitorul și care se referă exclusiv la denunțarea unor atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale. Or, aceste criterii legale sunt îndeplinite cu prisosință în speță.

În opinia recurentului, fiecare dintre notele informative la care se referă considerentele sentinței atacate sunt analizate prin prisma unor detalii care sunt irelevante din perspectiva legiuitorului.

În această situație, deși oricare dintre notele analizate ar fi fost, în sine, suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității, în speță, sentința criticată pentru nelegalitate a considerat, cu încălcarea art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, că niciuna dintre aceste note nu ar satisface criteriile definiției legale.

Arată recurentul că din jurisprudența cristalizată în materia deconspirării Securității rezultă că, în privința altor persoane, calitatea de colaborator al Securității a fost reținută și pe baza unei singure informații de tipul celor analizate în speță. Așa cum s-a arătat, în cauză, acțiunea reclamantului a prezentat nu mai puțin de patru note scrise de intimat, iar fiecare în parte dintre acestea ar fi fost suficientă pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Recurentul concluzionează în sensul că analiza primei instanțe este rezultatul încălcării art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ceea ce atrage aplicarea art. 488 punctul 8 din Noul C. proc. civ. și solicită admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și reținerea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A..

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului ce formează obiectul acestei cauze, în urma verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din C. proc. civ. republicat, s-a reținut că cererea de recurs îndeplinește atât cerințele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) și c) - e) C. proc. civ., cât și cerințele prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., că recursul a fost declarat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, respectiv că este admisibil în principiu.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din Noul C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 iunie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din noul C. proc. civ.

Părțile nu au formulat puncte de vedere cu privire la raportul întocmit în cauză.

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Instanța de fond a fost sesizată cu acțiunea formulată de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, prin care s-a solicitat să se constate calitatea pârâtului A. de "colaborator" al Securității.

Instanța de fond a respins acțiunea, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege.

Criticile din recurs ce vizează soluția pronunțată de Curtea de apel sunt fondate.

Contrar opiniei exprimate de instanța de fond, Înalta Curte apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității.

Astfel, O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o modalitate de condamnare a regimului totalitar comunist, prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciate ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară.

În realizarea obiectivului propus prin actul normativ, legiuitorul a definit în art. 2 lit. b) noțiunea de colaborator al Securității.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, "colaborator" al Securității este persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cele trei condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca o persoană să fie considerată colaborator al Securității sunt următoarele:

- persoana să fi furnizat organelor de Securitate "informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității"

- prin informațiile respective să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

- informațiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Așadar, este de necontestat că pentru constatarea calității de colaborator al securității în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu este suficientă dovedirea recrutării și efectuării unor instructaje specifice, ci se impune constatarea cu certitudine a faptului că respectiva persoană a furnizat informații, indiferent sub ce formă, prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, de natură a conduce la suprimarea sau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului, ceea ce se poate reține în persoana intimatului în raport de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, pe care își întemeiază acțiunea reclamantul și la care s-a făcut referire în acțiune și apoi în cuprinsul cererii de recurs.

Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității.

Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, recurentul a fost recrutat ca informator al Securității, având numele conspirativ "C.", aspect ce rezultă din angajamentul din 07.06.1974, dat în fața căpitanului D..

Din cuprinsul angajamentului rezultă că pârâtul s-a angajat "să sprijine organele de Securitate în cunoașterea, descoperirea, prevenirea și lichidarea oricăror infracțiuni ce ar leza securitatea statului indiferente de cine vor fi săvârșite".

Curtea a reținut că, în urma angajamentului, pârâtul A. a furnizat organelor de securitate mai multe note informative semnate cu numele conspirativ "C.", printre care și notele din 30.04.1975, 07.06.1974, 30.09.1974 și 10.02.1975, din cuprinsul cărora reclamantul consideră că rezultă furnizarea de către pârât a unor informații prin care se denunță atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Verificând notele sus menționate, Curtea de apel a reținut că informațiile furnizate de pârât organelor Securității sunt următoarele:

1) În nota din 30.04.1975 pârâtul informa ofițerul de Securitate că numitul E. (elev de liceu) i-a spus că obișnuiește să asculte la postul de radio B. mai multe cântece pe care le-a înregistrat pe bandă de casetofon. Același lucru i l-a spus și numitul F. (salariat la CIC), care ascultă postul de radio B..

2) În nota din 07.06.1974 pârâtul informează ofițerul de Securitate că elevul G. se ocupă în timpul liber cu "audierea unor posturi străine ca B. și H. unde ascultă cântece de jazz și alte cântece precum și unele știri ce se difuzau la aceste posturi de radio. Având aparat de radio acesta mai antrena și alți elevi de la el din clasă pe care sursa nu-i cunoaște. Sursa menționează că uneori acesta mai interpreta eronat aceste știri afirmând uneori că viața de tânăr în aceste țări este mai liberă decât în țara noastră".

3) În nota din 30.09.1974 pârâtul relatează despre elevul I. care "vine exagerat la școală cu îmbrăcăminte și mai ales cu ideile lui, fapt care apreciază aspectul negativ occidental admirând desfrâul din aceste țări" și că acesta spunea că "străinii care vin în țara noastră duc o viață frumoasă și că acestea o duc toți din țările care vin și că la noi în România nu se trăiește așa de bine ca acolo" și că "dacă ar avea ocazia să meargă în vizită în vreo țară occidentală ar rămâne acolo și nu se va mai întoarce". Pârâtul mai arată despre elevul respectiv că "nu a dat ocazia profesorilor să ia măsuri împotriva lui și are o comportare și conduită bună, este bun prieten cu colegii săi".

4) În nota din 10.02.1975 pârâtul relatează despre elevul J., care a spus că "a fost chemat de director unde se găsea și cineva de la UTC care i-a atras atenția că făcea bancuri negative la adresa conducerii de partid și de stat, era supărat că nu știe cine l-a spus și că nu știe precis când a făcut asemenea bancuri dar că s-a lecuit de acest lucru". Mai arată pârâtul că este adevărat că elevul J. face unele bancuri pornografice cu aluzie la conducătorii de stat, dar consideră că după săpuneala primită i-a venit mintea la cap, rău este că are influență în rândul colegilor săi".

Curtea de apel a apreciat că informațiile furnizate de pârât organelor de Securitate au un caracter ambiguu, iar comportamentele persoanelor la care se referă nu pot fi caracterizate exclusiv ca fiind atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Înalta Curte constată, că din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada 1974-1975, intimatul-pârât a furnizat informații Securității, care au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Astfel, intimatul-pârât a furnizat note informative de interes operativ, în conformitate cu sarcinile primite la instructajul făcut de Securitate, informațiile vizând probleme importante pentru Securitate, precum activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, întrucât priveau comportamentul unor persoane care se aflau în vizorul organelor de securitate pentru intenții de a pleca fraudulos din țară, audierea postului de Radio "B.", sau cu un comportament considerat dușmănos, care nu corespundea politicii de atunci, acesta oferind detalii și informații, apreciate ca foarte utile de către ofițerii de securitate cu care colabora.

În mod corect a apreciat recurentul-reclamant că denunțarea unei persoane care "face unele bancuri pornografice cu aluzie la conducătorii de stat", sau care spunea "bancuri negative la adresa conducerii de partid și de stat", reprezenta denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist. De asemenea, denunțarea unei persoane care aprecia Occidentul "admirând desfrâul din aceste țări" și, mai ales, care spunea că "dacă ar avea ocazia să meargă în vizită în vreo țară occidentală ar rămâne acolo și nu s-ar mai întoarce", motivând că "în România nu se trăiește așa de bine ca acolo" reprezentau, în mod evident, denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist.

De altfel, așa cum s-a reținut și în motivele de recurs, în mod constant practica judecătorească a reținut existența calității de colaborator al Securității în privința persoanelor care îi denunțau pe ascultătorii postului de radio B..

Informațiile privind faptul că unele persoane fac comentarii necorespunzătoare la adresa situației din țară sau a politicii partidului, că ascultă postul de radio "B.", că au legături cu cetățeni străini sau intenționează să rămână în străinătate, erau în mod evident de natură a atrage atenția poliției politice, cu consecințe directe asupra persoanelor vizate, așa cum s-a și întâmplat, efectiv, de exemplu, în situația persoanelor care au fost luate în supraveghere sau cu privire la care s-au dispus măsuri concrete.

Aceste informații sunt privite ca potrivnice regimului și considerate periculoase pentru securitatea acestuia, iar faptul că aceste atitudini ale unor terți, cu privire la care pârâtul a informat securitatea, au fost considerate de aceasta din urmă ca utile este probat și de valoarea operativă care le-a fost acordată.

Relevantă, în acest sens, este reacția ofițerilor de Securitate care au propus luarea măsurii "de a li se recolta probe de scris" celor denunțați de intimat pentru că ascultau B..

Este îndeplinită și a treia condiție, care se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, așa cum a susținut în mod întemeiat reclamantul.

Este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra celor la care se referea în notele pe care le-a scris, urma, cel mai probabil, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității. Înalta Curte, apreciază că furnizarea informațiilor către organele de securitate a expus persoanele în cauză unor consecințe negative pentru ele, constând în supravegherea lor informativă și, drept urmare, încălcarea dreptului la viața privată (consacrat legislativ în art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și în art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului) prin căutarea și obținerea de noi informații despre persoana urmărită, fără acordul acesteia, precum și a dreptului la libera circulație, fiind astfel îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru a se constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității.

Așa cum a reținut în mod corect recurentul-reclamant, intimatul ar fi trebuit să conștientizeze că scopul final al Securității era intimidarea celor care aveau curajul de a-și exprima opiniile potrivnice regimului comunist, astfel încât aceștia să renunțe la exprimarea liberă a convingerilor lor. Prin urmare, scopul final al acțiunilor Securității și al colaboratorilor ei era încălcarea dreptului la liberă opinie (prevăzut de art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 19 din Declarația Universală a Drepturilor Omului).

În mod greșit a apreciat Curtea de apel că din conținutul informațiilor furnizate de reclamant organelor de Securitate nu rezultă intenția pârâtului de a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestor persoane, ci din contră pârâtul prezintă anumite informații vagi, reduse ca valoare, unele chiar cunoscute de organele statului (cum sunt cele despre elevul care spune bancuri și care a fost sancționat de conducerea liceului), precizând și o serie de elemente favorabile respectivelor persoane.

În opinia instanței de fond, din cele arătate mai sus se poate desprinde concluzia unei colaborări formale a pârâtului cu organele de Securitate, acesta urmărind să creeze o aparență că dorește să aducă la cunoștința ofițerului informații de natura celor de care acesta se interesează, dar în același timp ca acestea să nu poată duce la consecințe negative față de persoanele la care se referă.

Așadar, susținerile recurentului-reclamant sunt probate cu înscrisurile depuse la dosar și dovedesc faptul că pârâtul a desfășurat activități prin care a îngrădit drepturi fundamentale ale cetățenilor.

În concluzie, în speță s-au produs efectiv rezultatele prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că au fost suprimate drepturi și libertăți fundamentale.

Având în vedere că activitatea intimatului-pârât a fost desfășurată în scopul sprijinirii regimului totalitar comunist, că verificările efectuate în raport de datele furnizate acestuia erau în strânsă și exclusivă legătură cu regimul politic al unui stat, Înalta Curte apreciază că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că se poate aplica sancțiunea prevăzută de text, respectiv stabilirea calității de colaborator al Securității.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.

În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., republicat, coroborate cu art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul și, pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, va casa hotărârea atacată și, rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității și va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 58 din 14 ianuarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Constată calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2017.