ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7671/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7671/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele

cauzei.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de

20 iulie 2011, sub nr. 6684/2/2011, reclamantul C.N.S.A.S., a formulat acțiune

în constatarea calității de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul

C.R.A.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 18 iunie 2009, adresată

C.N.S.A.S. de către S.I., s-a solicitat verificarea, sub aspectul constatării

calității de lucrător al Securității, pentru ofițerii sau subofițerii care au

contribuit la instrumentarea Dosarului fond informativ nr. I/235033 (cotă

C.N.S.A.S.), dosar în care pârâtul C.R.A. figurează în vol. 1, filele 17, 92 -

96,105, 110, 111, 119.

S-a arătat că din

cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/1315 din 15 iunie 2011, precum și al

înscrisurilor atașate, pârâtul C.R.A., cu gradul de locotenent în cadrul

Serviciului 9, Direcția a III-a, a dirijat o sursă aflată în legătura domniei

sale asupra unei persoane semnalată, propunând mai multe măsuri

informativ-operative, măsuri care au fost puse in aplicare.

S-a arătat că într-un

alt caz, pârâtul, în calitate de locotenent în cadrul Serviciului 9 Direcția a

III-a, a propus luarea în lucru prin dosar de urmărire informativă a unei

persoane semnalată că „face comentarii deosebit de dușmănoase la adresa

politicii partidului și statului” propunând măsuri informativ-operative în

acest dosar de urmărire informativă.

S-a apreciat de către

reclamant că activitățile desfășurate de pârât, în calitate de angajat al

fostei Securități, au încălcat dreptul la secretul convorbirilor telefonice și

la viață privată, drept fundamental prevăzut de art. 33 din Constituția

României din 1965, coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la

D.C.P., fiind asigurate condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a) din

O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008

Pârâtul C.R.A., a

formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca netemeinică, arătând că

a acționat legal și constituțional, într-un sistem legiferat militarizat și de

interes public - siguranța naționala a statului - ca ofițer de informații cu

atribuții numai pe linia muncii de contraspionaj.

Hotărârea instanței

de fond

Prin

sentința nr.

nr.

1673 din 7 martie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamantul

C.N.P.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul C.R.A. și s-a constatat calitatea de

lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul C.R.A.

Pentru a se pronunța

această sentință, Curtea de Apel a reținut că din actele existente la dosarul

cauzei, respectiv Nota de Constatare nr. DI/I/1315 din 15 iunie 2011 și a

înscrisurilor atașate acesteia, rezultă că pârâtul C.R.A. a avut gradul de

locotenent în cadrul Serviciului 9, Direcția a III-a (Securitatea Municipiului

București), fiind îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut calitatea de ofițer al

Securității.

S-a reținut, de

asemenea, că pârâtul a dirijat o „sursă” aflată în legătura domniei sale asupra

persoanei semnalate (S.I.) iar in cadrul dosarului de urmărire informativă a

persoanei la care s-a făcut referire pârâtul a propus mai multe măsuri

informativ-operative, respectiv instruirea diferențiată cu sarcini concrete și

dirijarea surselor <D.>, <N.> și <T.> în vederea cunoașterii

comportamentului obiectivului la locul de muncă, instruirea și dirijarea sursei

<V.>, pentru a avea în vedere relațiile dintre urmărit și S.Y., ziarist

chinez; recrutarea unei surse cu posibilități de infiltrare pe lângă obiectiv,

controlarea prin mijloace T.O. și prin rețeaua informativă din obiectiva

întâlnirilor oficiale dintre urmărit și S.S., corespondent permanent la București

ai ziarului P.C. japonez <A.>; obținerea de date privind legăturile

urmăritului cu foștii săi colegi din M.A.E."; controlarea activității

acestuia prin mijloace T.O. mobile și prin filaj pe momente operative in timpul

primirii unei delegații japoneze; identificarea și verificarea legăturilor

acestuia; intensificarea controlului în preajma evenimentelor social-politice

de amploare; efectuarea unui studiu privind posibilitățile instalării de

mijloace T.O. complexe la domiciliul și în biroul obiectivului; prin

intermediul surselor cu posibilități pe lângă obiectiv, stabilirea perioadei

când urmăritul se va deplasa în teritoriu (concediu, misiuni, etc), pentru a-l

semnala organului competent pe raza căruia se deplasează; obținerea mulajului

de pe chei și efectuarea unei percheziții secrete ta domiciliu, măsuri care au

fost puse în aplicare.

De asemenea, s-a

reținut că în aceeași acțiune informativă, pârâtul a dirijat o sursă din

legătura personală a domniei sale „să profite de venirile persoanei urmărite în

redacție pentru a intra în discuție cu el (folosind și faptul că l-a avut

asistent în facultate și apoi coleg de redacție) pentru a-l determina să-și

precizeze poziția față de mutarea la redacția <Materiale informative> și,

eventual, fără să forțeze nota, să obțină date din care să rezulte cum privește

<S.> îndepărtarea sa din M.A.E.

Ulterior, pârâtul a

solicitat Securității Municipiului București urmărirea membrilor familiei

persoanei citate mai sus „în vederea stabilirii posibilităților de a obține

mulajul după cheile locuinței celei în cauză.

S-a mai reținut că,

într-un alt caz, pârâtul, în calitate de locotenent în cadrul Serviciului 9

Direcția a III-a, a propus luarea în lucru prin dosar de urmărire informativă a

unei persoane semnalată că „face comentarii deosebit de dușmănoase la adresa

politicii partidului și statului, precum și a conducerii de partid și de stat,

fiind nemulțumit de faptul că nu a fost promovat în funcție", propunând de

asemenea o serie ce măsuri informativ-operative, respectiv instruirea surselor <C.>,

<M.> și <M.>, pentru a stabili comportamentul obiectivului ;

selecționarea și luarea în studiu, în vederea recrutării, a 3-4 persoane care

fac parte din cercul de relații apropiat al obiectivului; recrutarea a 1 - 2

persoane din anturajul urmăritului, pentru a pătrunde in intimitatea acestuia

și să cunoască îndeosebi relațiile și activitățile sale extraprofesionale;

folosirea mijloacelor T.O. de tip I.C.T. (tehnică operativă folosită la

interceptarea convorbirilor telefonice); obținerea mulajului de la cheile de

intrare în locuința celui în cauză; efectuarea unei percheziții domiciliare

secretă pentru instalarea mijloacelor T.O. complexe la domiciliu; efectuarea de

investigații complexe la domiciliul actual al urmăritului, precum și la

domiciliile sale anterioare; filarea acestuia; urmărirea in eventualitatea

deplasării in provincie.

În consecință, judecătorul

fondului a reținut că și a doua condiție prevăzută de dispozițiile art. 2 lit. a)

din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită în sensul că prin acțiunile întreprinse

în calitatea sa de angajat al organelor Securității, pârâtul a adus atingere

dreptului dreptul la secretul convorbirilor telefonice și la viață privată,

drept fundamental prevăzut de art. 33 din Constituția României din 1965,

coroborat cu art. 17 din Pactul Internațional cu privire la D.C.P.

Cât privește

apărările pârâtului vizând lipsa de mandat expres a C.N.S.A.S. referitor la o

parte din înscrisurile pe baza cărora și-a întemeiat susținerile din cererea de

constatare a calității de lucrător și care priveau activitatea de urmărire

efectuată de pârât în legătură cu o altă persoană decât cea care a sesizat

reclamantul în temeiul O.U.G. nr. 24/2008, Curtea de Apel a constatat că sunt

neîntemeiate întrucât, activitatea de verificare a calității de lucrător se

raportează la întreaga activitate a persoanei verificate, iar nu numai la

documentul sau documentele întocmite de pârât în dosarul petentului.

De asemenea, au fost

respinse și susținerile pârâtului potrivit cu care activitatea sa, cu un

pronunțat caracter de prevenire a acțiunilor de spionaj a fost în concordanță

cu dispozițiile legale și constituționale de la acea dată, având ca scop

apărarea securității statului roman, întrucât nu au fost identificate ipoteze

de excepție care să excludă constatarea calității de lucrător în situația în

care cele condiții la care s-a făcut referire anterior (prevăzute de art. 2 lit.

a) din O.U.G. nr. 24/2008 sunt îndeplinite.

Recursul

Împotriva acestei

sentințe a formulat recurs pârâtul C.R.A., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie.

În motivarea cererii

de recurs, în esență, recurentul C.R.A. a arătat următoarele:

- C.N.S.A.S. a extins

în mod abuziv verificările, fără a exista o solicitare și o cerere legală din

partea titularului Dosarului nr. I/2166/UV.

- Atribuirea

calității de lucrător al Securității în sarcina sa, arată recurentul - pârât,

s-a făcut de către instanța de judecată în mod eronat, în baza unor probe

incorecte, nereale, confuze.

A arătat recurentul

că supravegherea informatică a lui I.S. a fost oficială și în baza unui ordin

rezolutiv de a fi lucrat calificat pentru a se clarifica suspiciunea de

trădare, informația fiind verificată anterior de cel puțin două linii

informative absolut separate și dusese la retragerea sa de la post din motive

disciplinare.

- Recurentul a arătat

că fiind tânăr ofițer a proiectat și conceput în luna iunie 1989, în baza unei

note de analiză a dosarului respectiv și pe baza informațiilor existente în dosar,

un plan de măsuri care nu puteau fi realizate în totalitate, care dovedeau doar

talentul și profesionalismul anticipativ, la limita fanteziei, ale

abstractului, specifice muncii de informații, care se cer delimitate de concretul

real sau pragmatic al măsurilor efectiv realizate.

- Se arată că

interceptările, transcrierile interceptărilor, investigațiile la domiciliu și

la locurile de muncă ale membrilor familiei „S.” au fost efectuate de unitatea specializată

și nu de către recurent.

Mai arată recurentul

că, conținutul interceptărilor nu prezintă elemente de viață privată ci

elemente operative care erau necesare în procesul de clarificare a suspiciunii de

trădare, nefiind vizate comentariile sau concepțiile politice ale obiectivului.

S-a mai arătat, de asemenea

că nici una din măsurile propuse nu putea fi pusă în aplicare fără aprobarea

șefilor ierarhici conform reglementărilor în vigoare la acea dată.

- Instanța de fond nu

a dat dovadă de rol activ, a respins în mod eronat probele solicitate de

pârâtul recurent privind lezarea drepturilor fundamentale ale lui S.Ion, ofițer

acoperit, informator gazdă, sursă - membru P.C.R.

În drept, cererea de

recurs se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.,

Constituția României.

Procedura în fața instanței

de recurs

Recurentul - pârât

R.C. a solicitat și în baza art. 305 C. proc. civ. i-a fost încredințată proba

cu înscrisuri pentru susținerea recursului de față.

Considerentele și

soluția instanței de recurs

Analizând cererea de

recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză precum și în

conformitate cu prevederile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că acesta nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

- În conformitate cu

prevederile art. 2 lit. a)

lucrător al Securității

- orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer

al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv

ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a

suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului;

-

În conformitate cu prevederile art. 1 alin. (7), (8) din O.U.G. nr. 24/2008:

(7) Persoana, subiect al unui dosar din care rezultă că a

fost urmărită de Securitate, are dreptul, la cerere, să afle identitatea

lucrătorilor Securității și a colaboratorilor acesteia, care au contribuit cu

informații la completarea dosarului, și poate solicita verificarea calității de

lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la

instrumentarea dosarului. Procedura este aceeași și pentru lucrătorii

Securității identificați în urma verificărilor din oficiu, prevăzute de

prezenta ordonanță de urgență.

(8) De drepturile prevăzute la alin. (1) - (7)

beneficiază soțul supraviețuitor și rudele până la gradul al patrulea inclusiv

ale persoanei decedate ori moștenitorii săi testamentari. De aceste drepturi

beneficiază în primul rând soțul supraviețuitor și după aceea rudele în ordinea

proximității legăturii de rudenie. În cazul rudelor de același grad, au acces

la dosar toți în mod egal, iar în cazul publicării dosarului sau elementelor

din dosar, este nevoie de consimțământul tuturor.

Înalta Curte reține că

recurentul pârât recunoaște în mod deschis că a fost lucrător al Securității,

recunoaște faptele prezentate în nota de constatare privitoare la numitul S.I. -

care a formulat cerere la C.N.S.A.S. în conformitate cu art. 1 alin. (7) din O.U.G.

nr. 24/2008, însă dă altă interpretare acestei fapte.

În concret,

recurentul arată că dosarul lui S.I. de urmărire informativă pe linie de

contraspionaj era deschis cu 3 ani înainte de către un alt ofițer, că

recurentul a dat doar dovadă de un talent de profesionist în prezentarea

planului de măsuri necesare și specifice muncii de informații, că măsurile au

fost duse la îndeplinire doar în parte și de către unități specializate și nu

de către recurent, fiind aprobate oricum de șefi ierarhici și că prin această

muncă informativă și măsuri nu s-au vizat decât elemente care vizau suspiciunea

de trădare.

- Se reține că în

ceea ce privește persoana numitului U.V. Dosar nr. I/2166, nu există la dosar o

cerere expresă a acestuia în sensul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008. Acest

lucru nu prezintă relevanță, așa cum a arătat și instanța de fond - referirea

la alte persoane și alte fapte și măsuri fiind de ordin contextual, recurentul

a fost constatat lucrător al Securității în raport de instrumentarea dosarului

lui S.Ion care a formulat cererea prevăzută de lege. (fila 25 dosar fond).

- Referitor la

perspectiva prezentată acum de către recurent, Înalta Curte constată că nu are relevanță

faptul că numitul S.Ion avea dosar în lucru de mai mulți ani, că măsurile

dispuse de recurent erau aprobate de superiorii ierarhici și apoi aduse la

îndeplinire de către structuri specializate.

Relevant în sensul art.

2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 este faptul că pârâtul recurent a fost

locotenent în cadrul Serviciului 9, Direcția a III-a - Securitatea Municipiului

București.

În această calitate a

propus măsuri informative operative vizând persoana care a formulat cerere

conform art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008, „S.C.” - și a inițiat în mod

amănunțit acțiuni privind verificarea legăturilor obiectivului, intensificarea

activității de control al comportamentului obiectivului, efectuarea unui studiu

privind posibilitățile instalării de mijloace T.O. complexe la domiciliul și în

biroul obiectivului, realizarea unei combinații informative - operative vizând

obținerea mulajului de pe chei și efectuarea unei percheziții secrete la

domiciliu, posibilitatea obținerii mulajului de la chei de la cei doi copii

care sunt elevi (…) etc. (filele 28 - 47, 50 - 53, 60 - 83 dosar fond).

- Nu poate fi primită

susținerea recurentului - pârât privind aspectele operaționale prelucrate de

organele de Securitate și nu cele referitoare la comentariile sau concepțiile

politice ale obiectivului, având în vedere că motivul deschiderii Dosarului

titular S.I. - I/235033 - a fost atunci când acesta a fost la post în Japonia

în funcția de Secretar II la ambasada țării noastre din Tokio, a fost în

atenția organelor de informații americane și japoneze care au acționat asupra

sa iar acesta și membrii familiei sale comentează între ei în mod denigrator

aspecte ale politicii interne și internaționale, au manifestări dușmănoase la

adresa conducerii superioare de partid și de stat, audiază și apreciază

tendențios știrile transmise de postul de radio - E.L. - fila 27 dosar fond).

- În ceea ce privește

cea de-a doua condiție ca prin activitatea desfășurată lucrătorul să fi suprimat

sau îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, această condiție

este îndeplinită așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond.

Astfel, recurentul a încălcat

dreptul la secretul convorbirilor telefonice, dreptul la viață privată prevăzut

la art. 33 din Constituția României din 1965 și Pactul Internațional cu privire

la Drepturile civile și Politice - art. 17.

Înscrisurile

prezentate de recurent în faza de recurs nu schimbă interpretarea care a fost

dată în mod corect de către instanța de fond, în sensul că în calitate de

lucrător al Securității, recurentul a instrumentat Dosarul informativ nr. I/235033,

încălcând dreptul la secretul convorbirilor telefonice și dreptul la viață

privată ale numitului S.I. (fila 70 - 83 dosar fond).

Imixtiunile în viața

și cunoștința persoanelor în timpul regimului comunist în felul în care a procedat

recurentul, încalcă dreptul la viață al individului, dreptul oricărei persoane

de a nu expune altora aspectele cele mai intime ale ființei sale, despre elementele

care privesc modul nostru de a gândi și care trebuie să rămână inaccesibile.

- În ceea ce privește

susținerile ale recurentului privind calitățile de ofițer acoperit, informator,

gazdă, sursă, membru P.C.R. - ale numitului S.I. - se reține că acestea sunt

nedovedite. Adevărul obiectiv nu poate să fie dezlegat într-o sală de judecată

ci din perspectiva istoriei, judecătorul însă trebuie să respecte prevederile art.

3 C. civ.

Termenul legal al

soluției adoptate de instanța de recurs

În conformitate cu prevederile

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,

neexistând motive care să atragă casarea sau modificarea sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.R.A. împotriva sentinței nr. 1673 din 7 martie 2012 a Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 decembrie 2013.