ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2471/2025

Ședința publică din data de 9 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 24.07.2023, sub numărul de dosar x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2139 din 21 decembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a declarat recurs solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea hotărârii atacate, iar pe fondul cauzei admiterea cererii de chemare în judecată.

În esență, în motivare, s-a arătat că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 a arătat că intimatul-pârât nu a tăgăduit nici raporturile cu Securitatea și nici furnizarea per se de informatii către Securitate; intimatul -pârât nu a contestat conținutul propriu - zis al notelor informative atribuite și nici existența și paternitatea Angajamentului olograf semnat cu numele real datat 24.12.1984; persoanele denunțate de către intimatul-pârât sunt identificate în notele informative furnizate fostei Securităti; urmare denunțurilor intimatului-pârât, asupra persoanelor denunțate au fost luate măsuri specifice de către fosta Securitate, îngrădindu-se astfel cel puțin dreptul la viață privată al respectivelor persoane.

Notele informative olografe furnizate de către intimat nu vizau strict activități din cadrul CAP-ului, scolii sau magazinului sătesc, în realitate acestea denunțau atitudini privind starea de spirit a populației la nivel rural, lipsurile alimentare, raționalizarea produselor (care reprezenta urmarea directă a politicii alimentare a regimului comunist), ori participarea cadrelor didactice la munci agricole (participare care era impusă de conducerea centralizată de partid și de stat).

A arătat că prin nota informativă olografă înregistrată la 29.05.1986 (dosar nr. x, f. x), intimatul-pârât face referire expresă în denunțul său la conducerea statului.

Este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, în speță nu se poate face aplicarea principiilor intenției directe (calificate prin scop) deoarece legea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe atragerea vreunei forme de răspundere.

Contrar celor retinute de prima instantă în sentința recurată, conținutul delațiunilor intimatului către Securitate reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Rațiunea principală a legii este aceea de a permite aflarea adevărului cu privire, printre altele, la persoanele care au făcut posibile, prin colaborarea lor nesilită, controlul total asupra populației României, inocularea terorii și a sentimentului omniprezenței organelor de represiunea în viața publică și privată a cetățenilor, în vederea perpetuării sistemului totalitar comunist.

În acest context, urmează a fi avut în vedere ceea ce autoritățile regimului comunist au ca fiind activități și/sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie în societatea românească era cea care declanșa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de delațiuni, aceste autorități fiind cele care defineau în mod absolut discreționar atât ceea ce era permis, cât și ceea ce era interzis în societatea românească, fapt caracteristic de altfel tuturor regimurilor totalitare.

Este de notorietate faptul că o serie de comentarii legate de colectivizare erau interzise de regimul comunist.

A mai susținut faptul că orice comentariu privind revolta muncitorească de la Brașov din noiembrie 1987 reprezenta o atitudine potrivnică regimului.

Pentru o evaluare corectă a semnificației și importanței notelor informative ale intimatul-pârât, a mai precizat că, în perioada 1964-1989, modul de lucru al Securității în relație cu populația civilă s-a concentrat pe supraveghere și pe controlul extins, inclusiv prin lărgirea rețelei informative spre deosebire de metodele violent represive, care au caracterizat primele două decenii ale regimului comunist (1945-1964). Împiedicarea exprimării libere a opiniilor critice și prevenirea oricăror acțiuni de protest la adresa conducerii politice a tării a constituit principala sarcină a organelor de Securitate în perioada 1964-1989, iar îndeplinirea ei a impus adaptarea instrumentelor și a metodelor de lucru. În consecință, una dintre cele mai importante "linii de muncă", obligatorie la toate nivelurile ierarhice și în toate departamentele Securității, indiferent de profilul principal, a fost supravegherea stării de spirit a populației.

Supravegherea "stării de spirit a populației" presupunea monitorizarea constantă a opiniilor, preocupărilor și intențiilor exprimate de cetățeni, cunoașterea în detaliu a vieții lor publice și private. Orice amănunt referitor la viața personală sau socială a persoanelor putea deschide o pistă de cercetat, de exploatat. Această supraveghere extinsă se realiza pe două căi principale: folosirea rețelei de informatori a Securității, prezentă în toate mediile profesionale, fără excepție, și utilizarea tehnicii operative, aceasta din urmă intrând în categoria "mijloacelor complexe" de urmărire, motiv pentru care era utilizată doar în anumite circumstanțe speciale.

În aceste condiții, orice notă informativă referitoare la starea de spirit a cetățenilor (înțelegându-se aici orice nemulțumire privind viața de zi cu zi) era exploatată operativ și mai ales era semnalată superiorilor ierarhici, care dispuneau deschiderea unor dosare individuale de urmărire, individuale sau de grup.

Sub aspectul condițiilor pentru circumscrierea în sfera noțiunii de colaborator al Securității, comentariile negative privind politica de stat a partidului comunist, comparațiile dintre condițiile de trai din străinătate și cele din România comunistă, precum si nemulțumirile privind nivelul de trai au constituit pentru organele de Securitate, întotdeauna, motive de deschidere a unor dosare de urmărire informativă.

Față de conținutul notelor informative, a susținut că Securitatea monitoriza cu atenție orice comentariu negativ la adresa regimului comunist, cunoscut fiind faptul că acesta urmărea promovarea ideii că statul comunist era forma superioară de organizare politică și socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viată ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului.

Niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existența unor presiuni exercitate asupra intimatului pentru furnizarea notelor informative citate în cuprinsul acțiunii reclamantului.

Prin urmare, nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale.

În speță, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoștința fostei Securități, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puțin cooperantă, precum și indiferent dacă ofițerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informații și indiferent de efectele concrete ale acestor informații asupra celor denunțați.

Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toti cetățenii care au dreptul de a fi informați cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată în relația cu Securitatea, iar nu activitatea desfășurată de ofițerii de Securitate, ulterior primirii informațiilor de la persoana verificată.

În concluzie, este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor.

Pentru argumentele expuse, a solicitat admiterea recursului.

1.4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât A., deși a primit copie a motivelor de recurs, nu a depus întâmpinare prin care să formuleze apărări în cauză.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra recursului

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat să se constate că pârâtul A. a fost colaborator al fostei Securități în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Prima instanță a respins cererea dedusă judecății cu motivarea că, din niciun mijloc de probă, nu rezultă că în speță sunt întrunite, în sarcina pârâtului, condițiile cumulative pentru a se reține calitatea sa de colaborator al fostei Securități, întrucât notele nu conțin informații care să fie considerate denunțarea unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să fie de natură a viza îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate:... 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.", iar art. 483 C. proc. civ. prevede că "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.].

Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Înalta Curte reține că noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului".

Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat.

În fundamentarea cererii recurentului-reclamant au fost prezentate: angajamentul persoanei în privința căreia se solicită constatarea calității de colaborator, note informative, note de analiză și rapoarte rezultate dintr-o anumită interacțiune cu organele Securității.

Prima instanță, alături și de instanța de control judiciar, verificând conținutul concret al acestor înscrisuri, apreciază că acestea nu sunt suficiente pentru a dovedi îndeplinirea primei condiții.

Astfel, notele informative nu trebuie să fie, în percepția autorului lor sau a celui care a contribuit la întocmirea lor, simple acte de informare, "neutre", intenția legiuitorului fiind aceea de a se constata că furnizarea acestor informații s-a realizat cu scop incriminator al celor în privința cărora au fost furnizate, de denunțare a persoanei care se împotrivea sau acționa împotriva regimului comunist. În aceste condiții, autorul notelor informative sau cel care a contribuit la întocmirea lor era pe deplin conștient de acțiunile sale și urmărea producerea unor consecințe concrete împotriva persoanei cu privire la care a furnizat informațiile.

Verificând conținutul notelor, Înalta Curte constată că niciuna dintre informațiile comunicate prin notele informative nu vizează activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci doar se evidențiază realități ale respectivelor vremuri: faptul că nu se plăteau pensiile la timp, că membrii cooperatori muncesc din greu și nu sunt mulțumiți, faptul că pământul rămâne nelucrat deoarece toți au plecat la oraș pentru o viață mai bună, conducerea locală nu știe să organizeze munca, faptul că la munca câmpului erau chemate și cadrele didactice, nemulțumirile celor care nu erau calificați ca profesori fiind preferați tineri în locul celor cu experiență precum și faptul că C.A.P. nu mai acorda pensie deoarece nu achitase contribuția la Oficiul de pensie.

De asemenea, Înalta Curte constată că dispozițiile legii sunt de natură imperativă și neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activități și atitudini potrivnice regimului comunist, concluzie ce nu poate fi reținută cu privire la niciuna dintre notele informative în discuție, astfel că în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu este îndeplinită prima condiție prevăzută de lege pentru a se demonstra calitatea de colaborator al Securității pentru intimatul - pârât. Altfel spus, deși este îndeplinită condiția furnizării de informații, totuși nu rezultă a fi îndeplinită și condiția următoare privind calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În ceea ce privește cea de-a dous condiție prevăzută de textul de lege, anume îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, Înalta Curte reține că aceasta se impune a fi analizată în strânsă legătură cu caracterul informațiilor furnizate. Or, cum în cauză informațiile furnizate nu au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, o eventuală îngrădire a drepturilor și libertăților nu prezintă relevanță, în contextul în care această îngrădire trebuie cu necesitate să fie consecința denunțării unor activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ceea ce în speță recurentul-reclamant nu a reușit să demonstreze.

Așa fiind, raportat la situația de fapt stabilită de prima instanță, rezultă că activitatea intimatului-pârât nu poate fi încadrată ca fiind aceea de colaborator al Securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât îi lipsesc elemente esențiale, respectiv ca informațiile furnizate să fi vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare/nelegalitate a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 2139 din 21 decembrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.