ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2024

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la 05.04.2022, sub dosar nr. x/2022, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe pârât.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 365 din 27 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins excepția tardivității, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut că prima instanță a pronunțat o sentința recurată cu interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Contrar opticii primei instanțe, observăm că interpretarea teleologică a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, duce la concluzia că legiuitorul a urmărit să atribuie calitatea de colaborator al Securității, persoanelor care, prin denunțurile lor, nu au menajat interesele celor denunțați, deși puteau, și, mai mult, desconsiderarea acestor interese nu este compatibilă cu principiile moralei publice. Astfel, delimitând sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist, legiuitorul a urmărit ca, pe de o parte, să excludă denunțurile care, de obicei, rămâneau fără urmări asupra celui denunțat, și, pe de altă parte, să excludă și denunțurile care ar fi putut avea urmări, dar care sunt compatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică. Notele informative furnizate de către intimatul-pârât, coroborate cu angajamentul olograf demonstrează îndeplinirea condițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări, privind constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității. Contrar celor reținute prin sentința recurată, și a doua condiție legală prevăzută de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 este îndeplinită deoarece, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate în cauză nu rămâneau fără urmări. Nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale. Este îndeplinită și cerința care se referă la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi- în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Este exclus ca pârâtul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea în denunțurile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viată privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei urmăriți, fără acordul lor. În acest sens, recurentul a făcut referire la Decizia nr. 1780 din 24.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a reținut că "pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat". În speță, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau .aduse la cunoștința fostei Securități, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puțin cooperantă, precum și indiferent dacă ofițerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informații și indiferent de efectele concrete ale acestor informații asupra celor denunțați. În concluzie, contrar celor reținute de prima instanță în motivarea sentinței recurate, este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece legea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strici pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor. De asemenea, niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existența unor presiuni exercitate pentru furnizarea notelor informative.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Cu privire la informațiile acuzate de partea reclamantă prin cererea de chemare în judecată, nu rezultă că acestea au vizat activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și nici îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale vreuneia dintre persoanele menționate în note, chiar dacă au fost identificate câteva note informative furnizate de pârât în perioada 1985-1988 cu privire la persoane urmărite. Astfel, din materialul probator administrat, care relevă redactarea și semnarea olografa de către pârât a unor note informative, nu reiese că informațiile furnizate ar fi fost potrivnice regimului, niciuna dintre notele furnizate de pârât nu conține vreo informație în sensul celor solicitate de subofițerul de securitate și nici nemulțumiri ale persoanei urmărite referitor la regimul totalitar ori la conducerea de partid, neputând fi identificată vreo denunțare a unor activități sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și nici o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Suplimentar, se constată că îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale vizată de O.U.G. nr. 24/2008 implică identificarea unor persoane cărora să li se fi adus atingere în urma delațiunilor părții pârâte, ceea ce în cauză nu a rezultat, căci CNSAS nu a demonstrat adoptarea vreunei măsuri de către Securitate ca urmare a notelor informative întocmite de pârât. Ulterior, intimatul-pârât a formulat concluzii scrise, iar recurentul-reclamant a depus note scrise.

Aspecte procesuale Excepțiile tardivității și nulității recursului au fost respinse de către instanță la termenul de judecată din 28.05.2024, astfel cum rezultă din practicaua prezentei decizii. II. Decizia instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare. Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Instanța de primă jurisdicție, constatând că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată, reținând în esență că informațiile furnizate de către pârât nu prezintă niciun element de legătură cu vreo activitate desfășurată împotriva regimului comunist sau a doctrinei de partid de la acel moment. Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinței atacate. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.(…)" Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat. În prezenta cauză, este de necontestat că intimatul-pârât a semnat Angajamentul olograf din 04.01.1985, preluând numele conspirativ "B.", recrutat de Securitate pe linia problemei "Culte - Secte" pentru încadrarea informativă a membrilor cultului "Adventiști de Ziua a Șaptea" din care făcea parte. În concret, reține Înalta Curte că cele opt note informative scrise olograf de către pârât și redate punctual în cuprinsul hotărârii instanței de fond, cuprind mențiuni precum "nu a făcut afirmații dușmănoase la adresa partidului și statului nostru", "la noi în țară, se trăiește mult mai bine ca în trecut", "avem condiții foarte bune de viață. Și acest lucru se datorează conducerii pe care noi o avem", "este mulțumit de modul de viață din prezent". În deplin acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, față de conținutul acestor note informative olografe date de intimatul-pârât, că nu sunt îndeplinite condițiile care vizează calitatea și efectele informațiilor furnizate, respectiv nu s-au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, nefiind îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Se indică de către recurent o decizie a ICCJ prin care se reține că denunțul este suficient să creeze o stare de pericol. Or, pe lângă faptul că practica judiciară nu constituie izvor de drept, în speța de față nu s-a putut aprecia că aspectele relevate în notele informative ar constitui denunțuri, cu atât mai mult nu erau apte să creeze o stare de pericol, astfel încât, decizia menționată nu prezintă relevanța pe care dorește să i-o acorde recurentul-reclamant, prin aceasta fiind sancționate aspecte circumstanțiale specifice cauzei respective, fără a putea fi aplicabilă speței de față. Față de toate aceste aspecte, Înalta Curte reține că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prima instanță interpretând și aplicând corect dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondat.