ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 452/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 23.01.2020, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe domnul A.. 1.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 464 din 19 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată. 1.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea, casarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe domnul A.. În esență, criticile aduse hotărârii atacate au vizat interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, raportat la considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 672/2012. A arătat faptul că din cuprinsul considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 672/2012 și din practica anterioară a Curții Constituționale, rezultă foarte clar că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, în condițiile în care sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă. Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012 nu s-a referit exclusiv la coroborarea notelor întocmite de foștii ofițeri cu alt mijloc de probă, ci s-a referit expres și la posibilitatea coroborării "cu datele sau informațiile provenite din alte documente". Prin urmare, atât timp cât consemnările ofițerilor de Securitate sunt coroborate cu alte informații "provenite din alte documente" existente în arhive (inclusiv Angajamentul semnat de către intimat), care confirmă furnizarea unor informații importante către Securitate, sau atestă folosirea informațiilor primite și confirmă efectele directe asupra persoanelor denunțate, ar fi trebuit să ducă la reținerea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât. Or, instanța de fond în mod netemeinic și nelegal, deși a reținut că Angajamentul face dovada certă a relației pârâtului cu Securitatea, a ignorat existența Angajamentului care trebuia coroborat cu notele ofițerilor la stabilirea calității de colaborator în ceea ce îl privește pe intimatul-pârât. Totodată, deși a reținut că au existat repercusiuni împotriva persoanelor vizate de informațiile furnizate, instanța de fond nu a coroborat acest fapt cu notele ofițerilor care îl indicau pe pârât drept sursă a informațiilor. Or, informațiile furnizate de către intimatul-pârât au reprezentat factorul declanșator al reacției Securității împotriva persoanelor urmărite informativ. Important este că, în cauză, notele redactate de ofițerul de Securitate pe baza informațiilor date de intimat consemnau manifestarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, de către persoanele denunțate. Nu în ultimul rând a criticat interpretarea primei instanțe privind existența informațiilor furnizate de alți colaboratori, care, în viziunea instanței de fond ar determina imposibilitatea verificării veridicității acestora. Această interpretare este eronată din două perspective: pe de o parte confirmarea dintr-o altă sursă a informațiilor nu face decât să certifice exactitatea informațiilor furnizate verbal ofițerului de către intimatul-pârât, iar pe de altă parte, faptul că informațiile au fost furnizate Securității și de o altă sursă, nu exclude colaborarea pârâtului cu Securitatea, deoarece analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, se face de la caz la caz. În acest context, a reiterat faptul că realitatea informațiilor furnizate de către intimatul-pârât rezultă și din aceea că persoanele denunțate au recunoscut faptele. Atât timp cât atenționarea persoanei denunțate s-a făcut într-un cadru extins (în scoală, în atenția clasei), este exclus ca mențiunile ofițerului să fie doar o plăsmuire. Mai mult, concluzia primei instanțe potrivit căreia intimatul nu ar fi putut oferi informații despre persoanele urmărite informativ pe considerentul că după finalizarea studiilor liceale pârâtul a efectuat stagiul militar în localitatea din județul Satu Mare, localitate aflată la foarte mare distanță de domiciliul, precum și că persoanele care colaborau cu organ securitate beneficiau de sprijin din partea acestora pentru rezolvarea unor aspecte personale cum este și cel privind localitatea în care se va efectua stagiul militar aceasta să fie cât mai aproape de localitatea de domiciliu, este lipsită de suport, reprezentând o motivare pur speculativă. 1.

Apărările formulate în cauză În cauză, intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că instanța de fond, în mod legal, a interpretat și aplicat prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În esență, a susținut că acțiunea în constatare a CNSAS s-a bazat pe bănuieli sau deducții și nicidecum pe probe juridice, întrucât notele nu au fost scrise și semnat olograf de denunțător, acestea fiind întocmite exclusiv de către ofițerul de Securitate. A criticat susținerile CNSAS cu privire la faptul că instanța de fond nu ar fi avut în vedere situația de fapt ce a rezultat și din "probele" produse de acesta. A arătat că nici Angajamentul și niciun alt înscris nu pot face obiectul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ci doar notele scrise și semnate de către denunțător. 1.

Procedura de soluționare a recursului Prin rezoluție a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 27 ianuarie 2021, cu citarea părților, fără a se mai parcurge procedura de filtrare a recursului, având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 109 din data de 20 septembrie 2018. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este fondat, pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante Starea de fapt dedusă judecății, așa cum rezultă din actele dosarului, evidențiază faptul că pârâtul A. este titularul dosarului fond rețea nr. x (cotă CNSAS), iar potrivit documentelor identificate sub această cotă a fost recrutat de IJ Olt, Securitatea Oraș Caracal, la data de 17.02.1976, în problema Tineret învățământ, pentru încadrarea informativă a colegilor (în scopul de a cunoaște "atitudinea prezentă a acestora și să depistăm eventualele intenții ce le-ar pune la cale"). Pârâtul a redactat și semnat olograf Angajament la data de 17.02.1976, iar numele conspirativ atribuit a fost "MARI". Reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe domnul A., pe baza consemnărilor ofițerilor de Securitate (Notă extras din 19.05.1977, Notă extras din 15.11.1977 și Notă raport din 17.07.1976) coroborate cu Angajamentul din 17.02.1976 redactat și semnat olograf de pârât și cu existența informațiilor furnizate de alți colaboratori, fiind îndeplinite condițiile cerute de lege în sensul că pârâtul a furnizat informații prin care a denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Prima instanță a respins acțiunea reclamantului Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere considerentele Deciziei nr. 672 din 26.06.2012 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității și a reținut că nu este îndeplinită condiția de furnizare de informații organelor de securitate, deoarece în afară de cele trei note-raport, întocmite de ofițerii de securitate, în cuprinsul cărora se menționează că pârâtul ar fi furnizat informații, nu există nicio altă probă cu conținut relevant care să ateste aspectul furnizării acestor informații prin care se denunțau activitățile și atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Instanța de control judiciar nu împărtășește această opinie și constată că prima instanță, în cauză, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Se impune a se preciza cu prioritate faptul că O.U.G. nr. 24/2008 este actul normativ prin care s-a instituit o condamnare a regimului totalitar comunist prin deconspirarea lucrătorilor de securitate și a colaboratorilor acesteia, apreciat ca fiind una dintre componentele majore ale perpetuării regimului comunist ca societate totalitară. Prin conținutul mai multor decizii (Deciziile cu nr. 843/2011, nr. 530/2009 și nr. 1522/2011), Curtea Constituțională a României a statuat că O.U.G. nr. 24/2008 urmărește deconspirarea, prin consemnare publică, a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică si politică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere morală și juridică cu caracter colectiv, pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații, în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor si libertăților fundamentale ale omului. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor" (Prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 8 august 2012, Curtea Constituțională a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" sunt neconstituționale). Din dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele trei condiții: (1) persoana să fi furnizat informații; (2) prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist; (3) informațiile au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În ceea ce privește prima condiție impusă de textul de lege anterior citat, din interpretarea coroborată a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține că aceasta este îndeplinită sub aspectul furnizării de informații, în acord cu Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012. În Decizia nr. 672/2012, Curtea Constituțională a subliniat în mod explicit că:,,(...) pentru a da eficiență dreptului la un proces echitabil, și implicit dreptului la apărare, relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității, nu pot fi administrate și apreciate individual, ca probe unice; cu alte cuvinte, asemenea documente nu pot avea forță probantă luate izolat și, ca atare, nu pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare, decât dacă, pe calea unei atente și complete analize, sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă". În prezenta cauză, este de necontestat că pârâtul a fost recrutat de IJ Olt, Securitatea Oraș Caracal, la data de 17.02.1976, sub numele conspirativ "MARI" și că a redactat și semnat olograf Angajamentul din 17.02.1976 . De asemenea, nu sunt contestate nici cele trei note întocmite de ofițerii de Securitate (Notă extras din 19.05.1977, Notă extras din 15.11.1977 și Notă raport din 17.07.1976) în cuprinsul cărora se menționează că pârâtul ar fi furnizat informații Securității. Susținerile intimatului-pârâtului în sensul că nici Angajamentul și niciun alt înscris nu pot face obiectul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ci doar notele scrise și semnate de către denunțător nu pot fi primite, câtă vreme în considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 672/2012 s-a reținut că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității pot servi ca temei al admiterii acțiunii în constatare dacă, pe calea unei atente și complete analize, sunt coroborate cu datele sau informațiile provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă. Așadar, prima instanță, în mod greșit a înlăturat de plano forța probantă a înscrisurilor întocmite de ofițerii de Securitate, existând o coloborare evidentă între aceste note și Angajamentul semnat de pârât, ceea ce face ca, în speță, situația de fapt pretinsă de reclamantul CNSAS să se confirme. Referitor la a doua condiție care trebuie îndeplinită, Înalta Curte, față de conținutul celor trei note, constată că informații furnizate de pârât denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel: - [Notă extras] din 19.05.1977: "Sesizează că elevul B.. din anul III D audiază postul de radio C. și face comentarii pe marginea știrilor transmise. Aspectul a fost verificat prin atenționarea acestuia, unde a recunoscut." . - [Notă extras], din 15.11.1977: "Sesizează că D.N. a făcut unele comentarii negative despre imnul de stat, nefiind de acord cu el. Verificând/.../s-au confirmat cele sesizate, iar eleva a fost pusă în atenția clasei de conducerea școlii."; - Notă Raport, din 17.07.1976: "Colaboratorul MARI la data de 17.07.1976 ne-a sesizat că elevul D.. venit de la București, nu are o comportare bună și că audiază posturile de radio C.. Despre comportarea acestuia ne-a relatat și colaboratorul E., verificându-se materialele între ele." . În acord cu susținerile recurentului-reclamantului, Înalta Curte apreciază că unele comentarii negative despre imnul de stat, ca simbol al regimului totalitar comunist, reprezentau în fapt o contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, și prin aceasta o atitudine potrivinică regimului totalitar comunist, fiind de notorietate și faptul că ascultarea și comentarea știrilor transmise pe posturile de radio interzise înainte de 1989, în special a postului de radio "C." constituia un act de sfidare a regimului comunist. În consecință, informațiile furnizate de intimatul-pârât se circumscriau sferei de interes a organelor represive ale regimului comunist și odată ce comentariile persoanelor denunțate ajungeau la cunoștiința autorităților fără consimțământul victimelor delațiunilor, se producea o evidentă imixtiune a autorităților, prin intermediul colaboratorilor, în viața personală a acestora. Înalta Curte reține îndeplinită și cea de-a treia condiție impusă de legiuitor, care vizează efectele produse de informațiile furnizate asupra persoanelor vizate de delațiune și, în raport de conținutul documentelor anterior menționate, atașate la dosarul cauzei, constată că s-a adus atingere liberății de exprimare și dreptului la viața privată. Deși, pentru a fi îndeplinită această condiție nu este necesar ca acțiunile de represiune să fi fost efective, ci este suficient doar, ca informațiile furnizate să fie de natură a expune persoanele vizate unor acțiuni de represiune din partea statului totalitar, totuși în cauză de față, astfel de consecințe s-au produs având în vedere că față de două dintre persoanele vizate s-a luat măsura atenționării. Având în vedere contextul politic și social, este exclus ca intimatul-pârât, la vârsta de 17 ani, să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care făcea referire, se puteau desfășura acțiuni de investigare din partea Securității, ori o accentuare a formelor de supraveghere, dacă persoanele denunțate erau deja urmărite. Or, toate aceste acțiuni vizau încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, încălcarea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. 2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul promovat, va casa sentința atacată și va admite acțiunea reclamantului, constatând calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității. PENTRU ACESTE MOTIVE,