ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2296/2024

Ședința publică din data de 18 aprilie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., a solicitat instanței să constate calitatea pârâtului de colaborator al fostei Securități.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 497 din 14 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., ca nefondată.

1.3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei sentințe, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat recurs, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea, casarea în tot a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii și constatarea calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

În esență, criticile aduse hotărârii atacate au vizat interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu modificările și completările ulterioare, recurentul-reclamant considerând că notele informative olografe menționate în Nota de constatare, fac pe deplin dovada îndeplinirii condițiilor cerute pentru constatarea calității de colaborator al Securității.

În acest sens, a precizat că informațiile furnizate de intimatul-pârât se referă, contrar celor reținute prin sentința recurată, la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

În ceea ce privește îndeplinirea acestei condiții, așa cum se arată și în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, regimul totalitar comunist a fost unul care a acționat împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale. Prin urmare, exercitarea liberă de către orice persoană a anumitor drepturi fundamentale, dar cu depășirea limitelor impuse de ideologia și propaganda comunistă, chiar și atunci când se efectua cu respectarea legii, a principiilor fundamentale ale dreptului și a bunelor moravuri, a făcut parte, în perioada de referință, din categoria activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist.

În speță, contrar celor reținute, informațiile furnizate nu aveau un caracter general, abstract, ci intimatul-pârât a individualizat în cuprinsul delațiunilor aspecte care, factum notorium, erau potrivnice conduitei prescrise de autoritățile comuniste:

"bancuri cu conținut necorespunzător la adresa țării noaste", "știri dușmănoase la adresa țării noastre transmise de postul de radio B.", "comentarii cu conținut ostil la adresa țării noastre", "discuții cu conținut ostil țării noastre". "pe piață este o puternică criză de alimente".

În acest sens, raportat la specificitatea conținutului informațiilor furnizate, a precizat că prima instanță a interpretat greșit norma de drept substanțial, respectiv exprimarea unor comentarii negative la adresa conducerii de partid și de stat și a nivelului de trai, precum și ascultarea posturilor de radio străine, fiind acțiuni considerate potrivnice regimului dictatorial comunist.

Ca atare, orice contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, atât la nivel central, cât și la nivel local, reprezenta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist.

Mai mult, comentariile legate de nivelul de trai reprezintă atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind de notorietate faptul că, anii ’80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Potrivit Raportului final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România "sfârșitul anilor 1980 a coincis cu accentuarea politicii represive, inclusiv în plan economic.

De asemenea, proliferarea bancurilor cu tentă politică era o manifestare interzisă în timpul regimului comunist, deoarece, prin intermediul bancurilor, românii făceau haz de necaz despre o serie întreagă de aspecte ale vieții lor: lipsa de mâncare, lipsa de combustibil, educația politică ajunsă la grad de paranoia în scoli sau ziarele care scriau despre o realitate pe care nu numai că nimeni nu o mai credea, dar nimeni nu o mai trăia.

De asemenea, în materia deconspirării Securității, o parte semnificativă a denunțurilor referitoare la atitudini potrivnice regimului comunist se referea fie la ascultarea posturilor de radio B. și Vocea Americii fie la "colportarea" știrilor difuzate de aceste posturi.

Informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reținute prin sentința recurată, îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Această condiție este îndeplinită deoarece, nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu rămâneau fără urmări.

În discordanță cu statuarea din sentința recurată, vizarea îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale nu este condiționată nici de efectele concrete ale notei de informare, nici de faptul că aceștia se aflau aprioric în evidența securității din alte motive.

În ceea ce privește primul aspect, reținerea vizării îngrădirii drepturilor de către sursa care a realizat delațiunea este independentă de efectivitatea măsurilor dispuse de ofițerii fostei Securități în baza acelor informații furnizate.

Vizarea îngrădirii unor drepturi și libertăți fundamentale este un element psihologic, care nu depinde de o circumstanță ulterioară și extrinsecă voinței sursei (anume de îndeplinirea în concret de către Securitate a unor măsuri).

Reprezentarea subiectivă faptului - potențialul îngrădirii drepturilor ca urmare a delațiunii - fiind un element existent în forul interior al persoanei, este probată prin reflectarea acestei reprezentări în conduita manifestată, prin urmare prin natura informațiilor din denunț. Având în vedere natura acestor informații furnizate, intimatul-pârât a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunile sale se pot lua măsuri de urmărire și verificare (cu consecința încălcării dreptului la viață privată) și, prin urmare, a vizat această consecință.

Dacă s-ar aprecia că vizarea îngrădirii unor drepturi și libertăți ar fi indisolubil legată de efectele concrete dispuse, s-ar ajunge la situația în care circumscrierea în sfera noțiunii de colaborator să depindă de activitatea unor terți, asupra cărora furnizorul informațiilor nu exercita direcția, supravegherea și controlul, teză ce nu poate fi reținută, întrucât ar determina o arbitrară diferență de tratament juridic între persoane care, deși au denunțat în egală măsură atitudini potrivnice și au avut reprezentarea unor potențiale urmări negative față de subiectele delațiunilor, această denunțare nu ar fi fost urmată în toate cazurile de o declanșare sau o înăsprire a urmăririi informative, pentru motive independente manifestării de voință a surselor.

În ceea ce privește al doilea aspect, pârâtul nu putea să cunoască în momentul furnizării informațiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoștință de situațiile pe care acesta urma să le denunțe.

Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul și ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situațiile denunțate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunțate, nu a avut o atitudine precaută și nici de protejare a celor denunțați.

Prin urmare, nesocotind interesele celor denunțați, pârâtul a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată și libertatea cuvântului, atât timp cât a acceptat că persoanele denunțate puteau să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțurilor sale.

Norma de drept substanțial are în vedere vizarea încălcării unor drepturi fundamentale - și nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul ar fi trebuit să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Este exclus ca intimatul-pârât să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care se referea în denunțurile sale urma, de obicei, să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, ori o înăsprire a formelor de supraveghere, dacă persoanele în cauză erau deja urmărite. Aceste investigații suplimentare presupuneau cel puțin încălcarea dreptului la viață privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea și obținerea de noi informații despre cei urmăriți, fără acordul lor.

Intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informațiilor sale și, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată al celor denunțați, conștientizând că există riscul ca informația pe care o furnizase să ducă cel puțin la verificări și investigații efectuate de Securitate asupra celor denunțați, ori la înăsprirea verificărilor, și, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viață privată.

A precizat că, în speță, îngrădirea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care informațiile referitoare la preocupările și opiniile unei persoane potrivnice regimului comunist erau aduse la cunoștința fostei Securități, indiferent dacă pârâtul a avut per ansamblu o atitudine mai mult sau mai puțin cooperantă, precum și indiferent dacă ofițerii de legătură din cadrul acesteia foloseau sau nu respectivele informații și indiferent de efectele concrete ale acestor informații asupra celor denunțați.

A arătat că este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece reglementarea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securității au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii și moralității persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunțurilor formulate de cei verificați.

Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toți cetățenii care au dreptul de a fi informați cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008. De aceea, relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată în relația cu Securitatea, iar nu activitatea desfășurata de ofițerii de Securitate, ulterior primirii informațiilor de la persoana verificată. Modul în care ofițerii de Securitate înțelegeau să reacționeze ulterior momentului în care primeau scăpa controlului denunțătorului. Prin urmare, consecința finală a denunțului - lezarea dreptului celui denunțat - reprezenta un element independent de voința denunțătorului, întrucât depindea de voința și interesele reprezentanților autorităților represive comuniste.

Legiuitorul nu cere existența unei pluralități de informări adresate Securității, care să îndeplinească standardele definiției legale, fiind suficient și un singur astfel de caz, pentru reținerea calității de colaborator al Securității.

Totodată, niciunul dintre înscrisurile aflate la dosar nu demonstrează existența unor presiuni exercitate pentru furnizarea notei informative citate în cuprinsul acțiunii noastre.

În plus, art. 2 lit. b) teza a doua din O.U.G. nr. 24/2008 reglementează o situație de excepție și sunt, în consecință, de strictă interpretare și aplicare. Pentru a nu i se reține intimatului-pârât calitatea de colaborator al Securității unei persoane care a furnizat informații în sensul primei teze a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, ar trebui să fie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ:

- informațiile să fie "cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare" și să fie date "în timpul anchetei și procesului", indiferent dacă sunt date în stare de libertate, de reținere sau de arest;

- ancheta sau procesul să fi fost motivate politic (așa cum rezultă din sintagma folosită de legiuitor:

"pentru motive politice");

- informațiile să nu se îndepărteze de motivul anchetei, ci să fie informații "privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată".

În speță, nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile cumulative prevăzute de situația de exonerare mai sus amintită. Informațiile nu au fost date într-o anchetă și se referă la cu totul alte persoane decât pârâtul. De asemenea, informațiile sunt date pe baza unui angajament de colaborare, în virtutea unei relații conspirate cu Securitatea.

Pentru argumentele expuse, contrar celor reținute prin sentința recurată, toate condițiile legale impuse de norma de drept substanțial pentru constatarea calității de colaborator, sunt îndeplinite.

1.4. Apărările formulate în cauză

În cauză, intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 18 aprilie 2024, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamant este fondat, pentru argumentele care vor fi prezentate în continuare.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante

Starea de fapt dedusă judecății, așa cum rezultă din actele dosarului, evidențiază faptul că pârâtul A. este titularul dosarului x - cotă CNSAS, fiind recrutat ca informator al organelor de securitate pentru a furniza informații despre numiții C., D. - legionari și E. - descendent legionar, în perioada 1985-1989. Pârâtul a redactat și semnat olograf, cu numele real, un angajament la data de 20.08.1985, iar numele conspirativ atribuit a fost "F.".

Reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constate calitatea de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe pârât, pe baza notelor informative olografe date de acestea la data de 04.08.1985, 20.08.1985 și, respectiv 11.03.1988, considerând că sunt îndeplinite condițiile cerute de lege în sensul că pârâtul a furnizat informații prin care a denunțat atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, vizând îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Prima instanță a respins acțiunea reclamantului Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, ca nefondată. Pentru a pronunța această soluție a reținut, în esență, că persoanele denunțate erau deja în atenția fostei Securității fiind cunoscute ca descendenți legionari și, respectiv, ca fost legionar, că mențiunile pârâtului din notele informative sunt generale, abstracte, nefăcându-se referiri la atitudini concrete împotriva regimului, și totodată, că nu s-a probat faptul că Securitatea ar fi dispus măsuri concrete împotriva celor denunțați.

Instanța de control judiciar nu împărtășește această opinie și constată că prima instanță, în cauză, a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului."

Din dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că, pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității, se impune a fi întrunite cumulativ următoarele trei condiții: (1) persoana să fi furnizat informații; (2) prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist; (3) informațiile au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În ceea ce privește prima condiție impusă de textul de lege anterior citat, din interpretarea coroborată a probatoriului administrat în cauză, Înalta Curte reține că aceasta este îndeplinită sub aspectul furnizării de informații.

În prezenta cauză, este de necontestat că pârâtul a fost recrutat ca informator al organelor de securitate, sub numele conspirativ "F." și că a redactat și semnat olograf angajament din 20.08.1985 . De asemenea, nu sunt contestate nici cele trei note informative date olograf de către pârât din 04.08.1985, 20.08.1985 și 11.03.1988.

Referitor la a doua condiție care trebuie îndeplinită, Înalta Curte, față de conținutul celor trei note, constată că informații furnizate de pârât denunțau activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, astfel:

- Informarea din 04.08.1985 olografă, semnată olograf cu numele real, în care se menționează:

"Vă aduc la cunoștință că, în satul Valea Cucului, numitul E./.../obișnuiește să facă bancuri cu conținut necorespunzător la adresa țării noaste și să comunice unele știri dușmănoase la adresa țării noastre transmise de postul de radio B.. Acesta întreține relații mai apropiate cu numiții G., H. și alții ca C. (deducție) A. etc." (dosar nr. x 336071, f. x);

- Nota informativă din 20.08.1985, olografă, semnată olograf cu numele conspirativ "F.", în care se menționează:

"Sursa vă informează că în com. Iordăcheanu, sat Valea Cucului funcționează la Căminul Cultural din Valea Cucului, marțea și sâmbăta, orele 20:00 film și duminica, între orele 18:00-22:00 discotecă. La aceste activități, sursa a observat că sunt prezente și unele elemente tinere care fac comentarii cu conținut ostil la adresa țării noastre, printre care am reținut pe numitul P. H.. G. care uneori se antrenează în discuții cu conținut ostil țării noastre. Știu că sus numiții sunt fii de legionari." (dosar nr. x 336071, f. x);

- Nota informativă din 11.03.1988, olografă, semnată olograf cu numele conspirativ "F.", în care se menționează:

"Sursa vă informează că, în ziua de 7 martie 1988, venind cu autobuzul de la Ploiești, m-am întâlnit cu numitul I. și, cunoscându-mă cu el, am intrat în discuție, întrebându-l ce mai face fiul său, J. Mi-a răspuns că el o duce bine, că este tânăr și poate munci, dar nu are ce face cu banii, deoarece pe piață este o puternică criză de alimente.'" (dosar nr. x, f. x).

Prima instanță, în mod greșit a înlăturat forța probantă a acestor înscrisurilor reținând că mențiunile pârâtului din notele informative sunt generale, abstracte, nefăcându-se referiri la atitudini concrete împotriva regimului.

În acord cu susținerile recurentului-reclamantului, Înalta Curte apreciază că intimatul-pârât a individualizat în cuprinsul delațiunilor aspecte care, factum notorium, erau potrivnice conduitei prescrise de autoritățile comuniste:

"bancuri cu conținut necorespunzător la adresa țării noaste", "știri dușmănoase la adresa țării noastre transmise de postul de radio B.", "comentarii cu conținut ostil la adresa țării noastre", "discuții cu conținut ostil țării noastre". "pe piață este o puternică criză de alimente".

Astfel, orice comentariu negativ la adresa regimului comunist reprezenta în fapt o contestare a deciziilor politice luate de conducerea comunistă, și prin aceasta o atitudine potrivnică regimului totalitar comunist, fiind de notorietate și faptul că ascultarea și comentarea știrilor transmise pe posturile de radio interzise înainte de 1989, în special a postului de radio "B." constituia un act de sfidare a regimului comunist. Este dincolo de orice dubiu că se încadrează în categoria atitudinilor potrivnice regimului comunist nemulțumirile persoanei denunțate îndreptate împotriva regimului comunist care impusese lipsuri și restricții, dintre care cea mai gravă era penuria alimentară.

În consecință, informațiile furnizate de intimatul-pârât se circumscriau sferei de interes a organelor represive ale regimului comunist și odată ce comentariile persoanelor denunțate ajungeau la cunoștința autorităților fără consimțământul victimelor delațiunilor, se producea o evidentă imixtiune a autorităților, prin intermediul colaboratorilor, în viața personală a acestora.

Înalta Curte reține îndeplinită și cea de-a treia condiție impusă de legiuitor, care vizează efectele produse de informațiile furnizate asupra persoanelor vizate de delațiune și, în raport de conținutul documentelor anterior menționate, atașate la dosarul cauzei, constată că s-a adus atingere liberații de exprimare și dreptului la viața privată.

Pentru a fi îndeplinită această condiție nu este necesar ca acțiunile de represiune să fi fost efective, cum în mod greșit a reținut instanța de fond, ci este suficient doar, ca informațiile furnizate, să fie de natură a expune persoanele vizate unor acțiuni de represiune din partea statului totalitar. În plus, este lipsit de relevanță juridică, argumentul potrivit căruia persoanele denunțate se aflau deja în atenția/evidențele organelor de Securitate.

Având în vedere contextul politic și social, este exclus ca intimatul-pârât, să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informații, asupra persoanelor la care făcea referire, se puteau desfășura acțiuni de investigare din partea Securității, ori o accentuare a formelor de supraveghere, dacă persoanele denunțate erau deja urmărite. Or, toate aceste acțiuni vizau încălcarea dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, încălcarea dreptului la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 și art. 19 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de intimatul-pârât în calitate de colaborator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care se impune casarea sentinței recurate.

2.2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de reclamant, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va admite acțiunea reclamantului și va constata calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 497 din 14 martie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, în rejudecare:

Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A..

Constată calitatea pârâtului A. de colaborator al Securității.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 aprilie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.