ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin acțiunea înregistrată

pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal,

sub nr. 31391/3/2008, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul U.M.I.,

solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia

de colaborator al Securității.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcția de primar al localității Gura

Humorului, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, este

întemeiată verificarea sa sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător

al Securității.

Reclamantul a mai arătat

că, din analiza notei de constatare emisă de Direcția Investigații a C.N.S.A.S.

din 03 iulie 2008 se reține că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de „colaborator al Securității”,

întrucât informațiile furnizate în calitate de informator se încadrează în cerințele

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, anume vizau „activități sau atitudini potrivnice

regimului totalitar comunist” și „îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale

ale omului”.

Prin întâmpinarea formulată

la data de 06 noiembrie 2008, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată

și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că

nu are calitatea de colaborator al Securității, întrucât nu a furnizat informații

prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, aspect confirmat atât de instituțiile competente, cât și de nota de constatare

întocmită de direcția juridică a C.N.S.A.S.

Prin sentința civilă

nr. 3676 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea excepției de necompetență

materială a instanței și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se

dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate

prin Legea nr. 298/2008, potrivit cărora acțiunea in constatarea calității de lucrător

al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la secția de contencios

administrativ a Curții de Apel București.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, sub nr. 31391/3/2008.

La data de 09 aprilie

2009, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2

lit. b), art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 raportat

la art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art.

23 alin. (11), art. 26 alin. (1) din Constituția României, iar prin încheierea din

data de 21 mai 2009, instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea

excepției de neconstituționalitate și suspendarea judecării cauzei pe durata soluționării

excepției.

Prin Decizia nr. 1411

din 03 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate

invocată de pârâtul U.M.I., ca neîntemeiată.

La data de 02 martie 2010,

cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecății.

de fond.

Prin sentința nr. 3786

din 07 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu

cu pârâtul U.M.I. și a constatat existența calității de colaborator al Securității

în ceea ce îl privește pe pârâtul U.M.I.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut următoarele considerente:

Pârâtul U.M.I. a candidat

la funcția de Primar al localității Gura Humorului.

În considerarea acestei

candidaturi, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, C.N.S.A.S. a efectuat

verificări, din oficiu, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de colaborator

al Securității.

În acest sens, s-a întocmit

mota de constatare din 03 iulie 2008, în care s-a reținut că pârâtul, în perioada

studiilor la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iași a fost

recrutat pentru „încadrarea pe mai multe linii a anului I – Facultatea de Mecanică

(…)”, unde există „unele elemente suspecte care studiază și colportează știrile

transmise de către postul de radio Europa Liberă”.

După terminarea studiilor,

acesta a fost reînregistrat ca informator în legătura Securității Dorohoi.

La data de 27 iunie 1985

a semnat cu numele real un angajament de colaborare cu Securitatea, olograf, preluând

nume conspirativ de colaborator.

Pe parcursul colaborării

cu Securitatea, pârâtul a prezentat „material informativ”, „unele informații utile”,

„a furnizat un număr de 6 note informative”, a relatat „fără rețineri aspecte ce

prezintă interes pentru Securitatea Statului, „a scris nota de relații și un material

informativ pe care le-a semnat cu numele conspirativ”.

A reținut prima instanță

că în activitatea de colaborare cu Securitatea, pârâtul a fost dirijat în legătură

cu anumite „elemente suspecte”, pentru a stabili „poziția lor prezentă, dacă au

manifestări dușmănoase, relații suspecte, anturaje”, precum și pentru încadrarea

informativă a unei persoane aflată în supraveghere informativă și avertizată pentru

„manifestări cu caracter tendențios și ostil și colportarea știrilor transmise de

postul de radio Europa Liberă”.

Aceste împrejurări au

fost consemnate în notele de dirijare și analiză întocmite de ofițerii de securitate

pe parcursul colaborării (1985-1989), la care se face trimitere prin nota de constatare

din 03 iulie 2008.

Curtea a apreciat că actele

întocmite de foștii ofițeri de Securitate cu privire la relația avută cu informatorii

lor se bucură de prezumția relativă de veridicitate, aspect ce rezultă din prevederile

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care dau o valoare probatorie la fel de importantă

atât relatărilor verbale reținute în scris de lucrătorii operativi, cât și informațiilor

oferite în scris de colaboratorii Securității.

Potrivit art. 2 lit. b)

din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,

aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2004, are calitate de colaborator

al Securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum

note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității,

prin care se denunță activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Rezultă, așadar, a stabilit

prima instanță, că sunt întrunite în cauză condițiile impuse de legiuitor pentru

constatarea calității de colaborator al Securității, întrucât pârâtul a furnizat

informații privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și care au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului, respectiv: dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional

cu privire la drepturile civile și politice, dreptul la libertatea de exprimare

și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat

cu art. 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice.

Dispozițiile art. 2

lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 nu impun ca informațiile furnizate să fi produs efectiv

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient,

în opinia legiuitorului, ca activitatea de informator să facă posibilă încălcarea

acestor drepturi și libertăți.

Curtea a apreciat că inadvertențele

invocate de pârât privitoare la momentul la care a început colaborarea cu organele

de Securitate și primirea numelui conspirativ, nu pot conduce la o altă concluzie

decât aceea a existenței calității de colaborator al Securității, întrucât înscrisurile

depuse la dosarul cauzei evidențiază cu certitudine existența unei colaborări cu

Securitatea, semnarea unui angajament, preluarea numelui conspirativ, furnizarea

de informații de natura celor impuse de legiuitor, care au vizat îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului.

Or, a considerat prima

instanță, aceste elemente sunt suficiente pentru a reține îndeplinirea cumulativă

a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că a admis

acțiunea promovată de reclamant și a constatat calitatea de colaborator al Securității

în ceea ce îl privește pe pârâtul U.M.I.

pârâtul U.M.I. împotriva sentinței nr. 3786 din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Motivele de recurs sunt

întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

3.1. Sentința recurată

este netemeinică și nelegală, prin prisma neîndeplinirii condițiilor cumulative

cerute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

3.1.1. În cauză nu există

niciun document, notă scrisă, raport scris, emanând de la recurent în mod direct

și nemijlocit, sau relatări verbale consemnate nemijlocit de lucrătorii Securității,

prin care să fie făcută dovada vreunui material informativ cu valoare operativă

sau de interes.

Dacă s-ar accepta teoria

reținută de instanța de fond ar însemna să se dea valoare probatorie absolută notei

de constatare, ceea ce ar conduce la inutilitatea cercetării judecătorești sub aspectul

îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor cerute de legiuitor pentru stabilirea calității

de colaborator al Securității.

3.1.2. Din examinarea

înscrisurilor din dosar nu rezultă faptul că presupusele informații oferite de recurent

organelor de Securitate ar fi denunțat atitudini sau activități potrivnice regimului

totalitar.

3.1.3. Din niciunul din

înscrisurile depuse la dosar nu reiese că informațiile de recurent au afectat sau

puteau afecta în vreun mod drepturile și libertățile persoanelor despre care se

presupune că a oferit informații organelor Securității.

a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a se administra proba cu înscrisuri,

respectiv emiterea unei adrese către Serviciul Român de Informații și Serviciul

Istoric al Armatei în vederea clarificării atribuțiilor și rolului Serviciului „D”

– Dezinformare și dacă persoanele enumerate făceau parte ori aveau legături cu acest

serviciu.

II. Considerentele instanței

de recurs.

pe rol a cauzei.

Cererea este neîntemeiată

și urmează a fi respinsă.

Proba cu înscrisuri noi

în instanța de recurs se poate produce numai în condițiile art. 305 C. proc.

civ., până la închiderea dezbaterilor.

Conform art. 305 C.

proc. civ., înscrisurile noi „pot fi depuse” de părți.

Instanța de recurs nu

are obligația să efectueze adrese către autorități publice ce nu au calitatea de

parte în dosar.

Recurentul-reclamant nu

a propus administrarea probei prin motivele de recurs, iar cererea de amânare nu

a privit depunerea de înscrisuri noi, ceea ce determină instanța de recurs să constate

că cererea de repunere pe rol, în condițiile în care partea a depus și concluzii

scrise, este de natură a conduce la tergiversarea nejustificată a soluționării pricinii,

din culpa recurentului.

2.1. Condițiile cumulative

impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008 sunt îndeplinite după cum urmează:

2.1.1. Persoana să fi

furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări

verbale consemnate de lucrătorii Securității.

Condiția este îndeplinită,

având în vedere că din rapoartele ofițerilor de securitate aflate la dosar, rezultă

că recurentul a relatat acestora aspecte ce prezintă interes pentru securitatea

statului, iar numitul E.B. a și fost atenționat de organele Securității.

Este suficientă existența

materială a unei singure relatări verbale a colaboratorului, consemnată de lucrătorii

Securității pentru ca furnizarea informațiilor să îndeplinească cerințele legale.

2.1.2. Prin informațiile

furnizate să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist.

Din actele dosarului rezultă

că informațiile furnizate de recurent s-au referit la „persoane aflate în atenția

Serviciului I, cât și la persoane care au fost luate în atenție pe linia dosarului

de obiectiv”.

În mod cert acele persoane

aflate în atenția Securității erau bănuite sau chiar aveau activități/atitudini

potrivnice regimului totalitar comunist, deoarece se aflau în atenția organelor

de Securitate.

Această apreciere a organelor

de securitate este suficientă pentru încadrarea informațiilor furnizate de recurent

în prevederea legală conținută de art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.

Nu este obligatorie detalierea

informațiilor furnizate, simpla încadrare a acestora în categoria informațiilor

utile pentru Securitate prezumă natura lor ca fiind dintre acelea care au denunțat

activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

2.1.3. Informațiile să

fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Informațiile furnizate

trebuie să fie apte să ducă la îngrădirea libertăților și drepturilor fundamentale

ale omului, nefiind obligatoriu ca informațiile să fi și produs îngrădirea despre

care face vorbire art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008.

Din înscrisurile aflate

la dosar rezultă că cel puțin în persoana numitului E.B. informațiile erau apte

să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, persoana fiind „atenționată”

de organele Securității.

Împrejurarea că nu s-a

găsit niciun document care să provină în mod direct sau mijlocit de la recurent,

nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b), existând la dosar rapoartele

lucrătorilor Securității care consemnează relatările verbale ale colaboratorului,

ale căror informații s-au dovedit a fi utile în perioada în care au fost furnizate.

întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată,

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere

pe rol ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat

de U.M.I. împotriva sentinței nr. 3786 din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 iunie 2011.