ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3527/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cauzei. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 31391/3/2008, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul U.M.I., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că pârâtul a candidat la funcția de primar al localității Gura Humorului, iar potrivit prevederilor art. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 24/2008, este întemeiată verificarea sa sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității.

Reclamantul a mai arătat că, din analiza notei de constatare emisă de Direcția Investigații a C.N.S.A.S. din 03 iulie 2008 se reține că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de „colaborator al Securității”, întrucât informațiile furnizate în calitate de informator se încadrează în cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, anume vizau „activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist” și „îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.

Prin întâmpinarea formulată la data de 06 noiembrie 2008, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că nu are calitatea de colaborator al Securității, întrucât nu a furnizat informații prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, aspect confirmat atât de instituțiile competente, cât și de nota de constatare întocmită de direcția juridică a C.N.S.A.S. Prin sentința civilă nr. 3676 din 18 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, s-a dispus admiterea excepției de necompetență materială a instanței și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reținându-se dispozițiile art. 11 alin. (1) din O.U.G.

nr. 24/2008, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 298/2008, potrivit cărora acțiunea in constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia se introduce la secția de contencios administrativ a Curții de Apel București. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 31391/3/2008. La data de 09 aprilie 2009, pârâtul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 lit. b), art. 7, art. 8, art. 9, art. 10, art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008 raportat la art. 1 alin. (3), art. 15, art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) și (2), art. 23 alin. (11), art. 26 alin. (1) din Constituția României, iar prin încheierea din data de 21 mai 2009, instanța a dispus sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate și suspendarea judecării cauzei pe durata soluționării excepției.

Prin Decizia nr. 1411 din 03 noiembrie 2009, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtul U.M.I., ca neîntemeiată. La data de 02 martie 2010, cauza a fost repusă pe rol în vederea continuării judecății. 2. Hotărârea instanței de fond. Prin sentința nr. 3786 din 07 octombrie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul U.M.I. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul U.M.I. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut următoarele considerente: Pârâtul U.M.I. a candidat la funcția de Primar al localității Gura Humorului.

În considerarea acestei candidaturi, conform dispozițiilor art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, C.N.S.A.S. a efectuat verificări, din oficiu, sub aspectul posibilei calități de lucrător sau de colaborator al Securității. În acest sens, s-a întocmit mota de constatare din 03 iulie 2008, în care s-a reținut că pârâtul, în perioada studiilor la Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic Iași a fost recrutat pentru „încadrarea pe mai multe linii a anului I – Facultatea de Mecanică (…)”, unde există „unele elemente suspecte care studiază și colportează știrile transmise de către postul de radio Europa Liberă”.

După terminarea studiilor, acesta a fost reînregistrat ca informator în legătura Securității Dorohoi. La data de 27 iunie 1985 a semnat cu numele real un angajament de colaborare cu Securitatea, olograf, preluând nume conspirativ de colaborator. Pe parcursul colaborării cu Securitatea, pârâtul a prezentat „material informativ”, „unele informații utile”, „a furnizat un număr de 6 note informative”, a relatat „fără rețineri aspecte ce prezintă interes pentru Securitatea Statului, „a scris nota de relații și un material informativ pe care le-a semnat cu numele conspirativ”.

A reținut prima instanță că în activitatea de colaborare cu Securitatea, pârâtul a fost dirijat în legătură cu anumite „elemente suspecte”, pentru a stabili „poziția lor prezentă, dacă au manifestări dușmănoase, relații suspecte, anturaje”, precum și pentru încadrarea informativă a unei persoane aflată în supraveghere informativă și avertizată pentru „manifestări cu caracter tendențios și ostil și colportarea știrilor transmise de postul de radio Europa Liberă”. Aceste împrejurări au fost consemnate în notele de dirijare și analiză întocmite de ofițerii de securitate pe parcursul colaborării (1985-1989), la care se face trimitere prin nota de constatare din 03 iulie 2008. Curtea a apreciat că actele întocmite de foștii ofițeri de Securitate cu privire la relația avută cu informatorii lor se bucură de prezumția relativă de veridicitate, aspect ce rezultă din prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, care dau o valoare probatorie la fel de importantă atât relatărilor verbale reținute în scris de lucrătorii operativi, cât și informațiilor oferite în scris de colaboratorii Securității. Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2004, are calitate de colaborator al Securității persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunță activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Rezultă, așadar, a stabilit prima instanță, că sunt întrunite în cauză condițiile impuse de legiuitor pentru constatarea calității de colaborator al Securității, întrucât pârâtul a furnizat informații privitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv: dreptul la viața privată prevăzut de art. 17 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, dreptul la libertatea de exprimare și libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965, coroborat cu art. 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice. Dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 nu impun ca informațiile furnizate să fi produs efectiv încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient, în opinia legiuitorului, ca activitatea de informator să facă posibilă încălcarea acestor drepturi și libertăți. Curtea a apreciat că inadvertențele invocate de pârât privitoare la momentul la care a început colaborarea cu organele de Securitate și primirea numelui conspirativ, nu pot conduce la o altă concluzie decât aceea a existenței calității de colaborator al Securității, întrucât înscrisurile depuse la dosarul cauzei evidențiază cu certitudine existența unei colaborări cu Securitatea, semnarea unui angajament, preluarea numelui conspirativ, furnizarea de informații de natura celor impuse de legiuitor, care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Or, a considerat prima instanță, aceste elemente sunt suficiente pentru a reține îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel că a admis acțiunea promovată de reclamant și a constatat calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul U.M.I. 3. Recursul formulat de pârâtul U.M.I. împotriva sentinței nr. 3786 din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. 3.1. Sentința recurată este netemeinică și nelegală, prin prisma neîndeplinirii condițiilor cumulative cerute de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008. 3.1.1. În cauză nu există niciun document, notă scrisă, raport scris, emanând de la recurent în mod direct și nemijlocit, sau relatări verbale consemnate nemijlocit de lucrătorii Securității, prin care să fie făcută dovada vreunui material informativ cu valoare operativă sau de interes. Dacă s-ar accepta teoria reținută de instanța de fond ar însemna să se dea valoare probatorie absolută notei de constatare, ceea ce ar conduce la inutilitatea cercetării judecătorești sub aspectul îndeplinirii/neîndeplinirii condițiilor cerute de legiuitor pentru stabilirea calității de colaborator al Securității. 3.1.2. Din examinarea înscrisurilor din dosar nu rezultă faptul că presupusele informații oferite de recurent organelor de Securitate ar fi denunțat atitudini sau activități potrivnice regimului totalitar.

3.1.3. Din niciunul din înscrisurile depuse la dosar nu reiese că informațiile de recurent au afectat sau puteau afecta în vreun mod drepturile și libertățile persoanelor despre care se presupune că a oferit informații organelor Securității. 4. La 14 iunie 2011, recurentul a solicitat repunerea pe rol a cauzei pentru a se administra proba cu înscrisuri, respectiv emiterea unei adrese către Serviciul Român de Informații și Serviciul Istoric al Armatei în vederea clarificării atribuțiilor și rolului Serviciului „D” – Dezinformare și dacă persoanele enumerate făceau parte ori aveau legături cu acest serviciu. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Asupra cererii de repunere pe rol a cauzei.

Cererea este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Proba cu înscrisuri noi în instanța de recurs se poate produce numai în condițiile art. 305 C. proc. civ., până la închiderea dezbaterilor. Conform art. 305 C. proc. civ., înscrisurile noi „pot fi depuse” de părți. Instanța de recurs nu are obligația să efectueze adrese către autorități publice ce nu au calitatea de parte în dosar. Recurentul-reclamant nu a propus administrarea probei prin motivele de recurs, iar cererea de amânare nu a privit depunerea de înscrisuri noi, ceea ce determină instanța de recurs să constate că cererea de repunere pe rol, în condițiile în care partea a depus și concluzii scrise, este de natură a conduce la tergiversarea nejustificată a soluționării pricinii, din culpa recurentului.

2. Recursul este nefondat. 2.1. Condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/ 2008 sunt îndeplinite după cum urmează: 2.1.1. Persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității. Condiția este îndeplinită, având în vedere că din rapoartele ofițerilor de securitate aflate la dosar, rezultă că recurentul a relatat acestora aspecte ce prezintă interes pentru securitatea statului, iar numitul E.B. a și fost atenționat de organele Securității. Este suficientă existența materială a unei singure relatări verbale a colaboratorului, consemnată de lucrătorii Securității pentru ca furnizarea informațiilor să îndeplinească cerințele legale.

2.1.2. Prin informațiile furnizate să fi fost denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. Din actele dosarului rezultă că informațiile furnizate de recurent s-au referit la „persoane aflate în atenția Serviciului I, cât și la persoane care au fost luate în atenție pe linia dosarului de obiectiv”. În mod cert acele persoane aflate în atenția Securității erau bănuite sau chiar aveau activități/atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, deoarece se aflau în atenția organelor de Securitate. Această apreciere a organelor de securitate este suficientă pentru încadrarea informațiilor furnizate de recurent în prevederea legală conținută de art. 2 lit. b) din O.G.

nr. 24/2008. Nu este obligatorie detalierea informațiilor furnizate, simpla încadrare a acestora în categoria informațiilor utile pentru Securitate prezumă natura lor ca fiind dintre acelea care au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. 2.1.3. Informațiile să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Informațiile furnizate trebuie să fie apte să ducă la îngrădirea libertăților și drepturilor fundamentale ale omului, nefiind obligatoriu ca informațiile să fi și produs îngrădirea despre care face vorbire art. 2 lit. b) din O.G. nr. 24/2008. Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că cel puțin în persoana numitului E.B. informațiile erau apte să ducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale, persoana fiind „atenționată” de organele Securității.

Împrejurarea că nu s-a găsit niciun document care să provină în mod direct sau mijlocit de la recurent, nu înlătură aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b), existând la dosar rapoartele lucrătorilor Securității care consemnează relatările verbale ale colaboratorului, ale căror informații s-au dovedit a fi utile în perioada în care au fost furnizate. 3. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge cererea de repunere pe rol ca neîntemeiată. Respinge recursul declarat de U.M.I. împotriva sentinței nr. 3786 din 07 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2011.