ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3497/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3497/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei.
Obiectul acțiunii.
Prin cererea formulată,
reclamantul
C.N.S.A.S.
a chemat
în judecată pe pârâtul
B.C.S.,
solicitând
să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute
de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă
la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă
din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul
de exprimare și libertatea opiniilor.
Pârâtul a depus la dosar
întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată
, arătând că activitatea
desfășurată nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008,
că nu a semnat niciun angajament și nu a fost remunerat, că subiecții nu au avut
de suferit de pe urma relatărilor sale, puține și vagi, au fost avansați, nu au
făcut arest și nu le-au fost îngrădite drepturile și libertățile fundamentale.
Hotărârea instanței
de fond.
Prin sentința civilă
nr. 2240 din 11 mai 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal, a respins
ca
neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul
C.N.S.A.S.
, în contradictoriu cu
pârâtul
B.C.S
.
Pentru a pronunța această
soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele:
Potrivit art. 2 lit.
b) din O.U.G. nr. 24/2008
privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită
pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității
este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă,
precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității;
a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste
informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar
comunist; iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în
sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Instanța a reținut că
toate aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, iar, în speța de față,
pârâtul nu a semnat vreun „angajament”, prin care să se angajeze să sprijine organele
de Securitate prin furnizarea de informații, prin care să denunțe activitățile sau
atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.
S-a mai reținut de către
instanță faptul că din nota de constatare și din actele depuse la dosar rezultă
că, într-adevăr,
pârâtul a fost recrutat pe sentimentele patriotice, fiind singurul român care știa
limba maghiară, a fost racolat pentru a traduce presupuse discuții conspirative
împotriva integrității teritoriale a României ale unor etnici maghiari, însă d
in dosarul personal rezultă
că singurele informații furnizate de pârât sunt informații cu caracter general,
care, în mod evident, nu se încadrează în categoria informații prin care s-ar fi
denunțat activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist.
Instanța a constatat că
pârâtul nu
a furnizat nicio informație prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice
regimului totalitar comunist și să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului și,
analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat
în cauză, a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, astfel
încât a respins acțiunea ca neîntemeiată, nefiind identificată nicio informație
din cele furnizate de reclamant,
prin care să fi denunțat activități sau atitudini
potrivnice regimului totalitar comunist și care să fi vizat îngrădirea drepturilor
și libertăților fundamentale ale omului.
Recursul formulat de
reclamantul
C.N.S.A.S.
împotriva sentinței civile nr. 2240 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Motivele de recurs sunt
întemeiate pe dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ.
Recurentul consideră că
denunțul venit din partea intimatului, respectiv că „deseori a manifestat atitudine
dușmănoasă la adresa stagiului militar din unitate și chiar a regimului nostru”,
îndeplinește prima condiție de fond impusă de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G.
nr. 24/2008, cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist,
cât și cea de-a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale.
Intimatul putea și trebuia
să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate.
Asupra persoanei denunțate,
Securitatea urma să desfășoare activități suplimentare de verificare, iar aceste
verificări echivalau cu încălcarea dreptului la viață privată.
Este cât se poate de clar
că intimatul s-a referit la regimul comunist și nu la regimul cazon.
Apărările formulate
de intimatul-pârât B.C.S.
Prin întâmpinare, intimatul
a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în speță nu există angajament semnat,
pentru că s-a refuzat colaborarea cu Securitatea, iar cele patru note scrise au
fost dictate de organele Securității, sub presiune, în timpul stagiului militar
obligatoriu.
II. Considerentele instanței
de recurs.
Recursul este nefondat.
1.1. Se constată că intimatul-pârât
a semnat un singur document cu numele conspirativ P.I., la 13 martie 1965 și intitulat
„Listă cuprinzând prietenii și cunoștințele sursei”.
1.2. Se reține din cuprinsul
documentului, că despre numiții S.A., O.J. și P.G.H., intimatul a relatat că au
o atitudine de preamărire a maghiarilor în comparație cu românii și iau parte la
discuții pe această temă.
1.3. În privința comportării
lui I.V., intimatul a arătat că „deseori a manifestat atitudine dușmănoasă la adresa
stagiului militar din unitate și chiar a regimului nostru”.
1.4. Informațiile referitoare
la „atitudinea de preamărire a maghiarilor în comparație cu românii”, precum și
„atitudinea dușmănoasă la adresa stagiului militar din unitate, nu pot fi calificate
ca fiind informații despre atitudini potrivnice regimului comunist”.
1.5. Este firesc ca fiecare
etnie să reliefeze calitățile în raport cu altă etnie, iar critica la adresa unității
unde se desfășura stagiul militar nu poate fi echivalentă cu o critică la adresa
regimului comunist.
1.6. În ceea ce privește
sintagma „și chiar regimului nostru”, aceasta este prea vagă pentru a se aprecia,
cu certitudine, la care anume regim se referea intimatul.
1.7. Chiar și în ipoteza
în care s-ar dovedi în mod cert că afirmația s-a făcut împotriva regimului comunist,
aceasta nu îndeplinește criteriile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
1.8. Astfel, informațiile
trebuie să se refere la atitudini potrivnice regimului comunist, adică să existe
o relatare în concret a activității/atitudinii persoanei pentru a se aprecia asupra
caracterului potrivnic regimului comunist.
1.9. Locuțiunea „și chiar
regimului nostru” nu oferă informații asupra atitudinii pe care a avut-o persoana,
pentru ca, în prezent, în momentul analizării acesteia să se poată determina cu
certitudine asupra calității de colaborator al Securității a intimatului, în sensul
prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Față de acestea, nefiind
întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.
civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va
dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 2240 din 11 mai 2010 a Curții de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 iunie 2011.