ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3497/2011

Obiectul acțiunii. Prin cererea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a chemat în judecată pe pârâtul B.C.S., solicitând să se constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat în esență că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, așa cum rezultă din actele dosarului, iar acțiunile sale în această calitate au încălcat dreptul de exprimare și libertatea opiniilor. Pârâtul a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată , arătând că activitatea desfășurată nu se încadrează în prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, că nu a semnat niciun angajament și nu a fost remunerat, că subiecții nu au avut de suferit de pe urma relatărilor sale, puține și vagi, au fost avansați, nu au făcut arest și nu le-au fost îngrădite drepturile și libertățile fundamentale.

Hotărârea instanței de fond. Prin sentința civilă nr. 2240 din 11 mai 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. , în contradictoriu cu pârâtul B.C.S . Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca această persoană să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist; iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Instanța a reținut că toate aceste condiții trebuie să fie îndeplinite cumulativ, iar, în speța de față, pârâtul nu a semnat vreun „angajament”, prin care să se angajeze să sprijine organele de Securitate prin furnizarea de informații, prin care să denunțe activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist. S-a mai reținut de către instanță faptul că din nota de constatare și din actele depuse la dosar rezultă că, într-adevăr, pârâtul a fost recrutat pe sentimentele patriotice, fiind singurul român care știa limba maghiară, a fost racolat pentru a traduce presupuse discuții conspirative împotriva integrității teritoriale a României ale unor etnici maghiari, însă d in dosarul personal rezultă că singurele informații furnizate de pârât sunt informații cu caracter general, care, în mod evident, nu se încadrează în categoria informații prin care s-ar fi denunțat activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist. Instanța a constatat că pârâtul nu a furnizat nicio informație prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului și, analizând cererea în raport de ansamblul probator administrat în cauză, a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale, astfel încât a respins acțiunea ca neîntemeiată, nefiind identificată nicio informație din cele furnizate de reclamant, prin care să fi denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și care să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Recursul formulat de reclamantul C.N.S.A.S. împotriva sentinței civile nr. 2240 din 11 mai 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul consideră că denunțul venit din partea intimatului, respectiv că „deseori a manifestat atitudine dușmănoasă la adresa stagiului militar din unitate și chiar a regimului nostru”, îndeplinește prima condiție de fond impusă de prevederile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, cu privire la denunțarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, cât și cea de-a doua condiție, referitoare la vizarea încălcării unor drepturi fundamentale. Intimatul putea și trebuia să conștientizeze posibilele urmări ale informațiilor furnizate. Asupra persoanei denunțate, Securitatea urma să desfășoare activități suplimentare de verificare, iar aceste verificări echivalau cu încălcarea dreptului la viață privată. Este cât se poate de clar că intimatul s-a referit la regimul comunist și nu la regimul cazon.

Apărările formulate de intimatul-pârât B.C.S. Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, în speță nu există angajament semnat, pentru că s-a refuzat colaborarea cu Securitatea, iar cele patru note scrise au fost dictate de organele Securității, sub presiune, în timpul stagiului militar obligatoriu. II. Considerentele instanței de recurs. 1. Recursul este nefondat. 1.1. Se constată că intimatul-pârât a semnat un singur document cu numele conspirativ P.I., la 13 martie 1965 și intitulat „Listă cuprinzând prietenii și cunoștințele sursei”. 1.2. Se reține din cuprinsul documentului, că despre numiții S.A., O.J. și P.G.H., intimatul a relatat că au o atitudine de preamărire a maghiarilor în comparație cu românii și iau parte la discuții pe această temă. 1.3. În privința comportării lui I.V., intimatul a arătat că „deseori a manifestat atitudine dușmănoasă la adresa stagiului militar din unitate și chiar a regimului nostru”. 1.4. Informațiile referitoare la „atitudinea de preamărire a maghiarilor în comparație cu românii”, precum și „atitudinea dușmănoasă la adresa stagiului militar din unitate, nu pot fi calificate ca fiind informații despre atitudini potrivnice regimului comunist”. 1.

Este firesc ca fiecare etnie să reliefeze calitățile în raport cu altă etnie, iar critica la adresa unității unde se desfășura stagiul militar nu poate fi echivalentă cu o critică la adresa regimului comunist. 1.

În ceea ce privește sintagma „și chiar regimului nostru”, aceasta este prea vagă pentru a se aprecia, cu certitudine, la care anume regim se referea intimatul. 1.

Chiar și în ipoteza în care s-ar dovedi în mod cert că afirmația s-a făcut împotriva regimului comunist, aceasta nu îndeplinește criteriile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. 1.

Astfel, informațiile trebuie să se refere la atitudini potrivnice regimului comunist, adică să existe o relatare în concret a activității/atitudinii persoanei pentru a se aprecia asupra caracterului potrivnic regimului comunist. 1.

Locuțiunea „și chiar regimului nostru” nu oferă informații asupra atitudinii pe care a avut-o persoana, pentru ca, în prezent, în momentul analizării acesteia să se poată determina cu certitudine asupra calității de colaborator al Securității a intimatului, în sensul prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, se va dispune respingerea recursului ca nefondat.