ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3988/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Securității a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în

contradictoriu cu pârâtul T.D., să se constate existenta calității de

colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit Notei de Constatare nr. CO1. din 06

august 2009 pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Județean de

Securitate Tulcea, „în scopul cunoașterii și prevenirii la timp a intențiilor

și acțiunilor puse la cale de elementele din baza de lucru, de alte elemente

din localitate pe linie de evaziune, cunoașterea și prevenirea stărilor de

spirit nefavorabile, a altor fapte și fenomene antisociale ce pot fi puse la

cale sau pot apărea în comuna C."; în această calitate, i-a fost atribuit

numele conspirativ „A.".

Informațiile

furnizate de către pârât au avut consecințe în privința persoanelor vizate,

care au fost verificate de Securitate, avertizate, etc.

Reclamantul a mai

susținut că anterior recrutării, pârâtul T.D. a fost urmărit pentru

„manifestări naționaliste macedo-române și intenția de stabilire ilegală în

Grecia” dar aceste împrejurări nu au relevanță în cauză, întrucât din

construcția textului de lege, cazurile de exonerare ce pot fi invocate în

ipoteza constatării calității de colaborator al Securității sunt cele strict

prevăzute de art. 2, lit. b), teza

II

și III din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu

modificări și completări prin Legea nr. 293/2008.

instanței de fond

Prin sentința civilă

nr. 3595 din 20 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în

contradictoriu-cu pârâtul T.D., și, în consecință, a constatat calitatea

acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a arătat că aspectele invocate de către reclamant se

referă la activități sau atitudini contrare regimului comunist ale mai multor

persoane din comuna C., județul Tulcea, informațiile furnizate vizând

îngrădirea libertății de exprimare și a libertății opiniilor (art. 28 din Constituția

din 1965 și art. 19 din Pactul internațional privind Drepturile Civile și

Politice), precum și dreptul la viață privată (art. 17 din același document

internațional) fiind, astfel, îndeplinite condițiile

imperativ impuse de

art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în vederea constatării calității de

colaborator al Securității.

Cât privește apărarea

referitoare la constrângerea la care ar fi fost supus pârâtul în perioada

respectivă, instanța de fond a reținut că din actele dosarului nu rezultă

elemente care să susțină această afirmație, ci, dimpotrivă, s-a constatat că

notele informative au fost date de bunăvoie, uneori chiar din proprie

inițiativă, nefiind cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu

sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de

libertate, de reținere și de arest, pentru motive politice privind o cauză

pentru care pârâtul să fie cercetat.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâtul T.D., criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie și, indicând, în drept dispozițiile art. 304

1

și 304

pct. 9 C. proc. civ.

Recurentul a combătut

hotărârea fondului sub următoarele aspecte:

3.1. - au fost greșit

aplicate dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că s-a

ignorat faptul că norma legală impune dovedirea îngrădirii efective a unor

drepturi și libertăți fundamentale; pe aceeași linie, recurentul combate

considerentul referitor la „lipsa de relevanță” a urmărilor notelor informative

pe care le-a furnizat;

3.2. - nu s-a ținut

seama de constrângerea la care a fost supus pentru furnizarea informațiilor;

3.3. - instanța de

fond a făcut abstracție de conjunctura politică și legală, el nefăcând altceva

decât să respecte dispozițiile art. 166 C. pen. care sancționau propaganda

împotriva orânduirii socialiste; or, datele pe care le-a comunicat Securității

„nu reprezintă lejerități lingvistice, ci în acest mod se sugera că

informațiile se refereau la premise de săvârșire a infracțiunii (…)”; de

asemenea, nu s-a ținut seama de faptul că persoanele vizate nu se fereau,

făceau respectivele „comentarii” și „bancuri” în public.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Recurentul-pârât T.D.

a fost supus verificărilor din oficiu efectuate de către C.N.S.A.S. sub aspectul

existenței calității de colaborator al Securității, în considerarea funcției

sale de membru în Consiliul Local al orașului M., jud. Tulcea, în temeiul art.

3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008

privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Examinând

documentația amplă prezentată de C.N.S.A.S. în sprijinul acțiunii judiciare,

prima instanță a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului sunt îndeplinite

condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea

calității de colaborator al Securității.

Această concluzie

este împărtășită și de instanța de recurs.

Referitor la

interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008

Norma legală indicată

stabilește că este colaborator al Securității „persoana

care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se

denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist

și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații,

procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei

și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive

politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și

condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei

definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt

considerate parte a propriului dosar”.

Din definiția legală

citată anterior, rezultă că au aptitudinea de a atrage atribuirea calității de

colaborator, denunțurile care „au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului”.

Prin urmare, contrar

susținerilor recurentului, nu este necesar să se probeze de către C.N.S.A.S.

„îngrădirea efectivă” a unor drepturi și libertăți fundamentale, fiind

suficient dacă se conturează o stare de pericol potențial pentru persoanele la

care se referă notele informative. Aceasta este, de altfel, și concluzia

instanței de fond.

În plus, în cazul

recurentului T.D. condiția examinată este depășită pentru că din înscrisurile

examinate rezultă că delațiunile acestuia nu au rămas fără urmări.

Astfel, de ex.,

materialul privind pe medicul L.G. de la dispensarul din comuna C., despre care

a informat că „la sfârșitul lunii august a fost vizitată de un cetățean din R.F.G.”

(notă informativă datată 1986, zi și lună nemenționate) are o însemnare

marginală întocmită de lt. col. Z.N. - I.J. Tulcea, șeful serviciului 1:

„verificări și propuneri”; nota privind pe directorul școlii din comuna C.,

L.F., care relevă că acesta „în ultima perioadă face afirmații dușmănoase la

adresa politicii partidului și statului nostru și spune anecdote cu conținut

tendențios și ostil (…) fiind influențat de emisiunile unor posturi de radio

reacționare din străinătate” are de asemenea o însemnare marginală făcută de

același organ la data de 2 martie 1988: „Întocmiți notă pentru tov.

prim-secretar, pentru cercetare și atenționare (…) să informăm conducerea

Inspectoratului”, precum și rezoluția superiorului acestuia lt. Col. M.T., I.J.

Tulcea, Șeful Securității: „Da”.

Conchizând în această

privință, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 au fost corect interpretate și aplicate de către Curtea de Apel, la

dosarul cauzei existând numeroase dovezi în sensul că recurentul T.D. a

furnizat informații prin care se denunțau atitudini potrivnice regimului

totalitar, informații care au îngrădit drepturile și libertățile persoanelor

vizate.

Referitor la cauza

exoneratoare invocată

Reiterând apărările

formulate la judecata în primă instanță, recurentul susține și în recurs că a

fost constrâns să furnizeze informațiile respective, fără a preciza natura

constrângerii.

În contextul în care

unele note informative au fost date „din proprie inițiativă”, potrivit

ofițerului care le-a consemnat și majoritatea demonstrau exces de zel, chiar

loialitate față de organele de Securitate și dispreț față de valorile ocrotite

chiar și de legile epocii, Înalta Curte consideră, la fel ca judecătorul

fondului, că în speță nu există nici măcar un început de dovadă care să facă

credibil faptul pretins.

Referitor la

contextul politic și normativ

Potrivit

recurentului, incriminarea anumitor atitudini contrare orânduirii socialiste,

ca reprezentând infracțiuni (de exemplu prin art. 166 din fostul C. pen.) ar

exclude informațiile pe care le-a furnizat din sfera celor care pot atrage

atribuirea calității de colaborator al Securității.

Acest punct de vedere

contravine însuși scopului reglementării O.U.G. nr. 24/2008 care potrivit

preambulului actului normativ rezidă în „continuarea într-un mecanism sau a

procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist” care a

desfășurat, în special prin intermediul Securității, „o permanentă teroare

împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale”.

În același sens,

Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în decizia

nr. 267/2009) că „scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale

societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din

Constituția României”.

Nu în ultimul rând,

Înalta Curte remarcă atitudinea subiectivă a recurentului care consideră că

„încălcarea dreptului la viață privată prin culegerea de informații din mediul

personal” era justificată de interesul pentru securitatea statului comunist, ceea

ce confirmă, o dată în plus, justețea soluției pronunțate de prima instanță.

soluției instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin.

(1) din C. proc. civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul T.D.

împotriva sentinței civile nr. 3595 din 20 mai 2011 a Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5

octombrie

2012.