ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3988/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Securității a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța, în contradictoriu cu pârâtul T.D., să se constate existenta calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că potrivit Notei de Constatare nr. CO1.

din 06 august 2009 pârâtul a fost recrutat de către Inspectoratul Județean de Securitate Tulcea, „în scopul cunoașterii și prevenirii la timp a intențiilor și acțiunilor puse la cale de elementele din baza de lucru, de alte elemente din localitate pe linie de evaziune, cunoașterea și prevenirea stărilor de spirit nefavorabile, a altor fapte și fenomene antisociale ce pot fi puse la cale sau pot apărea în comuna C."; în această calitate, i-a fost atribuit numele conspirativ „A.". Informațiile furnizate de către pârât au avut consecințe în privința persoanelor vizate, care au fost verificate de Securitate, avertizate, etc. Reclamantul a mai susținut că anterior recrutării, pârâtul T.D.

a fost urmărit pentru „manifestări naționaliste macedo-române și intenția de stabilire ilegală în Grecia” dar aceste împrejurări nu au relevanță în cauză, întrucât din construcția textului de lege, cazurile de exonerare ce pot fi invocate în ipoteza constatării calității de colaborator al Securității sunt cele strict prevăzute de art. 2, lit. b), teza II și III din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 3595 din 20 mai 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu-cu pârâtul T.D., și, în consecință, a constatat calitatea acestuia de colaborator al Securității.

În motivarea acestei hotărâri, instanța de fond a arătat că aspectele invocate de către reclamant se referă la activități sau atitudini contrare regimului comunist ale mai multor persoane din comuna C., județul Tulcea, informațiile furnizate vizând îngrădirea libertății de exprimare și a libertății opiniilor (art. 28 din Constituția din 1965 și art. 19 din Pactul internațional privind Drepturile Civile și Politice), precum și dreptul la viață privată (art. 17 din același document internațional) fiind, astfel, îndeplinite condițiile imperativ impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 în vederea constatării calității de colaborator al Securității.

Cât privește apărarea referitoare la constrângerea la care ar fi fost supus pârâtul în perioada respectivă, instanța de fond a reținut că din actele dosarului nu rezultă elemente care să susțină această afirmație, ci, dimpotrivă, s-a constatat că notele informative au fost date de bunăvoie, uneori chiar din proprie inițiativă, nefiind cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere și de arest, pentru motive politice privind o cauză pentru care pârâtul să fie cercetat. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul T.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și, indicând, în drept dispozițiile art. 304 1 și 304 pct. 9 C. proc.

civ. Recurentul a combătut hotărârea fondului sub următoarele aspecte: 3.1. - au fost greșit aplicate dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că s-a ignorat faptul că norma legală impune dovedirea îngrădirii efective a unor drepturi și libertăți fundamentale; pe aceeași linie, recurentul combate considerentul referitor la „lipsa de relevanță” a urmărilor notelor informative pe care le-a furnizat; 3.2. - nu s-a ținut seama de constrângerea la care a fost supus pentru furnizarea informațiilor; 3.3. - instanța de fond a făcut abstracție de conjunctura politică și legală, el nefăcând altceva decât să respecte dispozițiile art. 166 C. pen.

care sancționau propaganda împotriva orânduirii socialiste; or, datele pe care le-a comunicat Securității „nu reprezintă lejerități lingvistice, ci în acest mod se sugera că informațiile se refereau la premise de săvârșire a infracțiunii (…)”; de asemenea, nu s-a ținut seama de faptul că persoanele vizate nu se fereau, făceau respectivele „comentarii” și „bancuri” în public. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Recurentul-pârât T.D. a fost supus verificărilor din oficiu efectuate de către C.N.S.A.S. sub aspectul existenței calității de colaborator al Securității, în considerarea funcției sale de membru în Consiliul Local al orașului M., jud. Tulcea, în temeiul art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Examinând documentația amplă prezentată de C.N.S.A.S. în sprijinul acțiunii judiciare, prima instanță a ajuns la concluzia că în cazul pârâtului sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru constatarea calității de colaborator al Securității. Această concluzie este împărtășită și de instanța de recurs. Referitor la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 Norma legală indicată stabilește că este colaborator al Securității „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar”. Din definiția legală citată anterior, rezultă că au aptitudinea de a atrage atribuirea calității de colaborator, denunțurile care „au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”. Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, nu este necesar să se probeze de către C.N.S.A.S.

„îngrădirea efectivă” a unor drepturi și libertăți fundamentale, fiind suficient dacă se conturează o stare de pericol potențial pentru persoanele la care se referă notele informative. Aceasta este, de altfel, și concluzia instanței de fond. În plus, în cazul recurentului T.D. condiția examinată este depășită pentru că din înscrisurile examinate rezultă că delațiunile acestuia nu au rămas fără urmări. Astfel, de ex., materialul privind pe medicul L.G. de la dispensarul din comuna C., despre care a informat că „la sfârșitul lunii august a fost vizitată de un cetățean din R.F.G.” (notă informativă datată 1986, zi și lună nemenționate) are o însemnare marginală întocmită de lt. col. Z.N. - I.J.

Tulcea, șeful serviciului 1: „verificări și propuneri”; nota privind pe directorul școlii din comuna C., L.F., care relevă că acesta „în ultima perioadă face afirmații dușmănoase la adresa politicii partidului și statului nostru și spune anecdote cu conținut tendențios și ostil (…) fiind influențat de emisiunile unor posturi de radio reacționare din străinătate” are de asemenea o însemnare marginală făcută de același organ la data de 2 martie 1988: „Întocmiți notă pentru tov. prim-secretar, pentru cercetare și atenționare (…) să informăm conducerea Inspectoratului”, precum și rezoluția superiorului acestuia lt. Col. M.T., I.J. Tulcea, Șeful Securității: „Da”. Conchizând în această privință, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 au fost corect interpretate și aplicate de către Curtea de Apel, la dosarul cauzei existând numeroase dovezi în sensul că recurentul T.D. a furnizat informații prin care se denunțau atitudini potrivnice regimului totalitar, informații care au îngrădit drepturile și libertățile persoanelor vizate. Referitor la cauza exoneratoare invocată Reiterând apărările formulate la judecata în primă instanță, recurentul susține și în recurs că a fost constrâns să furnizeze informațiile respective, fără a preciza natura constrângerii. În contextul în care unele note informative au fost date „din proprie inițiativă”, potrivit ofițerului care le-a consemnat și majoritatea demonstrau exces de zel, chiar loialitate față de organele de Securitate și dispreț față de valorile ocrotite chiar și de legile epocii, Înalta Curte consideră, la fel ca judecătorul fondului, că în speță nu există nici măcar un început de dovadă care să facă credibil faptul pretins.

Referitor la contextul politic și normativ Potrivit recurentului, incriminarea anumitor atitudini contrare orânduirii socialiste, ca reprezentând infracțiuni (de exemplu prin art. 166 din fostul C. pen.) ar exclude informațiile pe care le-a furnizat din sfera celor care pot atrage atribuirea calității de colaborator al Securității. Acest punct de vedere contravine însuși scopului reglementării O.U.G. nr. 24/2008 care potrivit preambulului actului normativ rezidă în „continuarea într-un mecanism sau a procesului de devoalare a activităților exercitate de regimul comunist” care a desfășurat, în special prin intermediul Securității, „o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, a drepturilor și libertăților lor fundamentale”.

În același sens, Curtea Constituțională a reținut consecvent în jurisprudența sa (de ex. în decizia nr. 267/2009) că „scopul ordonanței răspunde unor exigențe politice ale societății românești și dreptului la informație consacrat prin art. 31 din Constituția României”. Nu în ultimul rând, Înalta Curte remarcă atitudinea subiectivă a recurentului care consideră că „încălcarea dreptului la viață privată prin culegerea de informații din mediul personal” era justificată de interesul pentru securitatea statului comunist, ceea ce confirmă, o dată în plus, justețea soluției pronunțate de prima instanță. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 312 alin. (1) din C. proc.

civ., se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul T.D. împotriva sentinței civile nr. 3595 din 20 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 octombrie 2012.