ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3402/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3402/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Judecata în primă instanță
Prin acțiunea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu
pârâtul N.M., a solicitat să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității.
În motivarea acțiunii,
reclamantul a arătat că astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din
10 iulie 2009, pârâtul N.M. a fost recrutat la data de 27 iunie 1989 de către Inspectoratul
Județean Alba, în calitate de gazdă a casei de întâlniri „Horea”, iar la aceeași
dată a semnat și angajamentul, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de
art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin întâmpinare, pârâtul
a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că nu a
semnat acel angajament și a nu a furnizat niciun fel de informații care să ducă
la îngrădirea în vreun fel a drepturilor sau libertăților vreunei persoane.
Hotărârea Curții de
apel
Prin sentința nr. 2961
din 17 iunie 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul
C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul N.M. și a constatat existența calității
de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul N.M.
Pentru a pronunța această
sentință, instanța de fond a reținut în esență că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul
N.M. a înlesnit activitatea de culegere de informații prin punerea voluntară la
dispoziția organelor de Securitate a apartamentului său, împrejurare care rezultă
atât din angajamentul scris dat de pârât, cât și din consemnarea ofițerului de Securitate,
cu ocazia recrutării propriu-zise.
S-a mai arătat în considerentele
sentinței atacate că susținerile pârâtului privind nesemnarea angajamentului, nu
pot fi reținute, având în vedere că acesta că nu a făcut dovada că nu ar fi scris
și semnat angajamentul din data de 27 iunie 1989 și că, din raportul de propunere
de înregistrare în calitate de gazdă casă de întâlniri rezultă că a fost contactat
personal în ziua de 27 iunie 1989, în scopul recrutării sale.
Recursul declarat de
pârâtul N.M.
Împotriva acestei hotărâri
a formulat recurs pârâtul N.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.,
precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304
1
C.
proc. civ.
Recurentul-pârât, prin
motivele de recurs critică sentința pentru nelegalitate și susține că instanța de
fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente, hotărând în
baza unui probatoriu incomplet, solicitând în dovedirea recursului proba cu înscrisuri,
martori și expertiza grafologică.
Arată în dezvoltarea motivelor
de recurs că instanța de fond a constatat calitatea sa de colaborator al securității
în condițiile în care din cuprinsul actelor depuse la dosar reiese fără putință
de tăgadă faptul că nu a avut cum să semneze personal angajamentul depus la dosar,
deoarece în acea perioadă nu se afla în Alba Iulia, interpretând în mod greșit probatoriul
administrat în cauză și fără să aibă în vedere apărările formulate prin întâmpinare
și faptul că a contestat semnătura de pe angajament.
Procedura în fața instanței
de recurs
În recurs, s-a administrat
proba cu înscrisuri, fiind depuse adeverințele eliberate de M.Ap.N., U.M. la 31
mai 2010 și respectiv la 16 martie 2011, din care rezultă că recurentul-pârât a
fost încorporat la U.M. Oradea la 27 septembrie 1988, iar la 30 ianuarie 1990 a
fost trecut în rezervă, precum și perioadele de permisie și concediu.
II. Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința prin
prisma criticilor formulate de recurente, cât și sub toate aspectele, în temeiul
art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat,
după cum se va arăta în continuare.
Argumente de fapt și de
drept relevante
C.N.S.A.S. a solicitat
instanței de contencios administrativ, constatarea calității de colaborator al Securității
în ceea ce îl privește pe pârâtul N.M., candidat la funcția de primar al loc. Horea,
județul Alba, și verificat din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3
lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G. nr. 24/2008 privind
accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și
completări prin Legea nr. 293/2008.
În cuprinsul acțiunii
s-a motivat că pârâtul a fost recrutat la data de 27 iunie 1989, în calitate de
gazdă a casei de întâlniri „Horea”, la aceeași dată semnând un angajament.
Prin întâmpinarea depusă
la data de 06 mai 2010, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu
a semnat și nici nu a scris un angajament cu Securitatea la acea dată fiind în desfășurarea
stagiului militar în localitatea Oradea, nu a fost contactat personal de vreun lucrător
al Securității în vederea colaborării cu Securitatea și că la data consemnată în
cuprinsul notei de constatare din 10 iulie 2009 nu s-a aflat în permisie.
Mai mult, se relevă și
contradicția existentă între datele în care ar fi fost semnat angajamentul, consemnate
pe înscrisul denumit angajament și nota de constatare menționată.
Se prevalează în apărare
și de faptul că la dosarul cauzei nu există nicio notă scrisă de acesta, nu a semnat
și nici nu a dat informații în scris către Securitate.
În apărare, pârâtul a
solicitat proba cu înscrisuri și expertiza grafologică.
Este adevărat că față
de cuprinsul adeverinței eliberată de unitatea militară unde a efectuat stagiul
militar, pârâtul a arătat că nu mai insistă cu cererea sa privind efectuarea expertizei
grafologice, contestând în continuare scrisul și semnătura de pe angajamentul reținut
că ar aparține acestuia pentru colaborarea cu Securitatea.
Prima instanță reține
că apărările pârâtului nu pot fi reținute, având în vedere faptul că nu a făcut
dovada că ar fi scris și semnat angajamentul din data de 27 iunie 1989, fără însă
a se face referire și la adeverința depusă la dosar din care rezultă că în acea
perioadă pârâtul nu s-a aflat în permise de la unitatea militară din Oradea unde
era încorporat și nici la conținutul raportului de recrutare unde consemnează că
acesta își satisface serviciul militar la o unitate militară din București.
În raport de aceste divergențe
existente în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, de apărarea pârâtului care
a contestat în totalitate colaborarea sa cu organele de Securitate, că a semnat
angajamentul, la data când figura că se află în desfășurarea stagiului militar,
Înalta Curte apreciază, că în cauză se impunea efectuarea unei expertize grafologice,
care să clarifice aspectele contestate de pârât.
Pentru a se preveni orice
greșeală în aflarea adevărului în cauză, în baza rolului activ prevăzut de art.
129 C. proc. civ., prima instanță avea îndatorirea să pună în discuția părților
și să dispună în considerarea acestui principiu, efectuarea unei expertize judiciare,
chiar dacă pârâtul în lipsa unui apărător calificat a avut o apărare ezitantă, pentru
a cunoaște și părerea unor specialiști în domeniu și lămurirea acestor împrejurări
de fapt în condițiile art. 201 C. proc. civ.
Hotărând în baza unui
probatoriu incomplet, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză, hotărârea
primei instanțe se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru
completarea probatoriului și respectarea dublului grad de jurisdicție.
Cu ocazia rejudecării,
instanța de fond va proceda la administrarea probei cu expertizarea scrisului și
semnăturii angajamentului depus la dosar, conform art. 129, art. 169 și art. 201
C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției
adoptate
Așa fiind, în temeiul
art. 313 teza I C. proc. civ., sentința atacată va fi casată și trimisă cauza la
aceeași instanță, spre rejudecare cu aplicarea art. 315 alin. (1) și (3) din același
cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de N.M. împotriva sentinței nr. 2961 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel București,
secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Casează sentința atacată
și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 10 iunie 2011.