ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3402/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Judecata în primă instanță Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul N.M., a solicitat să se constate calitatea acestuia de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că astfel cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 10 iulie 2009, pârâtul N.M. a fost recrutat la data de 27 iunie 1989 de către Inspectoratul Județean Alba, în calitate de gazdă a casei de întâlniri „Horea”, iar la aceeași dată a semnat și angajamentul, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând, în esență, că nu a semnat acel angajament și a nu a furnizat niciun fel de informații care să ducă la îngrădirea în vreun fel a drepturilor sau libertăților vreunei persoane. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 2961 din 17 iunie 2010, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul N.M. și a constatat existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul N.M. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) teza a IV-a din O.U.G.

nr. 24/2008, întrucât pârâtul N.M. a înlesnit activitatea de culegere de informații prin punerea voluntară la dispoziția organelor de Securitate a apartamentului său, împrejurare care rezultă atât din angajamentul scris dat de pârât, cât și din consemnarea ofițerului de Securitate, cu ocazia recrutării propriu-zise. S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că susținerile pârâtului privind nesemnarea angajamentului, nu pot fi reținute, având în vedere că acesta că nu a făcut dovada că nu ar fi scris și semnat angajamentul din data de 27 iunie 1989 și că, din raportul de propunere de înregistrare în calitate de gazdă casă de întâlniri rezultă că a fost contactat personal în ziua de 27 iunie 1989, în scopul recrutării sale.

3. Recursul declarat de pârâtul N.M. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâtul N.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc. civ. Recurentul-pârât, prin motivele de recurs critică sentința pentru nelegalitate și susține că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile legale incidente, hotărând în baza unui probatoriu incomplet, solicitând în dovedirea recursului proba cu înscrisuri, martori și expertiza grafologică.

Arată în dezvoltarea motivelor de recurs că instanța de fond a constatat calitatea sa de colaborator al securității în condițiile în care din cuprinsul actelor depuse la dosar reiese fără putință de tăgadă faptul că nu a avut cum să semneze personal angajamentul depus la dosar, deoarece în acea perioadă nu se afla în Alba Iulia, interpretând în mod greșit probatoriul administrat în cauză și fără să aibă în vedere apărările formulate prin întâmpinare și faptul că a contestat semnătura de pe angajament. 4. Procedura în fața instanței de recurs În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse adeverințele eliberate de M.Ap.N., U.M. la 31 mai 2010 și respectiv la 16 martie 2011, din care rezultă că recurentul-pârât a fost încorporat la U.M.

Oradea la 27 septembrie 1988, iar la 30 ianuarie 1990 a fost trecut în rezervă, precum și perioadele de permisie și concediu. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința prin prisma criticilor formulate de recurente, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare. Argumente de fapt și de drept relevante C.N.S.A.S. a solicitat instanței de contencios administrativ, constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul N.M., candidat la funcția de primar al loc. Horea, județul Alba, și verificat din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 3 lit. g), coroborat cu art. 5 alin. (1) teza a II-a din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008. În cuprinsul acțiunii s-a motivat că pârâtul a fost recrutat la data de 27 iunie 1989, în calitate de gazdă a casei de întâlniri „Horea”, la aceeași dată semnând un angajament. Prin întâmpinarea depusă la data de 06 mai 2010, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, arătând că nu a semnat și nici nu a scris un angajament cu Securitatea la acea dată fiind în desfășurarea stagiului militar în localitatea Oradea, nu a fost contactat personal de vreun lucrător al Securității în vederea colaborării cu Securitatea și că la data consemnată în cuprinsul notei de constatare din 10 iulie 2009 nu s-a aflat în permisie.

Mai mult, se relevă și contradicția existentă între datele în care ar fi fost semnat angajamentul, consemnate pe înscrisul denumit angajament și nota de constatare menționată. Se prevalează în apărare și de faptul că la dosarul cauzei nu există nicio notă scrisă de acesta, nu a semnat și nici nu a dat informații în scris către Securitate. În apărare, pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri și expertiza grafologică. Este adevărat că față de cuprinsul adeverinței eliberată de unitatea militară unde a efectuat stagiul militar, pârâtul a arătat că nu mai insistă cu cererea sa privind efectuarea expertizei grafologice, contestând în continuare scrisul și semnătura de pe angajamentul reținut că ar aparține acestuia pentru colaborarea cu Securitatea.

Prima instanță reține că apărările pârâtului nu pot fi reținute, având în vedere faptul că nu a făcut dovada că ar fi scris și semnat angajamentul din data de 27 iunie 1989, fără însă a se face referire și la adeverința depusă la dosar din care rezultă că în acea perioadă pârâtul nu s-a aflat în permise de la unitatea militară din Oradea unde era încorporat și nici la conținutul raportului de recrutare unde consemnează că acesta își satisface serviciul militar la o unitate militară din București. În raport de aceste divergențe existente în cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, de apărarea pârâtului care a contestat în totalitate colaborarea sa cu organele de Securitate, că a semnat angajamentul, la data când figura că se află în desfășurarea stagiului militar, Înalta Curte apreciază, că în cauză se impunea efectuarea unei expertize grafologice, care să clarifice aspectele contestate de pârât.

Pentru a se preveni orice greșeală în aflarea adevărului în cauză, în baza rolului activ prevăzut de art. 129 C. proc. civ., prima instanță avea îndatorirea să pună în discuția părților și să dispună în considerarea acestui principiu, efectuarea unei expertize judiciare, chiar dacă pârâtul în lipsa unui apărător calificat a avut o apărare ezitantă, pentru a cunoaște și părerea unor specialiști în domeniu și lămurirea acestor împrejurări de fapt în condițiile art. 201 C. proc. civ. Hotărând în baza unui probatoriu incomplet, fără a stabili în mod neechivoc adevărul în cauză, hotărârea primei instanțe se impune a fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru completarea probatoriului și respectarea dublului grad de jurisdicție.

Cu ocazia rejudecării, instanța de fond va proceda la administrarea probei cu expertizarea scrisului și semnăturii angajamentului depus la dosar, conform art. 129, art. 169 și art. 201 C. proc. civ. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Așa fiind, în temeiul art. 313 teza I C. proc. civ., sentința atacată va fi casată și trimisă cauza la aceeași instanță, spre rejudecare cu aplicarea art. 315 alin. (1) și (3) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de N.M. împotriva sentinței nr. 2961 din 17 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 iunie 2011.