ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2011

Asupra recursului de

față,

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

1.Cererea de chemare

în judecată

Prin acțiunea

înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Naționale, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.L.N.,

constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe

pârât.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G nr. 24/2008, pârâtul furnizând

informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea

unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea formulată,

pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că informațiile pe care

le-a furnizat au vizat activitatea profesională în cadrul unităților militare

în care a activat, privind apărarea și păstrarea ordinii și disciplinei în

unitățile respective.

de apel

Prin sentința nr.

3045 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Naționale în contradictoriu cu pârâtul R.L.N.,

constatând calitatea pârâtului de colaborator al securității în ceea ce îl

privește pe pârât.

3.Considerentele

reținute de prima instanță în motivarea soluției sale

În considerentele

hotărârii, prima instanță a reținut că pârâtul este deținător al titlului de

luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și prin cererea legală

adresată autorității reclamante de către Secretariatul de Stat pentru

Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtului,

sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității.

Urmare acestor

verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 27 octombrie 2008 din

conținutul căreia a reieșit că pârâtul a fost recrutat în scopul cunoașterii și

prevenirii unor aspecte pe linia capacității de luptă a subunităților din care

face parte, precum și pentru identificarea eventualelor legături ale ofițerilor

tineri care se interesează de date militare, sau care ar putea exercita o

influență negativă asupra acestora, cât și pentru alte probleme care fac

obiectul muncii organului de securitate, și din probele administrate rezultă că

în perioada 1976-1981 pârâtul a avut numele conspirativ de „R.”, iar în

perioada 1981-1982 a avut numele conspirative „S.”.

La data de 17 martie 1976,

pârâtul a semnat un angajament cu numele real, prin care se angaja să sprijine în

mod secret și organizat organele de securitate pentru descoperirea și lichidarea

faptelor antisociale care afectează securitatea statului și a altor infracțiuni

care afectează capacitatea de apărare a patriei, activitatea desfășurată fiind analizată

periodic, iar în notele de analiză s-a menționat că nu are suficientă inițiativă

și că nu apreciază și exploatează cu destulă hotărâre unele momente operative, s-a

considerat utilă folosirea lui în continuare în munca operativă.

Astfel, în perioada noiembrie

1978 - octombrie 1979 a furnizat șapte note informative, majoritatea informațiilor

având conținut operativ, iar pentru perioada 1979-1980, activitatea sa a fost considerată

bună, furnizând 10 informații cu valoare operativă, trei dintre acestea fiind luate

în verificări la 30 de zile, fiind vorba despre relațiile unor cadre cu cetățeni

străini, informații care în urma verificărilor s-au confirmat, iar celelalte semnalări

făcute s-au rezolvat prin măsuri operative.

Prima instanță a reținut

astfel că informațiile date de pârât denunțau activități și atitudini cum ar fi:

aderarea la un cult religios, în condițiile în care ideologia regimului comunist

era incompatibilă cu noțiunea de religie, persoanele respectiv fiind considerate

potențiali oponenți ai regimului; exprimarea unor critici la adresa autorităților

statului cu privire la nerezolvarea unor probleme de ordin social cum ar fi punerea

la dispoziție a unei locuințe; deținerea de valută într-o perioadă în care, exceptând

unele situații, cetățenii nu aveau cum să obțină și trebuiau să facă dovada provenienței

acesteia.

Concluzionând, judecătorul

fondului a apreciat că informațiile furnizate de pârât, au îngrădit drepturi și

libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea conștiinței și

a religiei, precum și dreptul la viață privată, și chiar dacă informațiile se refereau

la activitatea persoanelor din acele unități militare în care a activat pârâtul,

astfel cum susține, unele dintre aceste informații denunțau acțiuni și activități

potrivnice regimului totalitar comunist, vizând astfel îngrădirea unor drepturi

și libertăți fundamentale ale omului.

cauză

Împotriva hotărârii Curții

de apel a declarat recurs pârâtul R.L.N., invocând motivul de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9, precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art.

304

1

C. proc. civ..

În motivarea căii de atac,

recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt întrunite cerințele legale impuse

de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, mai precis ca informațiile furnizate să vizeze

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, prima instanță

nu a luat în considerare apărarea acestuia privind modul în care statul în mod abuziv

prin aparatul său oprimator, Securitatea, l-a obligat să semneze împotriva voinței

liber consimțite, un angajament și să desfășoare activități care nu erau conforme

cu convingerile sale personale.

Susține recurentul că

toate raportările făcute se refereau la cadre militare și/sau recruți, care erau

obligați conform legilor în vigoare, să respecte secretul militar, să aibă o anumită

conduită, astfel încât să nu dea posibilitatea altor persoane să intre în contact

cu informațiile pe care le dețineau, sau mai rău, să se ajungă la situații cu implicare

de armament, respectiv informații care au vizat activitatea profesională desfășurata

în cadrul unităților militare în care a activat și au privit apărarea și păstrarea

ordinii și disciplinei în unitatea respectivă că aceste sarcini de serviciu există

și în ziua de astăzi, într-o țară democratică și nu vizează îngrădirea drepturilor

și libertăților fundamentale ale omului, iar raportările date s-au referit strict

la probleme privind activitatea militară desfășurată de către recurent, sau au confirmat

ori infirmat informații pe care superiorii lui deja le aflaseră.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza

art. 304

1

C. proc. civ. , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat,

pentru considerentele care succed.

de drept relevante

Intimatul-reclamant Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios

administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât

R.L.N. de colaborator al Securității.

Recurentul-pârât se încadrează

în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența

calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, conform

art. 3 lit. l) O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea

Securității, în prezent deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției

din Decembrie 1989.

Potrivit dispozițiilor

art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al Securității se înțelege

„persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte

scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau

activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au

vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Curtea de apel, pentru

considerentele expuse la pct. 1.3 din prezenta decizie, a reținut că sunt îndeplinite

cele trei condiții referitoare la:

furnizarea de informații,

indiferent sub ce formă;

2) calitatea informațiilor,

de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului, și

3) efectele informațiilor,

de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale

omului, așa încât a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Contrar susținerilor recurentului-pârât,

instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma

tuturor condițiilor prevăzute de textul legal menționat, expunând detaliat și convingător

motivele pentru care a considerat că informațiile furnizate de acesta denunțau atitudini

sau activități potrivnice regimului comunist și vizau îngrădirea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului, mai precis dreptul la libertatea conștiinței

și religiei, precum și dreptul la viața privată.

Astfel, notele informative

depuse în copie la dosarul de fond cuprind referiri la deținerea de valută într-o

perioadă în care, exceptând unele situații, cetățenii trebuiau să facă dovada provenienței

acesteia, cele privind aderarea la un cult religios în condițiile în care ideologia

regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie.

Este adevărat că cele

mai multe din informații date de recurentul-pârât se referă la diferite aspecte,

majoritatea lor având conținut operativ și că acesta a fost recrutat în calitate

de colaborator la data de 17 martie 1976, în scopul cunoașterii și prevenirii unor

aspecte negative pe linia capacității de luptă a subunității din care făcea parte,

precum și pentru identificarea eventualelor legături a ofițerilor tineri care se

interesează de date militare, sau care ar putea exercita o influență negativă asupra

acestora, cât și pentru alte probleme care va obiectul muncii organelor de securitate,

însă acesta a furnizat și informații care denunțau acțiuni și activități sau atitudini

potrivnice regimului comunist și care vizau îngrădirea unor drepturi și libertăți

fundamentale ale omului.

Din niciuna

dintre probele cauzei nu rezultă că recurentul-pârât ar fi fost constrâns să furnizeze

informații ori s-ar fi aflat în vreuna dintre situațiile de natură să excludă incidența

noțiunii de „colaborator”, potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a O.U.G.nr. 24/2008

„Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de

interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare

de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru

care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator

al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau

aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la

data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere

de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe”.

Faptul că acceptarea colaborării

a avut loc în contextul politic social și juridic anterior anului 1989 nu înlătură

aplicarea procedurii de verificare, pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G.

nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realități

istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptățesc accesul la propriul dosar

și deconspirarea securității.

2.Temeiul legal al soluției

adoptate în recurs

Având în vedere considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul

ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 304

1

C. proc. civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de R.L.N. împotriva

sentinței nr. 3045 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie

2011.