ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1477/2011

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I.Circumstanțele cauzei 1.Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Naționale, a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R.L.N., constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) O.U.G nr. 24/2008, pârâtul furnizând informații care se referă la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acțiunile sale în această calitate au vizat îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii, susținând că informațiile pe care le-a furnizat au vizat activitatea profesională în cadrul unităților militare în care a activat, privind apărarea și păstrarea ordinii și disciplinei în unitățile respective. 2. Hotărârea Curții de apel Prin sentința nr. 3045 din 22 iunie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Naționale în contradictoriu cu pârâtul R.L.N., constatând calitatea pârâtului de colaborator al securității în ceea ce îl privește pe pârât.

3.Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut că pârâtul este deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989 și prin cererea legală adresată autorității reclamante de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989 s-a cerut verificarea pârâtului, sub aspectul stabilirii calității de lucrător sau colaborator al Securității.

Urmare acestor verificări, reclamantul a întocmit nota de constatare din 27 octombrie 2008 din conținutul căreia a reieșit că pârâtul a fost recrutat în scopul cunoașterii și prevenirii unor aspecte pe linia capacității de luptă a subunităților din care face parte, precum și pentru identificarea eventualelor legături ale ofițerilor tineri care se interesează de date militare, sau care ar putea exercita o influență negativă asupra acestora, cât și pentru alte probleme care fac obiectul muncii organului de securitate, și din probele administrate rezultă că în perioada 1976-1981 pârâtul a avut numele conspirativ de „R.”, iar în perioada 1981-1982 a avut numele conspirative „S.”.

La data de 17 martie 1976, pârâtul a semnat un angajament cu numele real, prin care se angaja să sprijine în mod secret și organizat organele de securitate pentru descoperirea și lichidarea faptelor antisociale care afectează securitatea statului și a altor infracțiuni care afectează capacitatea de apărare a patriei, activitatea desfășurată fiind analizată periodic, iar în notele de analiză s-a menționat că nu are suficientă inițiativă și că nu apreciază și exploatează cu destulă hotărâre unele momente operative, s-a considerat utilă folosirea lui în continuare în munca operativă.

Astfel, în perioada noiembrie 1978 - octombrie 1979 a furnizat șapte note informative, majoritatea informațiilor având conținut operativ, iar pentru perioada 1979-1980, activitatea sa a fost considerată bună, furnizând 10 informații cu valoare operativă, trei dintre acestea fiind luate în verificări la 30 de zile, fiind vorba despre relațiile unor cadre cu cetățeni străini, informații care în urma verificărilor s-au confirmat, iar celelalte semnalări făcute s-au rezolvat prin măsuri operative.

Prima instanță a reținut astfel că informațiile date de pârât denunțau activități și atitudini cum ar fi: aderarea la un cult religios, în condițiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie, persoanele respectiv fiind considerate potențiali oponenți ai regimului; exprimarea unor critici la adresa autorităților statului cu privire la nerezolvarea unor probleme de ordin social cum ar fi punerea la dispoziție a unei locuințe; deținerea de valută într-o perioadă în care, exceptând unele situații, cetățenii nu aveau cum să obțină și trebuiau să facă dovada provenienței acesteia.

Concluzionând, judecătorul fondului a apreciat că informațiile furnizate de pârât, au îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, respectiv dreptul la libertatea conștiinței și a religiei, precum și dreptul la viață privată, și chiar dacă informațiile se refereau la activitatea persoanelor din acele unități militare în care a activat pârâtul, astfel cum susține, unele dintre aceste informații denunțau acțiuni și activități potrivnice regimului totalitar comunist, vizând astfel îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului. 4. Recursul declarat în cauză Împotriva hotărârii Curții de apel a declarat recurs pârâtul R.L.N., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, precum și dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304 1 C. proc.

civ.. În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că în speță nu sunt întrunite cerințele legale impuse de art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, mai precis ca informațiile furnizate să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, prima instanță nu a luat în considerare apărarea acestuia privind modul în care statul în mod abuziv prin aparatul său oprimator, Securitatea, l-a obligat să semneze împotriva voinței liber consimțite, un angajament și să desfășoare activități care nu erau conforme cu convingerile sale personale.

Susține recurentul că toate raportările făcute se refereau la cadre militare și/sau recruți, care erau obligați conform legilor în vigoare, să respecte secretul militar, să aibă o anumită conduită, astfel încât să nu dea posibilitatea altor persoane să intre în contact cu informațiile pe care le dețineau, sau mai rău, să se ajungă la situații cu implicare de armament, respectiv informații care au vizat activitatea profesională desfășurata în cadrul unităților militare în care a activat și au privit apărarea și păstrarea ordinii și disciplinei în unitatea respectivă că aceste sarcini de serviciu există și în ziua de astăzi, într-o țară democratică și nu vizează îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar raportările date s-au referit strict la probleme privind activitatea militară desfășurată de către recurent, sau au confirmat ori infirmat informații pe care superiorii lui deja le aflaseră.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât și sub toate aspectele, în baza art. 304 1 C. proc. civ. , Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele care succed. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea calității recurentului-pârât R.L.N. de colaborator al Securității. Recurentul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, conform art. 3 lit. l) O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, în prezent deținător al titlului de luptător pentru victoria Revoluției din Decembrie 1989. Potrivit dispozițiilor art. 2 lit. b) din acest act normativ, prin colaborator al Securității se înțelege „persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Curtea de apel, pentru considerentele expuse la pct. 1.3 din prezenta decizie, a reținut că sunt îndeplinite cele trei condiții referitoare la: furnizarea de informații, indiferent sub ce formă; 2) calitatea informațiilor, de a viza activități sau atitudini potrivnice regimului, și 3) efectele informațiilor, de a fi apte să conducă la îngrădirea dreptului și libertăților fundamentale ale omului, așa încât a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, instanța de fond a analizat proba cu înscrisuri administrată în cauză prin prisma tuturor condițiilor prevăzute de textul legal menționat, expunând detaliat și convingător motivele pentru care a considerat că informațiile furnizate de acesta denunțau atitudini sau activități potrivnice regimului comunist și vizau îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, mai precis dreptul la libertatea conștiinței și religiei, precum și dreptul la viața privată. Astfel, notele informative depuse în copie la dosarul de fond cuprind referiri la deținerea de valută într-o perioadă în care, exceptând unele situații, cetățenii trebuiau să facă dovada provenienței acesteia, cele privind aderarea la un cult religios în condițiile în care ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie.

Este adevărat că cele mai multe din informații date de recurentul-pârât se referă la diferite aspecte, majoritatea lor având conținut operativ și că acesta a fost recrutat în calitate de colaborator la data de 17 martie 1976, în scopul cunoașterii și prevenirii unor aspecte negative pe linia capacității de luptă a subunității din care făcea parte, precum și pentru identificarea eventualelor legături a ofițerilor tineri care se interesează de date militare, sau care ar putea exercita o influență negativă asupra acestora, cât și pentru alte probleme care va obiectul muncii organelor de securitate, însă acesta a furnizat și informații care denunțau acțiuni și activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și care vizau îngrădirea unor drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Din niciuna dintre probele cauzei nu rezultă că recurentul-pârât ar fi fost constrâns să furnizeze informații ori s-ar fi aflat în vreuna dintre situațiile de natură să excludă incidența noțiunii de „colaborator”, potrivit art. 2 lit. b) teza a II-a O.U.G.nr. 24/2008 „Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar.

Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe”. Faptul că acceptarea colaborării a avut loc în contextul politic social și juridic anterior anului 1989 nu înlătură aplicarea procedurii de verificare, pentru că, așa cum rezultă din preambulul O.U.G. nr. 24/2008, acest act normativ a fost adoptat tocmai în considerarea acelor realități istorice care, în viziunea legiuitorului, îndreptățesc accesul la propriul dosar și deconspirarea securității. 2.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a hotărârii atacate, potrivit art. 304 1 C. proc.

civ..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de R.L.N. împotriva sentinței nr. 3045 din 22 iunie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 11 martie 2011.