ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8636/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 7 ianuarie 2003, reclamanta SC D. SA Deva a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, solicitând anularea deciziei nr. 553 din 29 noiembrie 2002, prin care primul pârât a dispus suspendarea soluționării contestației referitoare la suma de 13.156.692.304 lei, până la pronunțarea unei soluții definitive în cauza penală. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că măsura de suspendare este greșită, organele financiare având obligația legală de a răspunde societății, dacă debitele bugetare stabilite prin procesul-verbal de control din 14 octombrie 2002, sunt sau nu, datorate.

Prin sentința civilă nr. 29 din 12 februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că măsura dispusă de Ministerul Finanțelor Publice, în baza art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, de suspendare a soluționării contestației, este legală și temeinică, între stabilirea obligațiilor bugetare constatate prin procesul-verbal din 16 octombrie 2002 și stabilirea caracterului infracțional al faptelor, există o strânsă interdependență, de care depinde soluționarea acțiunii. Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta SC D. SA Deva, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că în raport cu soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în dosarul nr. 724/P/2002, de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii privind săvârșirea vreunei infracțiuni și nu se justifică menținerea măsurii suspendării soluționării contestației formulate de societate. Examinând cauza, în raport cu motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304 1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare. Astfel, din adresa nr. 724/P/2002 din 9 martie 2004, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, rezultă că s-a dispus începerea urmăririi penale în dosarul privind pe A.A., pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Cât privește înscrisul invocat de reclamantă, acesta menționează doar faptul că la data de 6 februarie 2003, nu se începuse urmărirea penală în cauza nr. 724/P/2002, dosarul aflându-se în faza actelor premergătoare. În consecință, Curtea reține că soluția pronunțată de instanță, este legală și temeinică, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice dispunând suspendarea soluționării contestației, cu respectarea prevederilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001. Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC D. SA Deva împotriva sentinței civile nr. 29 din 12 februarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 noiembrie 2004.