ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8636/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 7

ianuarie 2003, reclamanta SC D. SA Deva a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara,

solicitând anularea deciziei nr. 553 din 29 noiembrie 2002, prin care primul

pârât a dispus suspendarea soluționării contestației referitoare la suma de

13.156.692.304 lei, până la pronunțarea unei soluții definitive în cauza

penală.

În motivarea cererii, reclamanta a

arătat că măsura de suspendare este greșită, organele financiare având

obligația legală de a răspunde societății, dacă debitele bugetare stabilite

prin procesul-verbal de control din 14 octombrie 2002, sunt sau nu, datorate.

Prin sentința civilă nr. 29 din 12

februarie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că măsura dispusă de Ministerul Finanțelor Publice, în baza art.

10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001, de suspendare a soluționării contestației,

este legală și temeinică, între stabilirea obligațiilor bugetare constatate

prin procesul-verbal din 16 octombrie 2002 și stabilirea caracterului

infracțional al faptelor, există o strânsă interdependență, de care depinde

soluționarea acțiunii.

Împotriva sentinței a declarat recurs,

reclamanta SC D. SA Deva, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, reclamanta a învederat că în

raport cu soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, în

dosarul nr. 724/P/2002, de neîncepere a urmăririi penale, nu există indicii

privind săvârșirea vreunei infracțiuni și nu se justifică menținerea măsurii

suspendării soluționării contestației formulate de societate.

Examinând cauza, în raport cu

motivul invocat și având în vedere și prevederile art. 304 și 304

1

C.

proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Astfel, din adresa nr. 724/P/2002

din 9 martie 2004, a Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, rezultă că

s-a dispus începerea urmăririi penale în dosarul privind pe A.A., pentru

săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală.

Cât privește înscrisul invocat de

reclamantă, acesta menționează doar faptul că la data de 6 februarie 2003, nu

se începuse urmărirea penală în cauza nr. 724/P/2002, dosarul aflându-se în

faza actelor premergătoare.

În consecință, Curtea reține că

soluția pronunțată de instanță, este legală și temeinică, pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice dispunând suspendarea soluționării contestației, cu

respectarea prevederilor art. 10 alin. (1) din O.U.G. nr. 13/2001.

Având în vedere cele expuse mai sus,

Curtea va respinge ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC D. SA Deva împotriva sentinței civile nr. 29 din 12 februarie

2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 30 noiembrie 2004.