ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1445/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ înregistrată sub nr. 1213/2001, reclamantul Cabinetul Individual

de Avocatură M.V. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a

Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația Financiară Deva, solicitând

anularea în parte a deciziei nr. 3563 din 20 februarie 2000 emisă de pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, precum și prin

procesul-verbal nr. 23905 din 10 noiembrie 2000 întocmit de Administrația

Financiară Deva cu privire la rambursarea TV.A. - ului în sumă de 100.764.996

lei, pe perioada 1 – 15 martie 2000; compensarea sumei de 17.572.250 lei

reprezentând diferențele de impozit pe venit pe anii 1998 și 1999, contribuția

de asigurări sociale de sănătate pe aceeași perioadă, majorări de întârziere la

impozitul pe profit și la asigurări de sănătate, constatate prin

procesul-verbal de control nr. 23.905 și de rambursat suma de 100.764.996 lei.

Obligarea pârâtei Administrația

Finanțelor Publice Deva la plata sumei de 37.165.056 lei, cu titlu de daune interese

și a cheltuielilor de judecată.

În motivare, a arătat că prin

procesul-verbal de control încheiat la 10 noiembrie 2000, organele de control

au stabilit obligația de plată către buget în sumă totală de 17.572.250 lei. În

același proces-verbal s-a menționat și cererea reclamantului de rambursare a

T.V.A., deductibilă, dar nu s-a pronunțat asupra acestui lucru.

A mai arătat că, prin decizia

Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara, s-a dispus efectuarea unui

nou control care să vizeze strict aceeași perioadă și aceeași bază impozabilă

care a făcut obiectul contestației.

A susținut că atât actul de control,

cât și a hotărârilor emise în faza administrației jurisdicționale sunt nelegale

în contextul dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr. 17/2000, potrivit cărora

rambursarea T.V.A. se efectuează în termen de 30 de zile de la data cererii de

rambursare, cât și a prevederilor art. 9 alin. (3) și alin. (4) din O.U.G. nr.

13/2001 și art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 70/1997.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială

și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 145/2001, a admis

cererea reclamantei doar cu privire la rambursarea T.V.A. - ului de recuperat.

Instanța de fond și-a fundamentat

soluția pe concluziile raportului de expertiză dispus în cauză, cât și pe

lucrările dosarului care au demonstrat că într-adevăr reclamanta este plătitor

de T.V.A. pentru perioada 1 martie – 15 martie 2000, în temeiul H.G. nr.

215/1999, că în temeiul O.U.G. nr. 17/2000, reclamantul a fost scutit de plata

T.V.A. - ului începând cu 15 martie 2000.

În perioada 1 martie – 15 martie

2000, reclamantul a colectat T.V.A., aferent activității desfășurate în sumă de

5.700.160 lei, perioadă pentru bunurile și serviciile achiziționate și servicii

prestate, acesta a înregistrat T.V.A. deductibilă în sumă de 106.466.156 lei și

făcând diferența între T.V.A. - ul deductibilă și cel calculat, T.V.A. - ul

rămas nerambursat după efectuarea compensării cu obligațiile fiscale stabilite

prin actul de control în sumă totală de 17.572.250 lei, TVA - ul de rambursat

către reclamant, se ridică la suma de 83.193.746 lei.

Potrivit prevederilor art. 22 din

O.U.G. nr. 17/2000, în situația în care TVA - ul deductibil este mai mare decât

T.V.A. - ul colectat, diferența se regularizează prin compensare.

Reclamantul a îndeplinit condițiile

legale pentru rambursare și, respectiv, pentru compensare.

Conform dispozițiilor art. 23 din

O.U.G. nr. 17/2000, rambursarea urma să fie efectuată în termen de 30 de zile

de la data depunerii cererii de rambursare, respectiv 10 mai 2000.

Instanța a mai reținut că la data de

10 iunie 2000 reclamantul avea angajat un credit în sumă de 93.617.023 lei,

conform contractului de credit încheiat cu B.R.D. Dobânda percepută de bancă

pentru creditul acordat fiind de 62% pe an indexabilă, astfel încât reclamantul

avea dreptul la plata daunelor interese solicitate.

Împotriva sentinței astfel

pronunțată, a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Deva, în

nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Hunedoara.

Recurenta reiterează motivele din

acțiune, fără a aduce vreo critică de nelegalitate și netemeinicie o hotărâre

atacată.

Recursul va fi respins ca nefondat

pentru cele ce urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor

de la dosar, în raport cu susținerile recurentei și a actelor normative

incidente în cauză, Curtea va constata că instanța de fond a reținut atât

situația de fapt, cât și cea de drept, astfel încât soluția pronunțată este

legală și temeinică. Perioada în care Cabinetul s-a încadrat ca plătitor de

T.V.A. a fost cuprinsă între 1 martie 2000 și 25 iulie 2000, dată la care,

conform O.U.G. nr. 17/2000, activitatea avocațială a fost scutită de T.V.A.

În această perioadă (1 martie 2000 –

15 martie 2000) Cabinetul a colectat și încasat T.V.A., în sumă de 5.200.160

lei, iar TVA - ul deductibilă a fost de 110.644.444 lei conform

procesului-verbal de control nr. 23905 din 10 noiembrie 2000 întocmit de

Administrația Finanțelor Publice Deva și a raportului de expertiză.

Solicitarea rambursării T.V.A., s-a

făcut de către reclamant la 10 mai 2000, conform adresei nr. 11.402.

Rambursarea trebuia efectuată în

termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare potrivit art.

23 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000 care prevede:

„Rambursarea diferențelor de taxă

rămasă după compensarea realizată conform art. 22, efectuată în termen de 30 de

zile de la data depunerii cererii de rambursare pe baza documentației stabilite

prin Ordonanța Ministerului Finanțelor și a verificărilor efectuate de organele

fiscale teritoriale”.

Organul în drept nu a efectuat

rambursarea în termen legal, deși reclamantul a îndeplinit condițiile legale

pentru rambursare și, respectiv, pentru compensare, astfel cum în mod temeinic

a reținut instanța.

În ceea ce privesc daunele interese

acordate, instanța, în mod corect, a stabilit că, în situația în care pârâta ar

fi rambursat TVA - ul, reclamantul ar fi putut returna creditul la B.R.D.,

tocmai în scopul realizării investiției ce a implicat plata T.V.A. - ului în litigiu

și că între rambursarea T.V.A. - ului și dobânzile achitate exista raport de

cauzalitate.

De altfel, pentru reanalizarea în

termenul de 30 de zile de la data calculării T.V.A., partea datorează dobânzi

legale, conform O.G. nr. 9/2000, fără nici o altă condiție.

Pentru aceste motive și cum în cauză

nu se constată nici motive de casare de ordine publică, în sensul art. 306

alin. (2) C. proc. civ. se va respinge recursul în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Administrația Finanțelor Publice Deva, în nume propriu și pentru Direcția

Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, împotriva sentinței civile nr. 145 din

13 iunie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2003.