ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1441/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios

administrativ, înregistrată sub nr. 1213/2001, reclamantul Cabinetul Individual

de Avocatură M.V. a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a

Finanțelor Publice Hunedoara și Administrația Financiară Deva, solicitând

anularea în parte a deciziei nr. 3563 din 20 februarie 2000, emisă de pârâta

Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, precum și a procesului-verbal

nr. 23905 din 10 noiembrie 2000, întocmit de Administrația Financiară Deva, cu

privire la rambursarea T.V.A. – ului, în sumă de 100.764.996 lei, pe perioada 1

– 15 martie 2000; compensarea sumei de 17.572.250 lei, reprezentând diferențele

de impozit pe venit pe anii 1998 și 1999, contribuția de asigurări sociale de

sănătate pe aceiași perioadă, majorări de întârziere la impozitul pe profit și

la asigurări de sănătate, constatate prin procesul-verbal de control nr. 23905.

A mai solicitat obligarea pârâtei

Administrația Finanțelor Publice Deva, la plata sumei de 37.165.056 lei, cu

titlu de daune interese și la cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantul a arătat că

prin procesul-verbal de control încheiat la 10 noiembrie 2000, organele de

control au stabilit obligații de plată către buget, în sumă totală de

17.572.250 lei, precum că în același proces-verbal s-a menționat faptul că

reclamantul a solicitat rambursarea T.V.A. deductibilă, fără, însă, ca organul

de control să se fi pronunțat asupra acestui aspect.

A menționat că prin decizia

Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara s-a dispus efectuarea unui nou

control care să vizeze strict aceiași perioadă și aceiași bază impozabilă, care

a făcut obiectul contestației.

A susținut că atât actul de control,

cât și hotărârile emise în faza administrativ-jurisdicțională, sunt nelegale,

în contextul dispozițiilor art. 23 din O.U.G. nr. 17/2000, potrivit cărora

rambursarea T.V.A. se efectuează în termen de 30 de zile de la data cererii de

rambursare, cât și a prevederilor art. 9 alin. (3) și (4) din O.U.G. nr.

13/2001 și art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 70/1997.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 145/2001, a

admis cererea reclamantului, doar cu privire la rambursarea T.V.A. - ului de

recuperat.

Instanța de fond și-a fundamentat

soluția pe concluziile raportului de expertiză dispus în cauză, cât și pe

lucrările dosarului, care au demonstrat că reclamantul este plătitor de T.V.A.

pentru perioada 1 martie – 15 martie 2000, în temeiul H.G. nr. 215/1999, precum

și că în temeiul O.U.G. nr. 17/2000, avocații, respectiv reclamantul, au fost

scutiți de plata T.V.A. – ului, începând cu 15 martie 2000.

În perioada 1 martie – 15 martie

2000, reține instanța, reclamantul, a colectat și încasat T.V.A., aferentă

activității desfășurate, în sumă de 5.700.160 lei, iar în aceiași perioadă,

pentru bunurile și serviciile achiziționate și serviciile prestate, aceasta a

înregistrat T.V.A. deductibil, în sumă de 106.466.156 lei și făcând diferența

între T.V.A.-ul deductibil și cel calculat, T.V.A.-ul rămas nerambursat după

efectuarea compensării cu obligațiile fiscale stabilite prin actul de control,

în sumă totală de 17.572.250 lei, T.V.A.-ul de rambursat către reclamant se

ridică la suma de 83.193.746 lei.

Potrivit prevederilor art. 22 din

O.U.G. nr. 17/2000, în situația în care T.V.A.-ul deductibil este mai mare

decât T.V.A.-ul colectat, diferența se regularizează prin compensare.

Reclamantul a îndeplinit condițiile

legale pentru rambursare și respectiv, pentru compensare.

Conform dispozițiilor art. 22 din

O.U.G. nr. 17/2000, rambursarea urma să fie efectuată în termen de 30 de zile

de la data depunerii cererii de rambursare, respectiv 10 mai 2000.

Instanța a mai reținut că la data de

10 iunie 2000, reclamantul avea angajat un credit în sumă de 93.617.023 lei,

conform contractului de credit încheiat cu B.R.D, dobânda percepută de bancă

pentru creditul acordat, fiind de 62% pe an, indexabilă, astfel încât

reclamantul avea dreptul la plata daunelor interese solicitate.

Împotriva sentinței astfel

pronunțată a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Deva, în

nume propriu și pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului

Hunedoara.

Recurenta reiterează motivele din

acțiune, fără a aduce vreo critică de nelegalitate și netemeinicie, hotărârii

atacate.

Recursul va fi respins pentru cele

ce urmează.

Din examinarea actelor și lucrărilor

de la dosar, în raport cu susținerile reclamantuluii și a actelor normative

incidente în cauză, Curtea va constata că instanța de fond a reținut corect

atât situația de fapt, cât și cea de drept, astfel încât soluția pronunțată

este legală și temeinică. Perioada în care Cabinetul s-a încadrat ca plătitor

de T.V.A., a fost cuprinsă între 1 martie 2000 și 15 martie 2000, dată la care

conform O.U.G. nr. 17/2000, activitatea avocațială a fost scutită de plata

T.V.A.

În această perioadă (1 martie 2000 –

15 martie 2000), Cabinetul a colectat și încasat T.V.A., în sumă de 5.700.160

lei, iar T.V.A.-ul deductibil a fost de 106.466.156 lei, conform

procesului-verbal de control nr. 23905 din 10 noiembrie 2000, întocmit de

Administația Finanțelor Publice Deva și a raportului de expertiză.

Solicitarea rambursării T.V.A. s-a

făcut de către reclamant, la 10 mai 2000, conform adresei nr. 11.402.

Rambursarea trebuia efectuată în

termen de 30 de zile de la data depunerii cererii de rambursare, potrivit art.

23 alin. (1) din O.U.G. nr. 17/2000, care prevede:

„Rambursarea diferențelor de taxă

rămasă după compensarea realizată conform art. 22, se efectează în termen de 30

de zile de la data depunerii cererii de rambursare, pe baza documentației

stabilite prin Ordonanța Ministerului Finanțelor și a verificărilor efectuate

de organele fiscale teritoriale”.

Organul în drept nu a efectuat

rambursarea T.V.A. - ului în termenul legal, deși reclamantul a îndeplinit

condițiile legale pentru rambursare și respectiv, pentru compensare, astfel cum

în mod temeinic a reținut instanța.

Și în ceea ce privesc daunele

interese acordate, instanța în mod corect a stabilit că, în situația în care

pârâta ar fi rambursat T.V.A.-ul, reclamantul ar fi putut returna creditul

angajat la B.R.D., în scopul realizării investiției, ce a implicat plata T.V.A.

- ului în litigiu și că între reambursarea T.V.A. - ului și dobânzile achitate,

există raport de cauzalitate.

De altfel, pentru nerambursarea în

termenul de 30 de zile de la data cererii, a T.V.A., partea datorează dobânzi

legale, conform O.G. nr. 9/2000, fără nici o altă condiție.

Pentru aceste motive și cum în cauză

nu se constată motive de casare de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2)

C. proc. civ., se va respinge recursul în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

Administrația Finanțelor Publice Deva, în nume propriu și pentru Direcția

Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, împotriva sentiței civile nr. 145 din

13 iunie 2001, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 8 aprilie 2003.