ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 660/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de SC”C.”SA împotriva încheierii din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul nr.1763/2002. La apelul nominal s-a prezentat intimatul pârât Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de consilierul juridic A.L., lipsid recurenta reclamantă SC”C.”SA și intimata pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara. Procedura completă. Consilierul juridic A.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Reprezentanta Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia a fost respinsă cererea formulată de SC”C.”SA , în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Hunedoara privind suspendarea măsurilor dispuse prin decizia nr.227 din 21 martie 2002 a Ministerului Finanțelor Publice.

In motivarea soluției date prima instanță a reținut că prin procesul verbal de control nr.1521/12.02.2002 încheiat de organele de control ale Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara – Deva s-au stabilit în sarcina petentei obligații fiscale în sumă de 328.367.776.435 lei, din care societatea a recunoscut suma de 897.414.781 lei, pe care a achitat-o după încheierea controlului, restul sumei fiind contestată în procedură administrativ – jurisdicțională, soluționată cu decizia Ministerul Finanțelor Publice nr.227/21.03.2002 prin care s-a respins contestația ca neîntemeiată pentru suma de 327.441.563.574 lei și ca fără obiect pentru suma de 926.212.861 lei. S-a mai reținut că împotriva actelor administrativ jurisdicționale a fost introdusă acțiunea în contencios administrativ, cauza, ce formează obiectul dosarului nr.1763/2002 al Curții de Apel Alba Iulia, aflându-se pe rolul acestei instanțe în curs de judecare.

In ce privește cererea de suspendare, formulată în temeiul art.9 din Legea nr.29/1990, instanța investită a constatat că nu sunt temeiuri de admitere, respingând-o. Sentința a fost recurată de SC”C.”SA. Prin motivele de casare formulate în scris a învederat că s-a pornit executarea silită prin emiterea unei somații pentru suma de 11.309.403.057 lei. A mai arătat că din suma reținută inițial în sarcina sa, și după achitarea voluntară a sumei de 897.414.781 lei, Ministerul Finanțelor Publice, în contencios administrativ a dispus anularea sumei de 321.720.000.000 lei, urmând ca organul de control să sesizeze Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului, rămânând în litigiu suma de 5.750.361.654 lei.

Față de neconcordanța existentă între cuantumul sumei stabilită inițial de către organul de control și această din urmă sumă, a arătat recurenta, ținând seama că în prezent este urmărită pentru recuperarea unor creanțe bugetare în sumă de 11.309.403.057 lei, începerea executării și cu privire la debitul de peste 5 miliarde lei rămas ar însemna practic falimentarea societății, impunându-se deci admiterea cererii formulate și suspendarea executării. Recursul este fondat. In conformitate cu dispozițiile art.9 din Legea nr.29/1990, în cazuri bine justificate și pentru a se preveni producerea unei pagube iminente, reclamantul poate cere tribunalului să dispună suspendarea actului administrativ până la soluționarea acțiunii.

Din conținutul memoriului depus la dosarul cauzei, prin care s-a contestat decizia nr.227/2002 a Ministerului Finanțelor Publice rezultă că sumele considerate ca datorate prin actul de control, vizează divergențe de interpetare cu privire la deductibilitatea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli, stabilirea prin două acte de control a unuia și același debit, perceperea TVA pentru exporturi de marfă pe considerentul că depunerea plățiii în valută de către importator nu s-a făcut în condițiile stabilite prin Regulamentul BNR nr.3/1997, plata de TVA stabilită suplimentar, impunându-se concluzia că nu ar fi vorba de o conduită fiscală necorespunzătoare cât mai ales modul de aplicare și interpretarea a unor reglementări legale.

Tinând seama pe de altă parte că pentru cea mai mare parte din suma stabilită de către organul de control s-a dispus sesizarea APAPS, se apreciază că până la definitivarea tuturor chestiunilor litigioase este justificată acordarea suspendării solicitate pentru a se evita astfel grave disfuncționalități în activitatea reclamantei prin grevarea semnificativă a portofoliului său de lichidități. In consecință, urmează a se admite recursul declarat, a se casa încheierea atacată și, în fond, a se admite cererea petentei, dispunân-du-se suspendarea executării până la soluționaea cauzei în fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de SC ”C.” SA împotriva încheierii din 3 iulie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția comercială și de contencios administrativ pronunțată în dosarul nr.1763/2002. Casează încheierea atacată și în fond admite cererea formulată de SC ”C.” SA dispunându-se suspendarea executării până la soluționarea cauzei în fond. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2003.