ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 411/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 411/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – Deva în nume propriu și pentru Statul
Român – reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr.
24/A din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – secția civilă.
La apelul
nominal s-a prezentat avocat D.T.pentru intimatul-reclamant L.A.T., lipsind
recurenta-pârâtă și intimații-pârâți S.C.”M.” S.A. Deva și Consiliul Local
Deva.
Procedura
completă.
Curtea pune în
discuție aspectul tardivității recursului.
Avocat
D.T.solicită respingerea recursului ca tardiv.
Reprezentanta
Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca tardiv.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 471 din 31 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara –
Secția Civilă a fost admisă acțiunea civilă introdusă de reclamantul L.A.T.
împotriva Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român și
a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat
Hunedoara și s-a constatat că imobilul înscris în CF 1215 Deva nr.top. 225/2,
224/1, 225/1/2, 225/3, 224/1 și 225/1/c proprietatea antecesoarei L.G., a
trecut fără titlu valabil în proprietatea statului.
Ca urmare s-a
dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice să plătească reclamantului cu
titlu de măsuri reparatorii suma de 1.383.307.500 lei precum și cheltuieli de
judecată în suma de 7.846.000 lei.
Hotărârea
menționată a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția Civilă prin
respingerea apelului declarat de către Ministerul Finanțelor Publice – Direcția
Generală a Finanțelor Publice Hunedoara conform deciziei civile nr. 24 A din 20
februarie 2002.
Împotriva
deciziei instanței de apel, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Hunedoara reprezentând Ministerul Finanțelor Publice și în nume propriu a
declarat recurs la 8 mai 2002, invocând în esență aplicarea greșită a legii și
lipsa temeiului legal pentru soluțiile pronunțate.
Recursul însă,
se dovedește tardiv declarat.
Potrivit
dispozițiilor art. 301 din C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de
la comunicarea hotărârii atacate.
În cauză,
condiția legală imperativă citată nu a fost respectată.
Potrivit
dovezilor de primire și a proceselor verbale de predare depuse la filele 24 și
25 din dosarul instanței de apel, comunicarea și predarea hotărârii atacate s-a
realizat atât pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice – Hunedoara – Deva
– cât și pentru Ministerului Finanțelor Publice la 19 aprilie 2002.
Conform
mențiunilor înscrise prin rezoluția președintelui instanței a cărei hotărâre a
fost atacată, recursul a fost declarat la 8 mai 2002.
Potrivit art.
101 (1) din C.proc.civ. termenel se înțeleg pe zile libere, neintrând în
socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit.
În cauză, în
raport de data comunicării mai sus precizată și de faptul că nu s-a sfârșit
într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul public a fost suspendat
pentru a fi susceptibil de prelungire, termenul de declarare a recursului a
expirat la 6 mai 2002.
Așa fiind
recursul declarat la 8 mai 2002 se impune a fi respins ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
DECIDE:
Respinge ca
tardiv recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Hunedoara – Deva în nume propriu și pentru Statul Român reprezentat de
Ministerul Finanțelor Publice.
Irevocabilă.
Pronunțată în
ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.