ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 411/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – Deva în nume propriu și pentru Statul Român – reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 24/A din 20 februarie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia – secția civilă. La apelul nominal s-a prezentat avocat D.T.pentru intimatul-reclamant L.A.T., lipsind recurenta-pârâtă și intimații-pârâți S.C.”M.” S.A. Deva și Consiliul Local Deva. Procedura completă. Curtea pune în discuție aspectul tardivității recursului. Avocat D.T.solicită respingerea recursului ca tardiv. Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului ca tardiv. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 471 din 31 octombrie 2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara – Secția Civilă a fost admisă acțiunea civilă introdusă de reclamantul L.A.T.

împotriva Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al Statului Român și a Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlul Financiar de Stat Hunedoara și s-a constatat că imobilul înscris în CF 1215 Deva nr.top. 225/2, 224/1, 225/1/2, 225/3, 224/1 și 225/1/c proprietatea antecesoarei L.G., a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului. Ca urmare s-a dispus obligarea Ministerului Finanțelor Publice să plătească reclamantului cu titlu de măsuri reparatorii suma de 1.383.307.500 lei precum și cheltuieli de judecată în suma de 7.846.000 lei.

Hotărârea menționată a fost confirmată de Curtea de Apel Alba Iulia – Secția Civilă prin respingerea apelului declarat de către Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara conform deciziei civile nr. 24 A din 20 februarie 2002. Împotriva deciziei instanței de apel, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara reprezentând Ministerul Finanțelor Publice și în nume propriu a declarat recurs la 8 mai 2002, invocând în esență aplicarea greșită a legii și lipsa temeiului legal pentru soluțiile pronunțate. Recursul însă, se dovedește tardiv declarat. Potrivit dispozițiilor art. 301 din C.proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, condiția legală imperativă citată nu a fost respectată. Potrivit dovezilor de primire și a proceselor verbale de predare depuse la filele 24 și 25 din dosarul instanței de apel, comunicarea și predarea hotărârii atacate s-a realizat atât pentru Direcția Generală a Finanțelor Publice – Hunedoara – Deva – cât și pentru Ministerului Finanțelor Publice la 19 aprilie 2002. Conform mențiunilor înscrise prin rezoluția președintelui instanței a cărei hotărâre a fost atacată, recursul a fost declarat la 8 mai 2002. Potrivit art. 101 (1) din C.proc.civ. termenel se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit.

În cauză, în raport de data comunicării mai sus precizată și de faptul că nu s-a sfârșit într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul public a fost suspendat pentru a fi susceptibil de prelungire, termenul de declarare a recursului a expirat la 6 mai 2002. Așa fiind recursul declarat la 8 mai 2002 se impune a fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – Deva în nume propriu și pentru Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 februarie 2003.