ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4937/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamanții D.E., ș.a, au chemat

în judecată Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, S.C. A.

S.A.Deva și pârâta A.E., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se

dispună restituirea în natură a imobilului situat în Deva,  înscris în C.F.

1407 Deva, nr.top 383/3 și 386/3, constatându-se că a trecut în proprietatea

statului fără just titlu; înscrierea dreptului de proprietate în favoarea

reclamanților, constatarea nulității absolute a contractului de

vânzare-cumpărare intervenit între pârâții A.E. și fostul RAGCL cu privire la

imobil; evacuarea pârâților din același imobil.

Ulterior, reclamanții au formulat o „precizare”

de acțiune solicitând obligarea statului prin Ministerul Finanțelor, la plata unei

despăgubiri reale reprezentând valoarea imobilului, constatându-se că a fost

trecut în proprietatea statului fără just titlu, în baza Decretului nr.

218/1960 și nr. 712/1966.

Prin întâmpinare, Ministerul Finanțelor a

solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că repararea, prin acordarea

astfel a unor daune, este o problemă rezervată legii.

Tribunalul Hunedoara, prin sentința civilă nr.

423 din 08.10.2001, a admis acțiunea precizată, împotriva Statului Român

reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală a Finanțelor

Publice Hunedoara și în consecință: a constatat că imobilul (în litigiu),

proprietatea antecesorilor reclamanților, a trecut fără titlu valabil în

proprietatea statului; a obligat Statul Român – prin Ministerul Finanțelor

Publice – Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – să plătească

reclamanților suma de „1.118.376.737 lei (881.280.338) cu construcții și

237.096.399 lei (contravaloare teren)” cu titlu de despăgubiri civile, ca

măsură reparatorie pentru imobilul preluat; a respins acțiunea reclamanților

față de pârâții A.E., Consiliul Local al Municipiului Deva și S.C. A. S.A.Deva.

S-a reținut pentru aceasta că, în speță,

imobilul a fost preluat în baza Decretului nr. 218/1960 și 712/1996, fiind

trecut fără titlu în proprietatea statului, situație în care, potrivit H.G. nr.

20/1996 modificată prin H.G. nr. 11/1997, reclamanții au dreptul să

redobândească imobilul în natură , sau să obțină despăgubiri civile, prin

exercitarea acțiunii în revendicare.

Cum în speță, nevalabilitatea titlului de

proprietate a statului nu atrage și nulitatea titlului subdobânditorului de

bună credință, nu se poate dispune restituirea în natură ci se poate acorda

doar despăgubiri ca măsură reparatorie.

Prin decizia civilă nr. 87 din 18 octombrie

2002, Curtea de Apel Alba Iulia, a respins apelul declarat de Statul Român prin

Ministerul Finanțelor Publice – D.G.F.P.Hunedoara împotriva sentinței civile

nr. 423/08 octombrie 2001 a Tribunalului Hunedoara, a admis cererea de aderare

la apel „pronunțată” de reclamanți și în consecință a schimbat sentința civilă,

în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor civile la care este obligat

pârâtul, la suma de 1.325.688.746 lei, a menținut celelalte dispoziții ale

sentinței atacate.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a

reținut, cu totul succint, cu referire la apelul Statului Român, că, „statul

urmează să răspundă prin Ministerul Finanțelor Publice pentru pagubele suferite

de antecesorii reclamanților prin preluarea abuzivă a imobilului în litigiu în

proprietatea statului, obligația de reparare fiind prevăzută atât în Legea nr.

112/1995 cât și în Legea nr. 10/2001”.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

Ministerul Finanțelor Publice prin D.G.F.P.Hunedoara, susținând că, astfel cum

a fost precizată, acțiunea este prematură, cadrul legal pentru pretențiile

formulate fiind dat de Legea nr. 112/1995, la care reclamanții au și apelat.

În atare situație, arată recurenta, reclamanții

nu pot uza de procedura dreptului comun, căci, adresându-se Comisiei pentru

aplicarea Legii nr. 112/1995, au recunoscut legalitatea naționalizării.

Recursul este fondat potrivit celor ce urmează.

În adevăr, acțiunea de față, în revendicarea

imobilului în litigiu, a fost formulată pe calea dreptului comun în considerarea

dispozițiilor H.G. nr.11/1997și art. 480 C. civ. apreciindu-se că imobilul a

fost preluat de stat fără titlu.

În același cadru, acțiunea introductivă de

instanță a fost modificată, reclamanții solicitând, nu predarea imobilului în

proprietate, ci obligarea la plata unor despăgubiri reprezentând contravaloarea

acestuia, fără a-și argumenta însă, în drept și în fapt, sub acest aspect

cererea.

Prin hotărârea atacată, sumar, instanța afirmă

că despăgubirile sunt datorate în temeiul Legii nr. 112/1995 și al Legii nr.

10/2001.

Prin aceasta nu se răspunde însă nicicum

motivelor de apel, prin care, esențial, s-a invocat faptul că, pe calea

dreptului comun, în acțiunea în revendicare nu se pot acorda despăgubirile

solicitate, acestea fiind prevăzute ca o măsură reparatorie, în raport de data

acțiunii, de Legea nr. 112/1995.

Așadar, sub un prim aspect, hotărârea atacată

este dată cu încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., potrivit cărora,

printre altele, hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care

au format convingerea instanței, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.

Dar, chiar trecând peste aceasta, este de

observat că soluționarea cauzei a avut loc nu pe calea dreptului comun, ci în

aplicarea, în ce interesează, a Legii nr. 112/1995 și a Legii nr. 10/2001.

Lăsând la o parte faptul că, oricum, nu ar putea

fi aplicate cumulativ, în această privință, normele legale amintite, este de

reținut că, pentru eventuala stabilire și acordare a despăgubirilor, ca măsură

reparatorie, acestea prevăd proceduri speciale în acest sens la care cel

îndreptățit poate și trebuie să recurgă, nefiind desigur suficientă simpla

apreciere că unele dispoziții din legile amintite prevăd obligația de reparare.

Așadar, instanța era ținută să soluționeze cauza,

pe calea dreptului comun, al revendicării imobiliare și să se pronunțe în acest

sens, cu respectarea prevederilor art. 261 C. proc. civ. între analiza, în fapt

și în drept, a măsurii în care în revendicare este posibilă acordarea de

despăgubiri reprezentând contravaloarea imobilului.

Așa fiind și în acest sens, recursul urmează a

fi admis, hotărârea atacată casată și cauza trimisă aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Direcția

Generală a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și pentru Ministerul

Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 87 A din 18 octombrie 2002 a Curții

de Apel Alba Iulia.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe, Curții de Apel Alba Iulia.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi  21 noiembrie 2003.