ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 50/2003

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 183/A din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă.

La apelul nominal s-au prezentat recurentul-pârât Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara, prin avocat O.M.și intimații reclamanți C.T.personal și asistat de avocat M.A., H.E., M.I. și M.D., toți reprezentați de același avocat, lipsind recurenta-pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, intimata-reclamantă A.M. și intimatul-pârât Consiliul local Deva.

Procedura completă.

Curtea, din oficiu, pune în discuție aspectul referitor la legalitatea hotărârii pronunțate în apel, prin care a fost soluționat doar unul din cele două apeluri declarate în cauză.

Avocat O.M. solicită admiterea recursului declarat de Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, respingerea acțiunii.

Referitor la celălalt recurs, avocat O.M. pune, de asemenea, concluzii de admitere.

Avocat M.A. depune la dosar dovada suspendării soluționării notificării formulate de Primăria Municipiului Deva până la judecarea procesului de revendicare aflat pe rolul instanței. Aceasta solicită respingerea celor două recursuri, precizând că, în opinia sa, instanța de apel s-a pronunțat asupra ambelor apeluri.

Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii în sensul admiterii recursurilor formulate, casarea deciziei și trimiterea cauzei la aceeași instanță, pentru rejudecarea apelurilor.

CURTEA,

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 33 din 1 martie 2001 Tribunalul Hunedoara – Secția civilă a admis acțiunea formulată de reclamanții H.E., M.I., M. D., C.T.și A.M. împotriva pârâților Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Local Deva și Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara și a constatat că imobilul înscris în CF 3139 Deva nr. top. 228, 229, casă, curte și grădină în suprafață de 1990 mp, situat în Deva, str. G.Barițiu nr. 5, a trecut fără titlu în proprietatea statului.

Au fost obligați pârâții să recunoască dreptul de proprietate și să predea în posesie și folosință imobilul menționat și totodată să se abțină pe viitor de a face orice act care să tulbure dreptul de proprietate al reclamanților. S-a dispus revenirea la situația anterioară de carte funciară.

Curtea de Apel Alba Iulia – Secția civilă, prin decizia nr. 183/A din 19 octombrie 2001, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara.

Împotriva deciziei dată în apel în termen legal au declarat recurs pârâții Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – Deva, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, ca reprezentant al Statului Român.

În motivarea recursului declarat de pârâtul Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara se face o amplă referire la probele administrate în cauză și s-a concluzionat că instanțele au acordat mai mult decât au cerut reclamanții și că nu s-au pronunțat pe probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii; în același recurs se reproșează instanțelor că au rezolvat greșit excepția puterii lucrului judecat și că au ignorat prevederile art. 16, 17, 18 și 24 din Legea nr. 10/2001.

Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara susține în recursul declarat că nu are calitate procesuală pasivă și critică soluția adoptată de instanțe referitor la excepția puterii lucrului judecat invocată în apărare, precum și împrejurarea că instanțele nu au rezolvat acțiunea reclamanților în cadrul legislativ constituit de Legea nr. 10/2001.

Recursurile sunt fondate pentru un motiv de ordine publică ce a fost invocat și urmează a fi rezolvat conform art. 306 alin. 2 din Codul de Procedură Civilă.

Astfel, împotriva sentinței tribunalului prin care a fost admisă acțiunea reclamanților în revendicare imobiliară au declarat apeluri motivate atât pârâtul Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara, cât și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara pentru Ministerul Finanțelor Publice ca reprezentat al Statului Român (fila 7 dosar apel).

Curtea de Apel Alba Iulia – Secția civilă, atât prin minută (rezultatul deliberării – fila 109 apel), cât și prin dispozitivul deciziei recurate s-a pronunțat numai cu privire la primul apel, omițând să se pronunțe cu privire la apelul motivat al Direcției Generale a Finanțelor Publice Hunedoara ca reprezentantă judiciară a Ministerului Finanțelor Publice.

Potrivit art. 296, partea I-a din Codul de Procedură Civilă, instanța de apel poate păstra ori schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată.

Judecata în fața instanței de apel se finalizează, de principiu, printr-o decizie, prin care trebuie să se hotărască, în concret, dacă se admite sau se respinge calea de atac exercitată, acestea fiind, de altfel, soluțiile principale ce se pot pronunța în apel, deși legislația noastră procesuală nu face în mod expres referire la ele, după cum nu prevede obligativitatea pronunțării și corelativ, sancțiunea, pentru nepronunțarea asupra tuturor apelurilor ce s-au exercitat în aceeași cauză.

Nu mai puțin adevărat este că apelul este o cale devolutivă de atac ce conduce la rejudecarea pricinii în fond. Cu toate că în legislația noastră procesuală, în principiu, devoluțiunea este totală și completă, totuși, efectul devolutiv nu vizează, cu necesitate, toate problemele de fapt și de drept care s-au pus înaintea primei instanțe, ci numai acelea care sunt criticate expres sau implicit de către apelant.

Din perspectiva unei atari interpretări rezultă obligația instanței de apel de a se pronunța cu privire la toate apelurile exercitate în cauză, nefiind permis instanței să opereze o selecție în sensul de a cerceta unele din apeluri, iar pe altele să le ignore ori să le omită. Aceasta cu atât mai mult cu cât decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă, având autoritate de lucru judecat, și care, în principiu, poate fi pusă în executare silită.

Cum prin nepronunțarea asupra apelului exercitat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, în numele Ministerului Finanțelor Publice, i s-a răpit părții un grad de jurisdicție, se constată că aceleeași pârâte, i s-a pricinuit, în sensul art. 105 din Codul de Procedură Civilă, și o vătămare ce nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului procedural îndeplinit cu încălcarea legii, respectiv decizia recurată, cu consecința casării ei și a reluării judecății în apel, iar criticile aduse de recurenți vor fi analizate, sub formă de apărări, în rejudecare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile declarate de pârâții Corpul Gardienilor Publici al județului Hunedoara și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara – Deva, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice împotriva deciziei nr. 183/A din 19 octombrie 2001 a Curții de Apel Alba Iulia – Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza, pentru rejudecarea apelurilor, la aceeași instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 ianuarie 2003.