ÎCCJ, Decizia nr. 139/2005

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de

15 ianuarie 2002, reclamanta SC D. SA Deva a solicitat, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice

Hunedoara, să se dispună anularea pct. 1, 2 și 3 din decizia nr. 2093 din 28

decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal

nr. 1942/2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara,

anularea hotărârii nr. 649 din 14 septembrie 2000, a Direcției Controlului

Financiar Hunedoara și a procesului-verbal nr. 3023 din 31 august 2000,

exonerarea sa de plata obligațiilor bugetare menționate în certificatul de

atestare fiscală nr. 3094/1999, precum și de obligațiile fiscale stabilite prin

celelalte acte atacate.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 22

din 12 februarie 2003, a respins acțiunea.

Reclamanta SC D. SA Deva a

declarat recurs împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia și admiterea

acțiunii, astfel cum a fost formulată.

La termenul din 22 februarie

2005, recurenta SC D. SA Deva a invocat excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, în raport cu

prevederile art. 21 alin. (1), (2), (3) și (4) din Constituția României, cerând

să fie sesizată Curtea Constituțională, cu soluționarea acestei excepții.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 22

februarie 2005, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu

motivarea că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu

soluționarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri,

SC D. SA Deva a declarat recurs.

S-a susținut că încheierea

prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, este

susceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă este pronunțată de o

instanță de recurs, precum și că prin motivarea cu care a fost respinsă

cererea, au fost încălcate premisele de drept ce trebuiau dezlegate prin

excepția de neconstituționalitate formulată.

Recursul nu este admisibil.

Așa cum s-a arătat,

încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții

Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de

reclamanta SC D. SA Deva, a fost pronunțată de secția de contencios

administrativ și fiscal a instanței supreme, ca instanță de recurs, învestită

cu soluționarea recursului declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile

nr. 22 din 12 februarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și

de contencios administrativ.

Or, potrivit reglementării

date prin partea finală a alin. (1) al art. 299, cu referire la art. 282 alin.

(2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs

decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul

judecății.

Din coroborarea acestei

reglementări, cu prevederea cu caracter imperativ și restrictiv de la art. 299

alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „hotărârile date fără drept de

apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile

altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”, rezultă că

încheierea vizată de SC D. SA Deva nu este supusă recursului, pentru că nici

hotărârea ce se pronunță asupra căii de atac a recursului, ce a fost

exercitată, nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.

A considera altfel, ar

însemna să fie încălcat principiul inadmisibilității recursului împotriva

hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs și să se creeze posibilitatea,

nereglementată prin lege, de a se recurge în mod nefiresc la o nouă judecată în

recurs, de către o altă instanță, fără ca acesteia să-i revină competența de a

soluționa cauza respectivă.

Așa fiind și cum încheierea

vizată prin calea de atac exercitată de reclamantă este pronunțată de o

instanță învestită cu soluționarea recursului declarat în cauză de aceasta, se

constată că o atare încheiere nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu

recurs, după cum nici decizia prin care se soluționează recursul, nu mai poate

fi supusă unui nou recurs.

În consecință, urmează ca

recursul declarat de reclamantă să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de SC D. SA Deva împotriva încheierii din 22 februarie 2005,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2058/2003.

Pronunțată în ședință

publică, azi 16 mai 2005.