ÎCCJ, Decizia nr. 139/2005

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 15 ianuarie 2002, reclamanta SC D. SA Deva a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, să se dispună anularea pct. 1, 2 și 3 din decizia nr. 2093 din 28 decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanțelor Publice și a procesului-verbal nr. 1942/2001, încheiat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Hunedoara, anularea hotărârii nr. 649 din 14 septembrie 2000, a Direcției Controlului Financiar Hunedoara și a procesului-verbal nr. 3023 din 31 august 2000, exonerarea sa de plata obligațiilor bugetare menționate în certificatul de atestare fiscală nr. 3094/1999, precum și de obligațiile fiscale stabilite prin celelalte acte atacate.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 22 din 12 februarie 2003, a respins acțiunea. Reclamanta SC D. SA Deva a declarat recurs împotriva sentinței, solicitând casarea acesteia și admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată. La termenul din 22 februarie 2005, recurenta SC D. SA Deva a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, în raport cu prevederile art. 21 alin. (1), (2), (3) și (4) din Constituția României, cerând să fie sesizată Curtea Constituțională, cu soluționarea acestei excepții. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din 22 februarie 2005, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu motivarea că excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu soluționarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri, SC D. SA Deva a declarat recurs. S-a susținut că încheierea prin care este respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, chiar dacă este pronunțată de o instanță de recurs, precum și că prin motivarea cu care a fost respinsă cererea, au fost încălcate premisele de drept ce trebuiau dezlegate prin excepția de neconstituționalitate formulată. Recursul nu este admisibil. Așa cum s-a arătat, încheierea prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată de reclamanta SC D. SA Deva, a fost pronunțată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, ca instanță de recurs, învestită cu soluționarea recursului declarat de aceeași parte împotriva sentinței civile nr. 22 din 12 februarie 2003, a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Or, potrivit reglementării date prin partea finală a alin. (1) al art. 299, cu referire la art. 282 alin. (2) C. proc. civ., împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face recurs decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății. Din coroborarea acestei reglementări, cu prevederea cu caracter imperativ și restrictiv de la art. 299 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care „hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională sunt supuse recursului”, rezultă că încheierea vizată de SC D. SA Deva nu este supusă recursului, pentru că nici hotărârea ce se pronunță asupra căii de atac a recursului, ce a fost exercitată, nu mai este susceptibilă de a fi atacată pe o asemenea cale.

A considera altfel, ar însemna să fie încălcat principiul inadmisibilității recursului împotriva hotărârilor pronunțate de instanțele de recurs și să se creeze posibilitatea, nereglementată prin lege, de a se recurge în mod nefiresc la o nouă judecată în recurs, de către o altă instanță, fără ca acesteia să-i revină competența de a soluționa cauza respectivă. Așa fiind și cum încheierea vizată prin calea de atac exercitată de reclamantă este pronunțată de o instanță învestită cu soluționarea recursului declarat în cauză de aceasta, se constată că o atare încheiere nu mai este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, după cum nici decizia prin care se soluționează recursul, nu mai poate fi supusă unui nou recurs.

În consecință, urmează ca recursul declarat de reclamantă să fie respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de SC D. SA Deva împotriva încheierii din 22 februarie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 2058/2003. Pronunțată în ședință publică, azi 16 mai 2005.