ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2163/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: La data de 2 noiembrie 2006, reclamanta SC C. SA Deva a chemat în judecată pe pârâta SC E.D. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea la plata sumei de 586.622.400 lei sumă nedatorată din facturile pe perioada mai-august 2003 și să se constate că valoarea energiei termice ce i-a fost furnizată de către pârâtă în perioada ianuarie - august 2004 este de 102.537.364.475 lei, având în vedere contractul din 17 decembrie 2002. La cererea pârâtei în cauză a fost introdusă în calitate de intervenientă A.N.R.D.E. București. În cauză a formulat o cerere de intervenție în interesul reclamantei Consiliul Local Deva.

Prin sentința civilă nr. 828 din 23 mai 2007 Tribunalul Hunedoara a respins atât acțiunea reclamantei, cât și cererile de intervenție accesorii formulate de Consiliul Local Deva și A.N.R.D.E. București. Apelul declarat de reclamantă a fost anulat, ca netimbrat, prin Decizia civilă nr. 44 din 7 septembrie 2007 de către Curtea de apel Alba Iulia. Împotriva acestei din urmă hotărâri judecătorești reclamanta a declarat recurs, potrivit art. 304 punct 9 C. proc. civ., arătând că la primul termen a formulat o cerere de amânare, la care era îndreptățită potrivit art. 156 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere și faptul că fiind o societate cu activitate sezonieră și deci cu o capacitate financiară redusă, cerea posibilitatea achitării taxei de timbru în apel, situație în care solicită rejudecarea pe fond a apelului său.

Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare. Din examinarea susținerilor pe care reclamanta le face prin recursul de față, în raport de probatoriile administrate în cauză, se constată că nu sunt întrunite condițiile casării hotărârii atacate potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., așa cum se solicită. În speță, este de reținut că, având în vedere că deși reclamanta apelantă a fost legal citată cu mențiunea timbrării aceasta nu a dat curs obligației sale de timbrare prevăzute de Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările lor ulterioare. În această împrejurare, corect instanța de apel a făcut aplicațiunea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 menționată mai sus, și a dispus anularea apelului reclamantei, ca netimbrat.

În această situație, apare ca nerelevantă, apărarea reclamantei privind activitatea sa sezonieră și deci resursele sale financiare reduse, având în vedere că potrivit dispozițiilor legale privind taxa de timbru această obligație revine anticipat petenților. Având în vedere că, în lipsa depunerii taxei de timbru instanța nu era încă legal sesizată, nu se putea lua nici o măsură procedurală, de amânare a cauzei potrivit art. 156 C. proc. civ., cum afirmă recurenta reclamantă. De altfel, trebuie reținut că, dispoziția art. 156 C. proc. civ. nu este imperativă, ci reglementează posibilitatea instanței de a acorda un termen pentru motive temeinice. Având în vedere cele de mai sus recursul reclamantei, se privește ca nefondat și va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA Deva împotriva Deciziei nr. 44 din 7 septembrie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 iunie 2008.