ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1099/2017

Decizia nr. 1099/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1645 din 3 noiembrie 2016, Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de reclamanta Societatea A. SA - Sucursala Electrocentrale Deva SA împotriva Sentinței nr. 192/CA/2016 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/97/2012* și a modificat în parte sentința atacată în sensul că a admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Societatea A. SA - Sucursala Electrocentrale Deva SA în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Deva și Municipiul Deva.

A obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 3.245.376,16 lei, reprezentând penalități de întârziere de 0,1%/zi pentru plata cu întârziere a subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț de la bugetul local la energia termică livrată populației pentru perioada 28 februarie 2008 - 31 decembrie 2010, respingând în rest acțiunea.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate și a obligat pârâții să plătească reclamantei suma de 54.600 lei, cheltuieli de judecată parțiale avansate la fond și recurs.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a concluzionat că sentința atacată este dată cu greșita aplicare a legii, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 309 pct. 9 C. proc. civ. din anul 1865, aplicabil în prezenta cauză în raport de data introducerii acțiunii la instanța de fond, 13 septembrie 2012, fiind încălcate deopotrivă și prevederile art. 315 alin. (1) C. proc. civ., privind obligația judecătorului fondului de a respecta dispozițiile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate în cauză.

A reținut că, potrivit art. 14 pct. 15 din Contractul de concesiune nr. 44826 din 31 decembrie 2007, termenul de scadență în care se achită obligațiile concedentului conform art. 16 alin. (3) este de 60 de zile de la facturare. Neplata în termen atrage penalizarea concedentului cu 0,1%/zi de întârziere din valoarea neachitată.

De asemenea, art. 16 alin. (3) la care fac referire dispozițiile anterior prezentate, arată că pentru populație, facturarea energiei termice livrate se va efectua la prețul local de referință aprobat, iar diferența dintre suma prețului de producere - transport aprobat de ANRE plus prețul de distribuție stabilit conform prezentului contract și prețul de referință aprobat se achită de concedent prin compensație și subvenție.

În cauză, debitul principal constând în subvenții de la bugetul local și compensații pentru combustibil a fost achitat cu întârziere de către pârâți, iar instanța de fond, fără a lua în considerare dispozițiile Deciziei de casare nr. 340/2015, în sensul de a analiza legalitatea și temeinicia pretențiilor prin raportare la prevederile art. 4 alin. (1) și (4) din O.G. nr. 36/2006, a arătat că plata cu întârziere nu s-a datorat culpei pârâților, ci întârzierii cu care au fost virate bugetului local sumele necesare de la bugetul de stat.

Instanța de fond s-a aflat în eroare când a analizat legalitatea pretențiilor reclamantei doar în raport de sumele transferate bugetelor locale de la bugetul de stat.

În consecință, având în vedere culpa pârâților în neachitarea la timp a sumelor de bani care se acordă din bugetul local, având în vedere că este lipsită de relevanță data virării sumelor de la bugetul de stat, în raport de clauzele contractului care reprezintă legea părților, acțiunea reclamantei este fi întemeiată în parte, în ceea ce privește plata cu întârziere a subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț de la bugetul local la energia termică livrată populației pentru perioada 28 februarie 2008 - 31 decembrie 2010.

Potrivit concluziilor expertizei contabile efectuate în cauză la prima instanță, suma datorată este în cuantum de 3.245.376,16, lei. De altfel, chiar în cuprinsul acestei expertize, se arată că atât cheltuielile pentru acoperirea diferențelor de preț de la bugetul local, cât și cele pentru acoperirea diferențelor de preț de la bugetul de stat sunt cuprinse în bugetul de venituri și cheltuieli general al Municipiului Deva, iar obligația de plată a contravalorii penalităților de întârziere pentru sumele neachitate la termen din bugetul local revine pârâților.

Împotriva Deciziei nr. 1645 din 03 noiembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia au formulat cerere de revizuire intimații Consiliul Local al Municipiului Deva și Municipiul Deva prin Primar, solicitând anularea acesteia, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenții au susținut, în esență, că există contrarietate între decizia atacată și Sentința nr. 616/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/97/2014*, rămasă definitivă urmare a Deciziei nr. 3355/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, prin care a fost respinsă acțiunea intimatei privind penalități de întârziere de 0,1%/zi pentru plata cu întârziere a subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț de la bugetul local la energia termică livrată populației pentru perioada 28 februarie 2008 - 31 decembrie 2010.

Au criticat considerentele instanței de recurs privind faptul că sumele reprezentând subvenții se pot acorda în avans de către ordonatorii principali de credite ai bugetelor locale, susținând că Municipiul Deva a arătat că nu a putut acorda aceste sume în avans și că a făcut tot posibilul pentru a-și achita datoriile.

Revizuenții au evocat expertiza realizată în cauză, din care ar rezulta că Municipiul Deva a respectat art. 4 alin. (1) și alin. (4) din O.U.G. nr. 36/2006 și au mai arătat că instanța de fond în mod greșit a dispus obligarea lor la plata sumei solicitată de intimată fără să se raporteze la posibilitățile bugetare limitate, în condițiile în care aceste sume se alocă bugetelor locale trimestrial, în limita sumelor aprobate în bugetul de stat.

Legal citată, intimata Societatea A. SA - Sucursala Electrocentrale Deva SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, argumentând, în esență, că Dosarul nr. x/97/2014* a privit o altă perioadă de calcul a penalităților datorate pentru plata cu întârziere a subvențiilor pentru acoperirea diferențelor de preț de la bugetul local la energia termică livrată populației pentru perioada 28 februarie 2008 - 31 decembrie 2010, anume 31 ianuarie 2011 - 31 decembrie 2011.

Examinând cererea de revizuire, raportat la înscrisurile cauzei și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte o va respinge ca tardivă, pentru considerentele ce urmează.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare și nedevolutivă, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziții legale, pot forma obiectul revizuirii hotărârile rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și cele date de o instanță de recurs când evocă fondul, numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de text.

Se constată, astfel, în speță, că revizuenții au criticat Decizia civilă nr. 1645 din 03 noiembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, raportat la Sentința nr. 616/CA/2015 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în Dosarul nr. x/97/2014*, rămasă definitivă urmare a Deciziei nr. 3355/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, invocând dispozițiile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ.

În cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Rațiunea acestor dispoziții o constituire evitarea încălcării principiului autorității lucrului judecat, prin co-existența a două hotărâri potrivnice, care nu mai pot fi altfel desființate, revizuirea reprezentând ultimul remediu posibil pentru înlăturarea contrarietății dintre dispozitivele celor două hotărâri.

Potrivit însă dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, față de aceste dispoziții, cererea revizuenților, formulată la data de 10 ianuarie 2017, apare ca tardiv formulată, în condițiile în care hotărârea a cărei anulare se solicită a fost pronunțată la data de 3 noiembrie 2016, astfel încât termenul pentru exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 alin. (1) C. proc. civ. s-a împlinit, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., la data de 3 decembrie 2016.

Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art. 326 alin. (3), Înalta Curte va respinge cererea de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții Consiliul Local al Municipiului Deva și Municipiul Deva prin Primar împotriva Deciziei nr. 1645 din 3 noiembrie 2016 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.

Procesat de GGC - NN