ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1790/2017

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea intitulată "îndreptarea, lămurirea și completarea hotărârii" înregistrată pe rolul Judecătoriei Deva la data de 28.07.2010, A., reclamant în dosarul nr. x/2009, a solicitat admiterea acțiunii, completarea sentinței civile nr. 4239/29.06.2010 pronunțată de aceeași judecătorie și obligarea pârâtei S.C. ENEL ENERGIE S.A. la plata sumei de 2.500 RON, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul suferit și a unei despăgubiri în cuantum de 100 RON pe lună, începând cu data de 01.07.2010; a susținut petentul că, prin sentința civilă nr. 4239/29.06.2010, Judecătoria Deva a încălcat dispozițiile art. 16 alin. (1) și (2), art. 21, art. 44 alin. (2), (3), (5) și 6 și art. 52 alin. (1)-(3) din Constituția României, precum și cele ale art. 112 și 129 alin. (5) C. proc. civ.

Prin încheierea din 07.09.2010, Judecătoria Deva a calificat cererea drept un recurs îndreptat împotriva sentinței civile nr. 4239/2010 a Judecătoriei Deva, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara.

Prin decizia civilă nr. 1203/R/26.11.2010, Tribunalul Hunedoara, secția Civilă a respins ca nefondat recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 4239/2010 a Judecătoriei Deva.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă a pronunțat decizia civilă nr. 477/24.06.2011, prin care a respins ca inadmisibilă calea de atac intitulată "apel", declarată de către A. împotriva deciziei civile nr. 1203/R/26.11.2010 a Tribunalului Hunedoara, secția Civilă.

Împotriva deciziei curții de apel, A. a declarat recurs, solicitând judecata fondului cauzei.

La 04.12.2017 intimata a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului.

Luând în examinare, cu prioritate, chestiunea timbrajului, care primează oricărei excepții invocate în cauză, Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 și art. 11 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, completată și rectificată, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Pe de altă parte, O.G. nr. 32/1995 a instituit obligativitatea aplicării și a timbrului judiciar, în cazurile în care se percepe taxa judiciară de timbru.

În conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) al aceluiași articol stabilește că în măsura în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.

Articolul 20 alin. (3) din lege statuează că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

În speță, recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 4 RON și timbrului judiciar în valoare de 0,15 RON, potrivit dovezii aflate la dosarul cauzei .

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare, până la termenul de judecată stabilit în cauză, respectiv 05.12.2017 și că, în cauză, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de obligația timbrării, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, va anula recursul, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 477/24.06.2011, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2017.