ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3315/2010

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC R.E. SRL Deva, prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Deva care declină ulterior competența de soluționare a cauzei la Tribunalul Hunedoara, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta A.S.C. Deva să restabilească instalația de alimentare cu energie electrică a imobilului situat în Deva, b-dul 22 Decembrie, județul Hunedoara și să oblige pârâta la plata unor daune cominatorii de câte 100 lei/zi de întârziere în executarea lucrărilor, începând cu data rămânerii definitive a sentinței.

Prin sentința nr. 1926/CA/2009 din 15 decembrie 2009, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios administrativ și fiscal, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea comercială principală formulată de reclamantă, a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta A. – Societate cooperatistă, a dispus rezilierea „declarației convenție” încheiată la data de 25 februarie 2005 și legalizată prin încheierea nr. 2752 din 18 martie 2005 de B.N.P. A.O., a respins în rest cererea reconvențională și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 512,30 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză tehnică a reieșit că s-a restabilit alimentarea cu energie electrică într-o variantă tehnică executată de o firmă autorizată R., similar cu varianta precedentă, pe traseul paralel, printr-un cablu de capacitate sporită.

Cât privește cererea reconvențională, instanța a constatat că reclamanta, prin refuzul de achitare a pierderilor aferente consumului de energie, nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin înscrisul intitulat „declarație convenție”. Apelul declarat de reclamanta SC R.E. SRL împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 21/ A din 26 februarie 2010, instanța reținând în acest sens că, întrucât convenția a fost reziliată ca urmare a neîndeplinirii obligației de către reclamantă, aceasta nu o mai poate invoca drept temei al obligării pârâtei la încetarea furnizării energiei electrice prin vechea instalație; și până la rezilierea convenției refuzul pârâtei apare justificat față de neexecutarea obligației de către reclamantă (excepția neexecutării contractului).

Împotriva deciziei instanței de apel reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în principal, admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului și admiterii cererii introductive, iar în subsidiar, casarea deciziei recurate cu trimiterea la instanța de apel pentru completarea probațiunii. Examinând recursul reclamantei sub aspectul regularității declarării acestuia se constată că acesta nu este însoțit, așa cum prevăd dispozițiile art. 302 1 alin. (2) C. proc. civ., de dovada achitării taxei de timbru conform legii și că, deși recurenta a fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței și nici nu a făcut cerere de reexaminare a taxei de timbru, în temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.

Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, recursul reclamantei urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamanta SC R.E. SRL Deva împotriva deciziei comerciale nr. 21/ A din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2010.