ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3315/2010

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC R.E. SRL Deva, prin

acțiunea înregistrată la Judecătoria Deva care declină ulterior competența de

soluționare a cauzei la Tribunalul Hunedoara, a solicitat ca prin hotărârea ce

se va pronunța să fie obligată pârâta A.S.C. Deva să restabilească instalația

de alimentare cu energie electrică a imobilului situat în Deva, b-dul 22

Decembrie, județul Hunedoara și să oblige pârâta la plata unor daune

cominatorii de câte 100 lei/zi de întârziere în executarea lucrărilor, începând

cu data rămânerii definitive a sentinței.

Prin sentința nr. 1926/CA/2009 din

15 decembrie 2009, Tribunalul Hunedoara, secția comercială și contencios

administrativ și fiscal, a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea comercială

principală formulată de reclamantă, a admis în parte cererea reconvențională

formulată de pârâta A. – Societate cooperatistă, a dispus rezilierea

„declarației convenție” încheiată la data de 25 februarie 2005 și legalizată

prin încheierea nr. 2752 din 18 martie 2005 de B.N.P. A.O., a respins în rest

cererea reconvențională și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de

512,30 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință,

tribunalul a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză tehnică a reieșit

că s-a restabilit alimentarea cu energie electrică într-o variantă tehnică

executată de o firmă autorizată R., similar cu varianta precedentă, pe traseul

paralel, printr-un cablu de capacitate sporită.

Cât privește cererea

reconvențională, instanța a constatat că reclamanta, prin refuzul de achitare a

pierderilor aferente consumului de energie, nu și-a îndeplinit obligațiile

asumate prin înscrisul intitulat „declarație convenție”.

Apelul declarat de reclamanta SC R.E.

SRL împotriva acestei sentințe a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel

Alba Iulia, secția comercială, prin decizia comercială nr. 21/ A din 26

februarie 2010, instanța reținând în acest sens că, întrucât convenția a fost

reziliată ca urmare a neîndeplinirii obligației de către reclamantă, aceasta nu

o mai poate invoca drept temei al obligării pârâtei la încetarea furnizării

energiei electrice prin vechea instalație; și până la rezilierea convenției

refuzul pârâtei apare justificat față de neexecutarea obligației de către

reclamantă (excepția neexecutării contractului).

Împotriva deciziei instanței de apel

reclamanta a declarat recurs solicitând, cu invocarea motivului prevăzut de art.

304 pct. 7 și 9 C. proc. civ., în principal, admiterea acestuia, modificarea

deciziei recurate în sensul admiterii apelului și admiterii cererii introductive,

iar în subsidiar, casarea deciziei recurate cu trimiterea la instanța de apel

pentru completarea probațiunii.

Examinând recursul reclamantei sub

aspectul regularității declarării acestuia se constată că acesta nu este

însoțit, așa cum prevăd dispozițiile art. 302

1

alin. (2) C. proc.

civ., de dovada achitării taxei de timbru conform legii și că, deși recurenta a

fost citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și

timbru judiciar de 0,15 lei, aceasta nu a înțeles să se conformeze dispozițiilor

instanței și nici nu a făcut cerere de reexaminare a taxei de timbru, în

temeiul art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de

timbru.

Astfel fiind, cu aplicarea

dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 și ale art. 9 alin. (2)

din O.G. nr. 32/1995, recursul reclamantei urmează a fi anulat ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul

declarat de reclamanta SC R.E. SRL Deva împotriva deciziei comerciale nr. 21/ A

din 26 februarie 2010 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2010.