ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3056/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 1 februarie 2002, dosar nr. 226/2002, reclamanta SC C. SA Deva a chemat în

judecată Autoritatea Națională de Reglementare în Domeniul Energiei (A.N.R.E.),

solicitând anularea deciziei nr. 1243 din 27 decembrie 2001 a Președintelui

A.N.R.E., privind aprobarea prețului pentru activitatea de producere și

serviciul de transport al energiei termice de către SC E. SA Deva și obligarea

pârâtei la stabilirea unui preț real, ținând cont de prețul real de producție

și cu respectarea prevederilor legale referitoare, având viza autorităților

administrației publice locale.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că prin decizia atacată s-a aprobat prețul de 155.249,83 lei/Gj (650.000

lei/Gcal), exclusiv T.V.A., pentru producerea și transportul energiei termice

sub formă de apă fierbinte livrată de SC E. SA. Deva, către reclamantă, fapt ce

duce la o creștere a tarifului de producător și că decizia respectivă a fost

emisă fără avizele de aprobare asupra ajustărilor de preț propuse de operator,

fiind încălcate astfel dispozițiile art. 13 din Legea nr. 326/2001.

Totodată, societatea reclamantă a

susținut și că prețul aprobat prin decizia atacată este nejustificat de mare,

neavând o fundamentare tehnico-economică care să ducă la o astfel de creștere

de tarif.

Prin acțiunea înregistrată la data

de 4 februarie 2002, dosar nr. 231/2002, reclamantul Consiliul Local al

municipiului Deva a chemat în judecată tot A.N.R.E - ul, solicitând anularea

aceleiași decizii și pentru motive identice în conținut și formă cu cele ale SC

C. SA Deva.

Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, prin încheierea din 7 martie 2002, constatând îndeplinite

prevederile art. 164 C. proc. civ., a admis cererea de conexare formulată de

pârâtă și a dispus conexarea dosarului nr. 231/2002 cu dosarul nr. 226/2002,

iar prin sentința civilă nr. 984 din 24 octombrie 2002 a respins ca

neîntemeiate acțiunile conexe, astfel cum au fost formulate și precizate de

reclamanți.

Pentru a se pronunța în acest sens,

instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu sunt aplicabile

dispozițiile art. 13 din Legea nr. 326/2001, pe de o parte datorită lipsei

normelor de aplicare, iar pe de altă parte, datorită faptului că dreptul

autorităților publice locale de a se pronunța asupra prețului nu echivalează cu

acela de a aproba prețul, A.N.R.E. având competență decizională exclusivă cu

privire la stabilirea lui în sectorul energiei termice și electrice. S-a mai

reținut că reclamantele nu au probat în concret care este dreptul recunoscut de

lege vătămat prin decizia atacată, iar concluzia raportului de expertiză nu se

poate reține, întrucât aceasta conține considerente teoretice și aprecieri

privind prețul, care nu țin de legalitatea deciziei contestate, ci de aplicarea

practică pe consumatori a prețului fixat.

Referitor la capătul doi al

acțiunilor, privind obligarea pârâtei de a stabili un preț real, s-a reținut că

aceasta are caracter subsidiar primului capăt de cerere, în cauză nefiind

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 29/1990, întrucât pe

capătul principal al acțiunii nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

1 din Legea nr. 29/1990, decizia atacată fiind legală.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs, în termen legal, atât Consiliul Local al municipiului Deva,

cât și SC C. SA Deva, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de recurs,

recurentul-reclamant Consiliul Local al municipiului Deva a susținut că

instanța de fond a reținut greșit că nu a fost probat în concret dreptul

recunoscut de lege, vătămat prin decizia nr. 1243/2001, întrucât nu a coroborat

dispozițiile art. 8 din Legea nr. 215/2001 și cele ale Legii nr. 326/2001 Cap.

II, sect. 1 art. 12 lit. i). Cel de-al doilea motiv de recurs se referă la

aplicarea greșită a legii, în sensul că în opinia recurentului-reclamant,

instanța de fond nu a aplicat corect dispozițiile art. 2 lit. d), art. 13 alin.

(1) lit. c) și art. 26

alin.

din Legea nr.

326/2001, deși legea a intrat în vigoare la 5 august 2001.

Printr-un ultim motiv de recurs s-a

susținut că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei dovezi administrate

în cauză și asupra unui mijloc de apărare, respectiv asupra expertizei

efectuate în cauză și nici asupra faptului că SC E. SA Deva produce energie

termică în proces de cogenerare.

În drept, Consiliul Local al

municipiului Deva a invocat dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.

Recurenta SC C. SA Deva a susținut

la rândul său: că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii,

respectiv a Legii nr. 326/2001; că aceasta se întemeiază pe o greșeală gravă de

fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, respectiv a

raportului de expertiză care, în opinia sa, a stabilit că decizia atacată a

fost dată cu încălcarea prevederilor legale, precum și că pe fond nu s-au avut

în vedere consecințele nedepunerii avizului prevăzut de art. 13 din Legea nr.

326/2001, la data cererii de ajustare a prețului și nici faptul că prețul

aprobat prin decizia nr. 1243/2001 este nejustificat de mare, neavând

fundamentare tehnico-economică.

În drept, recurenta–reclamantă a

invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 și cele ale art. 304

1

C. proc.

civ.

Examinând sentința atacată în raport

cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și toate

dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc. civ., se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele

ce vor fi expuse în continuare.

Pe de o parte, se constată că este

adevărat că Legea nr. 326/2001, a serviciilor publice de gospodărire comunală a

fost publicată în Monitorul Oficial și că în conformitate cu dispozițiile art.

26 ale legii, aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării ei

în Monitorul Oficial, dar cu excepțiile prevăzute în teza ultimă a acestui

articol, respectiv art. 2 alin. (3), art. 9 alin. (2) și a art. 23 alin. (6)

care intră în vigoare de la data publicării.

Totodată, conform art. 27 din lege, reglementările

legale, necesare în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, se vor

elabora în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia,

caracterul necesar al acestora fiind, deci, stabilit chiar de Legea nr.

326/2001.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1)

din Legea nr. 326/2001, serviciile publice de gospodărire comunală reprezintă

ansamblul activităților și acțiunilor de utilitate și de interes local,

desfășurate sub autoritatea administrației publice locale, având drept scop

furnizarea de servicii de utilitate publică prin care se asigură, printre

altele și alimentarea cu energie termică produsă centralizat - art. 2 alin. (1)

lit. d), iar conform art. 2 alin. (83), domeniile menționate la alin. (1), deci

și cele de la art. 2 lit. d) vor fi detaliate prin legi speciale sau prin

hotărâri ale guvernului, după caz.

Ulterior, prin O.U.G. nr. 9/2002 (M.

Of. nr. 120/14.02.2002), aprobată prin Legea nr. 371/2002, au și fost detaliate

și chiar modificate, dispoziții ale art. 2 din Legea nr. 326/2001, iar la art.

2 lit. d) s-a prevăzut că de la „alimentarea cu energie termică produsă

centralizat”, se exceptează „activitățile de producere a energiei termice în

cogenerare”, deci exact situația în care se află recurenta-reclamantă.

În plus, potrivit art. 23 alin. (1)

din Legea nr. 326/2001 se înființează Autoritatea Națională de Reglementare

pentru Serviciile Publice de Gospodărire Comunală care funcționează în

condițiile de monopol natural, iar la alin. (4) lit. d) și e) al aceluiași

articol se statuează că această autoritate are printre atribuțiile sale principale,

stabilirea mecanismului de ajustare a tarifelor, în condițiile respectării

contractelor de delegare a gestiunii, precum și efectuarea de ajustări de

tarife la cererea uneia dintre părțile contractante, în condițiile legii.

Potrivit art. 23 alin. (6) din lege,

text ce a intrat în vigoare la data publicării acesteia, modul de organizare și

funcționare a acestei autorități se va stabili prin hotărâre a guvernului.

Pe de altă parte, se constată că într-adevăr, în

conformitate cu dispozițiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 326/2001, printre

drepturile autorităților administrației publice locale față de operatorii de

servicii publice de gospodărire comunală, este și acela de a se pronunța asupra

ajustărilor de preț propuse de operator - lit. c).

În cauză, se pune, însă, problema dacă la data

emiterii deciziei nr. 1243/2001 privind aprobarea prețului pentru activitatea

de producere și transport a energiei termice, erau sau nu aplicabile

dispozițiile legale invocate de recurentele-reclamante.

Astfel, avându-se în vedere succesiunea în timp a

dispozițiilor legale mai sus arătate, precum și cele ale Legii nr. 24/2000

privind tehnica legislativă, se constată că instanța de fond a apreciat corect

că la data emiterii deciziei atacate au fost respectate dispozițiile legale

aplicabile, la acea dată nefiind în vigoare nici reglementările necesare de

punere în aplicare a legii (prevederile art. 27 din Legea nr. 326/2001) și nici

reglementările prevăzute de art. 2 alin. (3) și art. 23 din lege.

În plus, se constată că decizia atacată nu se referă

la tariful pentru serviciile de distribuție și furnizare a energiei termice, ci

la aprobarea prețului pentru activitatea de producere și serviciul de transport

al energiei termice, acestea constituind elemente distincte ale industriei de

rețea, motiv pentru care, de altfel, au și fost emise două decizii distincte –

pentru producere și transport s-a emis decizia atacată, iar pentru distribuție

și furnizare, altă decizie (decizia nr. 140 din 14 februarie 2002) neatacată,

însă, de recurentele-reclamante, deși aceasta din urmă privește furnizarea

energiei termice și prin ea se recunoaște, în costuri și prețul aprobat pentru

producător. Mai mult, Consiliul Local recurent nu numai că nu a atacat decizia

nr. 140/2002, dar a și avizat ajustarea de preț propusă pentru SC C. SA Deva.

De altfel, chiar potrivit dispozițiilor art. 12

alin. (3) lit. i) din Legea nr. 326/2001 autoritățile administrației publice

locale pot adopta și hotărâri în legătură cu stabilirea taxelor și avizarea

tarifelor pentru servicii de gospodărie comunală, dar numai cu respectarea

reglementărilor în vigoare și când se coroborează cu cele ale art. 9 din Legea

nr. 215/2001, în sensul susținut de recurentele–reclamante. Referitor la

motivul de recurs, în legătură cu raportul de expertiză, se constată că acesta

nu este fondat, instanța de fond apreciindu-l în contextul celorlalte probe

administrate în cauză și pronunțându-se explicit cu privire la motivele

înlăturării concluziilor formulate de expert.

În ceea ce privește motivele de

recurs referitoare la cuantumul prețului stabilit, prin decizia atacată se

constată că nici acestea nu sunt fondate în raport atât cu toate considerentele

mai sus expuse, cât și cu dispozițiile O.U.G. nr. 162/1999, ale O.U.G. nr.

115/2001, ale Ordinului Președintelui A.N.R.E. nr. 27/2001, privind

reglementarea unor măsuri de asigurare a fondurilor, necesare în vederea

furnizării energiei termice către populație.

Totodată, se constată că astfel cum

corect a reținut și instanța de fond, aspectele legate de gestionarea bugetului

local invocate de recurenți nu sunt argumente, de natură a conferi sau nu

legalitate deciziei atacate.

Prin urmare, constatându-se că

motivele de recurs formulate în cauză nu sunt fondate, iar sentința atacată

este legală și temeinică, se vor respinge ambele recursuri declarate în cauză,

în baza dispozițiilor art. 312 teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele

ale art. 14 și 18 din Legea nr. 29/1990.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

reclamanții Consiliul Local al municipiului Deva și SC C. SA Deva, împotriva

sentinței civile nr. 984 din 24 octombrie 2002 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ, ca nefondate.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2003.