ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3758/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 28 ianuarie 2005 și precizată la 31 mai 2005, reclamanta SC C. SA a chemat în judecată A.N.R.E., invocând în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, excepția de nelegalitate a deciziilor nr. 1243 din 27 decembrie 2001, nr. 257 din 28 mai 2003, nr. 212 din 25 iunie 2004, nr. 574 din 29 decembrie 2004 și nr. 318 din 15 martie 2005 și solicitând, în principal, să se constate nulitatea acestor decizii, pentru motivul de ordine publică prevăzut de art. 41 din O.U.G. nr. 67/2000 și, respectiv, art. 58 din Legea nr. 318/2003, iar în subsidiar, anularea deciziilor și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a susținut că în conformitate cu dispozițiile art. 58 alin. (3) și art. 35 din Legea nr. 318/2003, prețurile reglementate sunt aprobate prin ordin care se publică în Monitorul Oficial - condiție de formă obligatorie în situația în care se vizează monopol natural. Cum legea definește ca fiind monopol natural în domeniul energiei electrice situația în care serviciile de transport și de distribuție se asigură de un singur agent economic pentru consumatorii de pe un teritoriu delimitat - ordinele contestate urmau să se publice în Monitorul Oficial.

Reclamanta a mai arătat că în cauză actele administrative contestate vizează un interes general, atâta timp cât subvențiile ce urmează a fi acordate de la bugetul de stat și de la cele locale, reprezintă dublul prețului de referință stabilit prin hotărâre de Guvern, împrejurare în care emiterea lor ar fi trebuit să se facă cu consultarea atât a sa în calitate de distribuitor, cât și a Ministerului Finanțelor. Prin sentința civilă nr. 2031 din 6 decembrie 2005, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că în ce privește excepția de nelegalitate, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor art. 4 din Legea nr. 554/2004, neputându-se analiza aceleași acte administrative, atât pe calea excepției, cât și pe fondul lor.

S-a mai reținut că deciziile contestate au fost abrogate, la momentul pronunțării hotărârii rămânând în vigoare numai decizia nr. 318/2005, emisă cu respectarea condițiilor impuse de Legea nr. 318/2003, având ca obiect aprobarea prețurilor practicate în sectorul energiei termice de către SC E SA Deva, în raportul contractual pe care îl are cu alți agenți economici. Astfel, recurenta a susținut că în mod greșit s-a considerat că nu sunt întrunite cerințele art. 14 din Legea nr. 554/2004, examinarea excepției de nelegalitate, cât și a cauzelor de nulitate a deciziilor contestate, fiind posibilă în cadrul aceluiași proces, scopul urmărit fiind diferit, respectiv posibilitatea de a obține despăgubiri, în situația anulării și inopozabilitatea deciziilor în cazul admiterii excepției.

Recurenta a mai criticat soluția instanței de fond, pentru:refuzul de a examina deciziile abrogate sub aspectul fondului apreciind că nelegalitatea acestor acte viza momentul intrării în vigoare și nicidecum al contestării; pentru motivarea contradictorie, întrucât, pe de o parte, se constată că în cauză nu este vorba de un monopol natural și nu se aplică dispoziția referitoare la obligativitatea publicării în Monitorul Oficial a ordinelor și deciziilor A.N.R.E. care nu vizează un interes public, iar pe de altă parte, reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 48 din Legea nr. 15/1990, întrucât există o autoritate de reglementare care stabilește prețurile și tarifele pentru activitățile cu caracter de monopol de stat și în fine, numai pentru o greșită apreciere a probelor administrate, s-a putut concluziona că deciziile contestate nu încalcă dispozițiile Legii nr. 318/2003 - art. 7, 37, 39 și 58, precum și ale art. 41 din O.U.G.

nr. 67/2000. Recursul nu este întemeiat. În ce privește excepția de nelegalitate, cum deciziile contestate sunt acte administrative individuale, emise anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, corect s-a apreciat ca fiind inadmisibilă, iar față de faptul că la momentul soluționării cauzei, cu excepția deciziei nr. 318/2005, toate celelalte erau abrogate, legal și temeinic s-a apreciat că nu mai pot face obiectul judecății. În ce privește decizia nr. 318/2005, urmează a se reține că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 318/2003, legea energiei electrice, A.N.R.E.

este autoritatea competentă în sectorul energiei electrice și termice produse în cogenerare care stabilește prețurile și tarifele practicate între agenții economici, precum și contractul cadrul de vânzare-cumpărare a energiei termice (art. 11). În sensul acestor dispoziții, prin decizia menționată s-a stabilit prețul la care SC E. SA Deva putea vinde altor agenți economici, preț menționat și în contractul de vânzare-cumpărare realizat între SC E. SA Deva și reclamanta-recurentă. Astfel fiind, cum acest preț s-a stabilit de către A.N.R.E., în conformitate cu dispozițiile art. 56 din Legea nr. 318/2003, în mod evident este reglementat, ceea ce înseamnă că nu poate face obiectul vreunei negocieri între părți.

Susținerea recurentei, în sensul aplicabilității în speță a dispozițiilor art. 48 din Legea nr. 15/1990, în conformitate cu care în situația prețurilor subvenționate de stat, acestea se stabilesc de către Guvern, prin negociere cu agenții economici, este nefondată și în mod corect a fost apreciată astfel de către instanța fondului, întrucât există o autoritate de reglementare care prin lege are competența de a stabili prețuri și tarife pentru agenții economici din domeniul său de activitate, iar în ce privește subvențiile, potrivit O.U.G. nr. 162/1999 privind instituirea prețului național de referință, aprobată de Legea nr. 328/2004, acestea sunt suportate de bugetul de stat sau local.

În ce privește condiția de validitate a actului contestat sub aspectul obligativității publicării lui în Monitorul Oficial, în mod corect, s-a reținut că acesta este un act cu caracter individual care vizează un singur agent economic și prin care s-au aprobat prețurile practicate în sectorul energiei termice, situație în care nu sunt aplicabile dispozițiile art. 58 alin. (3) din Legea nr. 318/2003, care au în vedere ordinele de aprobare a prețurilor și tarifelor pentru energia electrică aplicabile consumatorilor captivi, acte cu caracter general și pentru care există obligativitatea publicării în Monitorul Oficial. De altfel, scopul publicării, respectiv de a face cunoscut actul emis de A.N.R.E., este asigurat în cazul actelor cu caracter individual, prin obligația legală a A.N.R.E.

de a notifica deciziile emise doar către agentul economic căruia i s-a aprobat prețul, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a le aduce la cunoștința agenților economici cu care are relații contractuale. În raport cu aceste considerente, urmează a se reține că decizia A.N.R.E. nr. 318/2005 s-a emis cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale în materie, fapt reținut corect și de către instanța fondului, situație în care recursul declarat de reclamantă urmează a fi respins ca nefondat. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C. SA, Deva împotriva sentinței civile nr. 2031 din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2006.