ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2885/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1375/2004,

Curtea de Apel București a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de

reclamanta SC F.D.F.E.E. SA, împotriva pârâtei A.N.R.E.

Pentru a pronunța o astfel

de hotărâre, prima instanță a reținut că stabilirea tarifului de conexiune se

realizează conform metodologiei de stabilire a tarifului reglementat pentru

serviciile de transformare și conexiune ale stațiilor electrice de înaltă și

foarte înaltă tensiune. Tarifele se aprobă de A.N.R.E., cu avizarea Oficiului

Concurenței. S-a mai reținut că potrivit legii, decizia nr. 161/2003 nu a

vătămat-o pe reclamantă într-un drept recunoscut de lege, ea nesolicitând

anularea ordinului prin care s-a stabilit tariful de achiziție a energiei

electrice.

Față de Ordinul nr. 39/2002

indicat de reclamantă și a H.G. nr. 115/2002, prima instanță a concluzionat că

nu se poate afirma că tariful de conexiune este inclus în cel de achiziție,

pentru că acesta se calculează diferit, conform altor criterii.

Împotriva acestei sentințe a

formulat recurs, SC F.D.F.E.E. SA București, criticând-o ca nelegală, întrucât

instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile legale în materie,

pronunțând o hotărâre lipsită de temei legal. S-a precizat că în mod greșit curtea

de apel a reținut că există o metodologie separată pentru tariful de achiziție,

când de fapt aceasta nu există. De asemenea, greșit, prima instanță a precizat

faptul că recurenta nu a solicitat anularea ordinului prin care s-a stabilit

tariful de achiziție. Se recunoaște că acest ordin nu a fost atacat doar pentru

faptul că nu există o metodologie și, astfel, recurenta nu putea ști ce costuri

intră la stabilirea acestui tarif.

Recursul este nefondat și va

fi respins.

Din analiza actelor și

lucrărilor dosarului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Prin decizia nr. 161/2003

s-a aprobat tariful pentru serviciul de conexiune prestat în stația electrică 110

kV CET Grozăvești de către SC E. SA, în relația cu SC F.D.F.E.E. SA.

Rezultă din acte că

stabilirea tarifelor de transformare și/sau conexiune se face de A.N.R.E., conform

datelor prezentate și fundamentate de prestator, în raport cu metodologia de

stabilire a tarifului, metodologie aprobată prin decizia nr. 34/2000, a

președintelui A.N.R.E.

Prin urmare, rezultă că nu

este necesară contactarea beneficiarului serviciului, astfel cum susține

recurenta, întrucât pe acest aspect nu are loc o negociere de stabilire a unui

tarif.

O.U.G. nr. 29/1998, aprobată

și modificată prin Legea nr. 99/2000, prevede că A.N.R.E. stabilește prețurile

la energia electrică și termică. A.N.R.E. stabilește prețurile și tarifele pe

piața reglementată de energie electrică și termică la solicitarea agenților, în

conformitate cu metodologiile emise pe acest aspect. Din actele dosarului

rezultă că recurenta nu a formulat o cerere privind modificarea tarifului de

distribuție, pentru a fi îndreptățită la revizuirea tarifelor conform

dispozițiilor O.U.G. nr. 63/1998.

Prin urmare, față de aceste

considerente, corect instanța de fond a reținut că decizia nr. 161/2003 nu a

produs o vătămare recurentei, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Referitor la Ordinul nr. 39/2000, indicat de recurentă, acesta nu privește pe SC E. București SA, ci pe SC

T. SA, iar SC E. a fost înființată conform H.G. nr. 1524/2002, ca o filială a SC

T. SA.

Potrivit metodologiei,

tariful lunar pentru serviciile de transformare și/sau conexiune se stabilește

pe baza unei formule diferită de cea prin care se stabilește tariful de

achiziție. Astfel, recurenta nu poate susține că tariful de conexiune este

inclus în cel de achiziție, întrucât fiecare se calculează separat, pe baza

altor criterii.

Este de necontestat că A.N.R.E.,

când a aprobat tarifele de electricitate, a avut în vedere dispozițiile O.U.G. nr.

115/2002, fapt relevat și de expertiza efectuată în cauză.

Așa fiind, în raport cu

toate aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că

sentința atacată este legală, motiv pentru care va respinge, ca nefondat,

recursul declarat de SC F.D.F.E.E. SA București, conform art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de SC F.D.F.E.E. SA București împotriva sentinței civile nr. 1375 din 31 mai

2004 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 9 mai 2005.