ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5234/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de

17 februarie 2005, reclamanta Asociația V.B. Sibiu a contestat decizia nr. 417

din 1 februarie 2005, emisă de A.N.R.E.

În motivarea acțiunii s-a arătat că

pârâta a aplicat greșit dispozițiile H.G. nr. 525/1996, cât și Regulamentul

privind racordarea utilizatorilor de rețele electrice de interes public,

aprobat prin H.G. nr. 867/2003 și Regulamentul de furnizare a energiei

electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 și a concluzionat că

Asociația V.B. Sibiu datorează tariful de racordare în cuantum de 51.852.564

lei solicitat de S.D.F.E.E. Sibiu, considerând îndreptățită condiția din Avizul

tehnic de racordare: „pentru realizarea alimentării cu energie electrică,

proprietarii să încheie cu S.D.F.E.E. Sibiu, contracte de racordare și să

achite tariful precizat”.

Reclamanta a arătat că la 8

octombrie 2004, s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice între

S.D.F.E.E. Sibiu, prin reprezentant legal și, Asociația V.B., respectiv fiecare

din cei 7 proprietari ai Asociației V.B. Sibiu, însă, ulterior, la 13 octombrie

2004, asociației de proprietari i-a fost înaintat un Aviz de racordare la

instalațiile furnizorului de energie electrică, din care rezultă că valoarea

tarifului de racordare este de 51.852.564 lei, indicându-se documentele pe care

consumatorul (asociația de proprietari) trebuie să le depună odată cu taxa de

racordare, pentru a se putea încheia contractul de furnizare a energiei

electrice, deși contractul de furnizare a energiei electrice fusese încheiat la

8 octombrie 2004. Nu s-a precizat nici un motiv pentru care acesta s-a încheiat

pentru o durată de o lună, iar la data de 13 octombrie 2004 s-a solicitat

tariful de racordare, deși asociația de proprietari era racordată, iar contractul

de furnizare energie electrică fusese încheiat cu fiecare proprietar în parte,

la 8 octombrie 2004.

Reclamanta a menționat și faptul că

sub aspectul racordării la rețelele electrice, vila V.B. fiind construcție

efectuată conform programului inițiat de A.N.L., la data încheierii

contractelor de construire, proprietarii celor 7 apartamente ale asociației au

achitat și o taxă de 5%, tocmai pentru cheltuielile necesare racordării la

serviciile publice (apă, gaze, energie electrică), iar din corespondența cu

A.N.L. rezultă că racordarea între firidele de rețea de scară s-a realizat și

prin efortul A.N.L., urmare a lucrărilor de branșare contractate cu SC E.,

filiala Sibiu, pentru care s-a achitat suma de 431.000.000 lei și încă de la

predarea apartamentelor, energia electrică a fost furnizată, deci asociația de

proprietari este racordată din anul 2001, data predării apartamentelor. De

atunci s-a achitat consumul energiei electrice, iar dacă la 8 octombrie 2004

s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice cu fiecare proprietar

în parte, nu mai exista temei pentru a se mai solicita ulterior, la 13

octombrie 2004, tarif de racordare, acesta fiind prealabil și stând la baza

contractului de furnizare a energiei electrice.

Reclamanta a mai arătat că nu sunt

aplicabile prevederile H.G. nr. 867/2003, referitoare la racordarea

utilizatorilor de rețele electrice de interes public, ci prevederile H.G. nr.

2/1992, în vigoare la data predării locuințelor în anul 2001, suma pretinsă de

pârâtă nefiind datorată.

Prin sentința civilă nr. 454/2005 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal,

acțiunea a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că actul contestat nu este

un act administrativ de autoritate, ci un răspuns dat reclamantei la

solicitarea acesteia.

Împotriva sentinței civile nr.

454/2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și

fiscal, a declarat recurs în termen, reclamanta.

În motivarea recursului, după

prezentarea istoricului situației conflictuale ivite între părți, s-a arătat în

esență că A.N.R.E. nu are printre atribuțiile și competențele expres prevăzute

de art. 11 din Legea nr. 318/2003, nici una intitulată „recomandare”, ci

A.N.R.E. „soluționează neînțelegerile legate de încheierea contractelor de

furnizare a energiei electrice”. S-a susținut că actul atacat este un act

administrativ atipic, este o decizie, pentru că a fost precedat de procedura

prealabilă obligatorie prevăzută de lege și cuprinde o soluție („soluționarea

situației se poate face separat de încheierea contractului de furnizare”). În

continuare, recurenta a reiterat criticile din acțiune referitoare la actul

contestat.

Verificând cauza, în funcție de

motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304

1

C. proc.

civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.

Din probele administrate în cauză se

reține că reclamanta-recurentă, cu adresa nr. 79/2005 a solicitat A.N.R.E.,

analiza neînțelegerilor intervenite în cazul negocierilor desfășurate pentru

încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice pentru vila V.B.

Sibiu. Obiectul neînțelegerii l-a constituit avizul tehnic de racordare emis de

S.D.F.E.E. Sibiu, cu nr. 100003471 din 7 octombrie 2004.

Vila V.B. a fost construită de S.C.

I.N. SRL care, pentru alimentarea șantierului, a obținut avizul tehnic de

racordare și a încheiat cu S.D.F.E.E. Sibiu, contract de furnizare a energiei

electrice pentru perioada executării lucrărilor. Construcția blocurilor

finanțate de A.N.L., inclusiv a vilei V.B., a fost finalizată înainte de realizarea

rețelei de distribuție pentru alimentarea blocurilor. Pentru a putea fi date în

folosință, alimentarea lor cu energie electrică a fost făcută provizoriu, din

instalațiile proprii ale constructorului realizate pentru organizarea de

șantier. Astfel, locatarii blocurilor au devenit subconsumatori ai

constructorului. Pentru a stabili consumul de energie electrică, constructorul

a realizat contorizarea individuală a apartamentelor, montând contoare

împrumutate de la S.D.F.E.E. Sibiu.

După ce s-a realizat rețeaua de

distribuție publică în zonă, s-a ivit necesitatea racordării blocurilor la

aceasta, urmând să se renunțe la soluția provizorie.

Chiar constructorul, cu adresa nr.

1468/2004, a solicitat rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice,

pentru demontarea instalației de racordare proprii, prin care se alimentau și

blocurile, pentru a o folosi la un alt loc de consum.

Pentru racordarea la rețeaua de

distribuție publică a blocurilor (și a vilei V.B.), construite de A.N.L.,

tariful de racordare cuprinde mai multe componente, conform H.G. nr. 867/2003.

O parte din tarif a fost achitată de A.N.L. (cota aferentă legăturilor dintre

rețea și firidele amplasate la parterul casei scărilor). Restul tarifului

trebuie achitat de fiecare proprietar.

Pentru a nu fi întreruptă

alimentarea acestor construcții cu energie electrică, după deconectarea de la

organizarea de șantier, S.D.F.E.E. Sibiu a încheiat contracte de furnizare a

energiei electrice pe durată limitată, urmând ca în acest timp să fie îndeplinite

condițiile prevăzute de avizele tehnice de racordare și ulterior să fie

încheiate contractele de furnizare a energiei electrice pe durată

nedeterminată.

Pentru soluționarea neînțelegerilor

apărute la încheierea contractelor, într-o etapă prealabilă, A.N.R.E. emite

recomandări, conform Ordinului Președintelui A.N.R.E. nr. 31/2002.

În situația în care una din părți nu

este de acord cu recomandările A.N.R.E., partea poate declanșa procedura

propriu-zisă.

Actul contestat, nr. 414/2005,

reprezintă recomandările A.N.R.E. din etapa prealabilă a soluționării

neînțelegerilor precontractuale. Actul respectiv nu este o decizie și nu

reprezintă un act administrativ de autoritate în înțelesul art. 1 din Legea nr.

554/2004. Actul contestat nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi de

drept administrativ. Actul nu vatămă reclamantei-recurente, vreun drept

subiectiv sau vreun interes legitim. A.N.R.E., prin actul nr. 414/2005, a

recomandat încheierea contractului de racordare la rețeaua electrică.

Din cuprinsul dispozițiilor art. 9

din Legea energiei electrice nr. 318/2003 și din conținutul actului atacat,

Curtea apreciază că aceasta este o adresă emisă de pârâtul-intimat la

solicitarea reclamantei-recurente, în conformitate și cu prevederile Ordinului

Președintelui A.N.R.E. nr. 31/2002.

Scopul adresei nr. 414/2005, a

A.N.R.E., este acela de a formula recomandări în vederea încheierii

contractelor de furnizare a energiei electrice.

Pentru considerentele expuse,

recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care

să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta Asociația V.B. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 454 din 16

martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 noiembrie 2005.