ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5234/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 17 februarie 2005, reclamanta Asociația V.B. Sibiu a contestat decizia nr. 417 din 1 februarie 2005, emisă de A.N.R.E. În motivarea acțiunii s-a arătat că pârâta a aplicat greșit dispozițiile H.G. nr. 525/1996, cât și Regulamentul privind racordarea utilizatorilor de rețele electrice de interes public, aprobat prin H.G. nr. 867/2003 și Regulamentul de furnizare a energiei electrice la consumatori, aprobat prin H.G. nr. 1007/2004 și a concluzionat că Asociația V.B. Sibiu datorează tariful de racordare în cuantum de 51.852.564 lei solicitat de S.D.F.E.E. Sibiu, considerând îndreptățită condiția din Avizul tehnic de racordare: „pentru realizarea alimentării cu energie electrică, proprietarii să încheie cu S.D.F.E.E.

Sibiu, contracte de racordare și să achite tariful precizat”. Reclamanta a arătat că la 8 octombrie 2004, s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice între S.D.F.E.E. Sibiu, prin reprezentant legal și, Asociația V.B., respectiv fiecare din cei 7 proprietari ai Asociației V.B.

Sibiu, însă, ulterior, la 13 octombrie 2004, asociației de proprietari i-a fost înaintat un Aviz de racordare la instalațiile furnizorului de energie electrică, din care rezultă că valoarea tarifului de racordare este de 51.852.564 lei, indicându-se documentele pe care consumatorul (asociația de proprietari) trebuie să le depună odată cu taxa de racordare, pentru a se putea încheia contractul de furnizare a energiei electrice, deși contractul de furnizare a energiei electrice fusese încheiat la 8 octombrie 2004. Nu s-a precizat nici un motiv pentru care acesta s-a încheiat pentru o durată de o lună, iar la data de 13 octombrie 2004 s-a solicitat tariful de racordare, deși asociația de proprietari era racordată, iar contractul de furnizare energie electrică fusese încheiat cu fiecare proprietar în parte, la 8 octombrie 2004. Reclamanta a menționat și faptul că sub aspectul racordării la rețelele electrice, vila V.B.

fiind construcție efectuată conform programului inițiat de A.N.L., la data încheierii contractelor de construire, proprietarii celor 7 apartamente ale asociației au achitat și o taxă de 5%, tocmai pentru cheltuielile necesare racordării la serviciile publice (apă, gaze, energie electrică), iar din corespondența cu A.N.L. rezultă că racordarea între firidele de rețea de scară s-a realizat și prin efortul A.N.L., urmare a lucrărilor de branșare contractate cu SC E., filiala Sibiu, pentru care s-a achitat suma de 431.000.000 lei și încă de la predarea apartamentelor, energia electrică a fost furnizată, deci asociația de proprietari este racordată din anul 2001, data predării apartamentelor.

De atunci s-a achitat consumul energiei electrice, iar dacă la 8 octombrie 2004 s-au încheiat contracte de furnizare a energiei electrice cu fiecare proprietar în parte, nu mai exista temei pentru a se mai solicita ulterior, la 13 octombrie 2004, tarif de racordare, acesta fiind prealabil și stând la baza contractului de furnizare a energiei electrice. Reclamanta a mai arătat că nu sunt aplicabile prevederile H.G. nr. 867/2003, referitoare la racordarea utilizatorilor de rețele electrice de interes public, ci prevederile H.G. nr. 2/1992, în vigoare la data predării locuințelor în anul 2001, suma pretinsă de pârâtă nefiind datorată. Prin sentința civilă nr. 454/2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost respinsă ca nefondată, reținându-se că actul contestat nu este un act administrativ de autoritate, ci un răspuns dat reclamantei la solicitarea acesteia.

Împotriva sentinței civile nr. 454/2005 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen, reclamanta. În motivarea recursului, după prezentarea istoricului situației conflictuale ivite între părți, s-a arătat în esență că A.N.R.E. nu are printre atribuțiile și competențele expres prevăzute de art. 11 din Legea nr. 318/2003, nici una intitulată „recomandare”, ci A.N.R.E. „soluționează neînțelegerile legate de încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice”. S-a susținut că actul atacat este un act administrativ atipic, este o decizie, pentru că a fost precedat de procedura prealabilă obligatorie prevăzută de lege și cuprinde o soluție („soluționarea situației se poate face separat de încheierea contractului de furnizare”).

În continuare, recurenta a reiterat criticile din acțiune referitoare la actul contestat. Verificând cauza, în funcție de motivarea recursului în lumina dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză se reține că reclamanta-recurentă, cu adresa nr. 79/2005 a solicitat A.N.R.E., analiza neînțelegerilor intervenite în cazul negocierilor desfășurate pentru încheierea contractelor de furnizare a energiei electrice pentru vila V.B. Sibiu. Obiectul neînțelegerii l-a constituit avizul tehnic de racordare emis de S.D.F.E.E. Sibiu, cu nr. 100003471 din 7 octombrie 2004. Vila V.B. a fost construită de S.C. I.N. SRL care, pentru alimentarea șantierului, a obținut avizul tehnic de racordare și a încheiat cu S.D.F.E.E.

Sibiu, contract de furnizare a energiei electrice pentru perioada executării lucrărilor. Construcția blocurilor finanțate de A.N.L., inclusiv a vilei V.B., a fost finalizată înainte de realizarea rețelei de distribuție pentru alimentarea blocurilor. Pentru a putea fi date în folosință, alimentarea lor cu energie electrică a fost făcută provizoriu, din instalațiile proprii ale constructorului realizate pentru organizarea de șantier. Astfel, locatarii blocurilor au devenit subconsumatori ai constructorului. Pentru a stabili consumul de energie electrică, constructorul a realizat contorizarea individuală a apartamentelor, montând contoare împrumutate de la S.D.F.E.E. Sibiu. După ce s-a realizat rețeaua de distribuție publică în zonă, s-a ivit necesitatea racordării blocurilor la aceasta, urmând să se renunțe la soluția provizorie.

Chiar constructorul, cu adresa nr. 1468/2004, a solicitat rezilierea contractului de furnizare a energiei electrice, pentru demontarea instalației de racordare proprii, prin care se alimentau și blocurile, pentru a o folosi la un alt loc de consum. Pentru racordarea la rețeaua de distribuție publică a blocurilor (și a vilei V.B.), construite de A.N.L., tariful de racordare cuprinde mai multe componente, conform H.G. nr. 867/2003. O parte din tarif a fost achitată de A.N.L. (cota aferentă legăturilor dintre rețea și firidele amplasate la parterul casei scărilor). Restul tarifului trebuie achitat de fiecare proprietar. Pentru a nu fi întreruptă alimentarea acestor construcții cu energie electrică, după deconectarea de la organizarea de șantier, S.D.F.E.E.

Sibiu a încheiat contracte de furnizare a energiei electrice pe durată limitată, urmând ca în acest timp să fie îndeplinite condițiile prevăzute de avizele tehnice de racordare și ulterior să fie încheiate contractele de furnizare a energiei electrice pe durată nedeterminată. Pentru soluționarea neînțelegerilor apărute la încheierea contractelor, într-o etapă prealabilă, A.N.R.E. emite recomandări, conform Ordinului Președintelui A.N.R.E. nr. 31/2002. În situația în care una din părți nu este de acord cu recomandările A.N.R.E., partea poate declanșa procedura propriu-zisă. Actul contestat, nr. 414/2005, reprezintă recomandările A.N.R.E. din etapa prealabilă a soluționării neînțelegerilor precontractuale.

Actul respectiv nu este o decizie și nu reprezintă un act administrativ de autoritate în înțelesul art. 1 din Legea nr. 554/2004. Actul contestat nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi de drept administrativ. Actul nu vatămă reclamantei-recurente, vreun drept subiectiv sau vreun interes legitim. A.N.R.E., prin actul nr. 414/2005, a recomandat încheierea contractului de racordare la rețeaua electrică. Din cuprinsul dispozițiilor art. 9 din Legea energiei electrice nr. 318/2003 și din conținutul actului atacat, Curtea apreciază că aceasta este o adresă emisă de pârâtul-intimat la solicitarea reclamantei-recurente, în conformitate și cu prevederile Ordinului Președintelui A.N.R.E. nr. 31/2002.

Scopul adresei nr. 414/2005, a A.N.R.E., este acela de a formula recomandări în vederea încheierii contractelor de furnizare a energiei electrice. Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de recurs care să poată fi analizate din oficiu, conform dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta Asociația V.B. Sibiu împotriva sentinței civile nr. 454 din 16 martie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 noiembrie 2005.