ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2767/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe calea

contenciosului administrativ la data de 29 aprilie 2008, reclamantul B.C. a

solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, să se

dispună anularea hotărârii nr. 22737 din 18 februarie 2008, prin care i s-a

respins cererea privind recunoașterea calității de beneficiar al prevederilor

O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și

completările ulterioare.

Motivându-și cererea, reclamantul a

arătat, în esență, că deși a prezentat mai multe înscrisuri în susținerea

cererii sale, solicitarea i-a fost respinsă.

Prin sentința civilă nr. 511 din 19 iunie

2008, Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, a admis acțiunea reclamantului B.C., a anulat hotărârea nr. 22737 din

18 februarie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii Cluj pe care a obligat-o

să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 09 septembrie 1941

– 06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data

de 01 martie 2008.

Prin aceeași hotărâre, pârâta a fost

obligată la 700 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța o asemenea soluție,

instanța de fond a reținut că din materialul probator administrat în cauză

rezultă că reclamantul a fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu,

făcând dovada prejudiciilor suferite ca urmare a refugierii forțate.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea

de Apel Cluj a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj.

Recurenta critică sentința pronunțată de

instanța de fond, considerând că reclamantul nu îndeplinește condițiile cerute

de lege pentru a putea beneficia de drepturile acordate în considerarea

calității de refugiat, întrucât refugierea s-a făcut dintr-un teritoriu liber

(aflat sub administrație românească) neputându-se pune problema persecuției

etnice.

Examinându-se sentința atacată în raport

cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum și cu

dispozițiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C. proc.

civ., se constată că recursul este fondat pentru considerentele care vor fi

expuse în continuare.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de

prevederile ordonanței persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor

instaurate în România, între 6 septembrie 1940 și 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții pe motive etnice, printre situațiile prevăzute de lege fiind și

aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [art. 1 lit. c)].

Prin Normele de aplicare a ordonanței

menționate, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă

localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele expulzate,

refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca

urmare unui tratat bilateral.

Având în vedere dispozițiile legale

incidente și probele administrate în cauză, rezultă că instanța de fond a dat o

soluție netemeinică și nelegală.

Astfel, din copia certificatului nr. B/477

din 24 octombrie 1946 eliberat de Primăria Municipiului Cluj, rezultă că la

data respectivă, reclamantul B.C., elev, născut în anul 1935, în Turda, a fost

luat în evidența acestei primării, în condițiile Regulamentului de aplicare a

Legii nr. 261/1945 pentru reglementarea cetățeniei locuitorilor din Ardealul de

Nord.

Într-adevăr, din declarațiile notariale, aflate

la dosar, rezultă că familia reclamantului, în toamna anului 1940, a părăsit localitatea Turda pentru a se muta la Cluj, dar din declarația martorului audiat de

instanța de fond rezultă că motivul plecării l-a constituit faptul că, în casa

acestora fusese strămutat un plutonier de jandarmi din orașul Carei, ceea ce nu

poate fi apreciat ca fiind un act de persecuție din motive etnice, cum cer, în

mod expres, dispozițiile legale citate mai sus.

Rezultă că instanța de fond a

pronunțat o sentință netemeinică și nelegală, iar recursul declarat urmează a

fi admis, cu consecința casării sentinței atacate și respingerii acțiunii ca

neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 511 din 19 iunie 2008 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și respinge

acțiunea formulată de reclamantul B.C., ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21

mai 2009.