ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2489/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj

reclamanta A.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de

Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 22038 din 23 iulie 2007, obligarea acesteia

să-i recunoască calitatea de persoană refugiată și, totodată, să-i acorde

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 15 mai 1941 – 6

martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2007.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că s-a născut în Arad, în perioada în care părinții săi au

fost refugiați.

Părinții reclamantei s-au

refugiat din localitatea Vlaha în Cluj din motive de persecuție etnică, în luna

martie 1941.

În susținerea acțiunii,

reclamanta a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare

civilă și declarațiile autentificate ale unor martori din care a rezultat că

aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat deoarece au fost alungați din

localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate după

Dictatul de la Viena.

Pentru elucidarea stării de

fapt au fost audiați martorii K.A.M. și S.B.

Pârâta, prin întâmpinare, a

solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 726

din 6 decembrie 2007 Curtea de Apel Cluj a admis acțiunea, a anulat hotărârea nr.

22038 din 23 iulie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască

reclamantei calitatea de persoană refugiată, în perioada 15 mai 1941 – 6 martie

1945 și, totodată, să-i acorde drepturile bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000,

începând cu data de 1 aprilie 2007.

Pentru a adopta această

soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada,

prin probele administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a

părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se

susține că reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000, deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale, iar

aceasta s-a născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt

regim.

Examinând cauza și sentința

atacată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile

legale incidente în cauză precum și cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Potrivit art. 1 din O.G. nr.

105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate

cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții

etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost

strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana

care a fost mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă

localitate din motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să

acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau

au avut de suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6

din O.G. nr. 105/1999 și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor

acestui act normativ, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în

situațiile prevăzute la art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale

eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil,

prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.

Intimata - reclamantă și-a

dovedit calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri

și a celei cu martori.

Așadar, înscrisurile și

declarațiile martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea

hotărârii, respectă cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru

reclamantă și familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după

Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut

dovada și este de necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de

refugiu a părinților săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta,

începând cu data nașterii sale, respectiv 15 mai 1941, a suportat consecințele

morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de

drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și

legală.

În consecință, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 726 din 6

decembrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 iunie 2008.