ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1348/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj reclamanta J.M.C. a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr.

20848 din 17 ianuarie 2007, obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de persoană

refugiată și, totodată, să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000,

pentru perioada 28 februarie 1944-6 martie 1945, începând cu data de 1 septembrie 2006.

În

motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut în Arad, în perioada în care

părinții săi au fost refugiați.

Părinții

reclamantei s-au refugiat din localitatea Cluj în Arad din motive de persecuție

etnică, în data de 2 noiembrie 1940 și s-au întors la Cluj în data de 6 martie 1945.

În susținerea acțiunii, reclamanta a

depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă și

declarațiile autentificate ale martorilor B.A.I. și N.D. din care a rezultat că

aceasta, împreună cu familia, s-a refugiat din Cluj în Arad, deoarece au fost

alungați din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuțiilor etnice

exercitate după Dictatul de la Viena.

La dosar au fost depuse hotărârile nr. 709 din 24

iunie 2002 și 2061 din 28 mai 2002 prin care li s-a stabilit calitatea de persoană refugiată tatălui reclamantei J.G. și sorei acesteia M.Z.C.

Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat

respingerea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 508 din 22 octombrie 2007 Curtea de Apel Cluj, judecând cauza în fond după casare, a admis

acțiunea, a anulat hotărârea nr. 20848 din 17 ianuarie 2007 emisă de pârâtă, a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de persoană refugiată, în

perioada 28 februarie 1944-6 martie 1945 și, totodată, să-i acorde drepturile

bănești prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 septembrie 2006.

Pentru a adopta această soluție, instanța

de fond a reținut, în esență, că reclamanta a făcut dovada, prin probele

administrate, că se încadrează în dispozițiile prevederilor art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, fiind născută în perioada de refugiu a părinților săi.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs pârâta, Casa Județeană de Pensii Cluj, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivele de recurs se susține că

reclamanta nu se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000,

deoarece părinții săi s-au refugiat anterior nașterii sale, iar aceasta s-a

născut pe un teritoriu care nu a fost niciodată ocupat de un alt regim.

Examinând cauza și sentința atacată

în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale

incidente în cauză precum și cu cele ale art. 304

1

C. proc. civ., Curtea

constată că recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act

normativ persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se în una din situațiile expres prevăzute de lege.

Prin persoana care a fost strămutată,

expulzată sau refugiată în altă localitate se înțelege persoana care a fost

mutată sau care a fost obligată să-și schimbe domiciliul în altă localitate din

motive etnice.

Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi

compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele și/sau au avut de

suferit ca urmare a persecuțiilor etnice.

Totodată, potrivit art. 6 din O.G. nr. 105/1999

și art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ,

aprobate prin H.G. nr. 127/2002, dovada încadrării în situațiile prevăzute la

art. 1 din ordonanță se poate face cu acte oficiale eliberate de organele

competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de

probă prevăzut de lege.

Intimata-reclamantă și-a dovedit

calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei cu înscrisuri și a

celei cu martori.

În scopul evitării eventualelor abuzuri

în stabilirea calității de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel

puțin unul dintre martori să dovedească, cu acte, că s-a aflat în aceeași

situație cu reclamanta.

Or, în cauză au fost depuse hotărârile

nr. 709 din 24 iunie 2002 și 2061 din 28 mai 2002 din care rezultă că tatăl și sora reclamantei s-au aflat în aceeași situație cu aceasta.

Așadar, înscrisurile și declarațiile

martorilor pe care instanța de fond le invocă în motivarea hotărârii, respectă

cerințele prevăzute de lege.

Situația creată pentru reclamantă și

familie, s-a datorat persecuțiilor etnice, exercitate după Dictatul de la Viena.

Cum în cauză s-a făcut dovada și este de

necontestat faptul că reclamanta s-a născut în perioada de refugiu a părinților

săi, în mod corect instanța de fond a reținut că acesta, începând cu data

nașterii sale, respectiv 28 februarie 1944, a suportat consecințele morale și materiale ale refugiului și este îndreptățită să se bucure de drepturile

prevăzute de Legea nr. 189/2000, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.

În consecință, pentru considerentele

arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursul declarat de Casa Județeană

de Pensii Cluj, împotriva sentinței civile nr. 508 din 22 octombrie 2007 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2008.