ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1834/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2474 din 15 octombrie 2007, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.P., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Călărași, a anulat hotărârea nr. 4770 din 5 iunie 2007, emisă de pârâtă și a obligat pe aceasta din urmă să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamantul s-a născut la data de 4 mai 1943, în localitatea în care părinții săi au fost strămutați și unde a locuit împreună cu aceștia până la 6 martie 1945, împrejurarea în care a apreciat că efectele strămutării s-au răsfrânt și asupra acestuia întrucât a suferit aceleași privațiuni ca și părinții săi, de la data nașterii, situată în intervalul de timp prevăzut de lege.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Călărași susținând că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, numai persoanele născute sau concepute, la data strămutării, pot beneficia de drepturile stabilite prin acest act normativ nu și cele năsvcute după această dată. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți sau concepuți înainte sau în timpul strămutării, atâta vreme cât consecințele traumatizante ale unei asemenea experiențe au fost suportate de toți membrii familiei și în condițiile în care scopul legii este acordarea unor drepturi compensatorii celor afectați. În consecință, intimatul-reclamant, născut pe teritoriul României, în localitatea în care părinții săi au fost strămutați ca efect al Tratatului bilateral dintre România și Bulgaria, la data de 4 mai 1943, cu alte cuvinte în intervalul reglementat de Legea nr. 189/2000, este îndreptățit, așa cum corect a reținut instanța de fond, să beneficieze de drepturile acordate prin acest act normativ.

Pentru aceste considerente, constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Călărași împotriva sentinței civile nr. 2474 din 15 octombrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai 2008.