ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal , prin sentința civilă nr. 307 din 5 februarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.I., în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ilfov, având ca obiect recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 1 lit. c) din această lege, întrucât reclamantul a făcut dovada, cu certificatul de naștere din care rezultă că s-a născut la data de 22 iunie 1938 în localitatea Burdușelu, raionul Slobozia, precum și cu înscrisurile ce atestă situația proprietăților imobiliare deținute de părinții săi în comuna Popina, județul Durostor, că familia sa a fost strămutată ca urmare a persecuției etnice suferite.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada strămutării sale în altă localitate decât cea de domiciliu, și nici nu a dovedit strămutarea părinților săi pe toată perioada prevăzută de lege. Recursul este nefondat și urmează a fi respins, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 septembrie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, ,în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele care au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale. Același act normativ prevede, în art. 4, că dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori. Din înscrisurile oficiale aflate la dosar rezultă că părinții reclamantului au făcut obiectul schimbului de populație dintre Bulgaria și România, ca efect al Tratatului de la Craiova, din anul 1940 și au rămas în continuare pe teritoriul României, astfel cum rezultă din certificatele de deces aflate la filele 17 și 25 din dosarul de fond.

Cum reclamantul, fiind minor în această perioadă, a avut același domiciliu cu părinții săi, iar dispozițiile legale se referă la persoanele persecutate etnic, fără a face distincție între părinți și copii sau între copii născuți sau concepuți înainte sau în timpul strămutării părinților, rezultă că, în mod corect, instanța de fond i-a acordat acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pe cale de consecință, constatând că, potrivit art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a sentinței atacate, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 307 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14 noiembrie 2008.