ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4106/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal , prin sentința civilă nr. 307 din 5

februarie 2008, a admis acțiunea formulată de reclamantul S.I., în

contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ilfov, având ca obiect recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond

a reținut că, în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 1 lit. c) din această

lege, întrucât reclamantul a făcut dovada, cu certificatul de naștere din care

rezultă că s-a născut la data de 22 iunie 1938 în localitatea Burdușelu,

raionul Slobozia, precum și cu înscrisurile ce atestă situația proprietăților

imobiliare deținute de părinții săi în comuna Popina, județul Durostor, că

familia sa a fost strămutată ca urmare a persecuției etnice suferite.

Împotriva acestei sentințe, în termen

legal, a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov, solicitând

modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că

reclamantul nu a făcut dovada strămutării sale în altă localitate decât cea de

domiciliu, și nici nu a dovedit strămutarea părinților săi pe toată perioada

prevăzută de lege.

Recursul este nefondat și urmează a fi

respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate

în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 septembrie 1945, a avut de suferit persecuții etnice după cum urmează: c) a fost strămutată în altă localitate

decât cea de domiciliu.

Normele de aplicare a ordonanței, aprobate

prin H.G. nr. 127/2002, ,în art. 2, au asimilat persoanelor strămutate pe cele care

au făcut obiectul schimbului de populație, ca efect al tratatelor bilaterale.

Același act normativ prevede, în art. 4,

că dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în

lipsa acestora, cu declarații de martori.

Din înscrisurile oficiale aflate la dosar

rezultă că părinții reclamantului au făcut obiectul schimbului de populație

dintre Bulgaria și România, ca efect al Tratatului de la Craiova, din anul 1940 și au rămas în continuare pe teritoriul României, astfel cum rezultă

din certificatele de deces aflate la filele 17 și 25 din dosarul de fond.

Cum reclamantul, fiind minor în această

perioadă, a avut același domiciliu cu părinții săi, iar dispozițiile legale se

referă la persoanele persecutate etnic, fără a face distincție între părinți și

copii sau între copii născuți sau concepuți înainte sau în timpul strămutării

părinților, rezultă că, în mod corect, instanța de fond i-a acordat acestuia

calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pe cale de consecință, constatând că,

potrivit art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., nu există motive de

casare sau modificare a sentinței atacate, Curtea va respinge, ca nefondat,

prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva

sentinței civile nr. 307 din 5 februarie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 14

noiembrie 2008.