ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel
București, la data de 23 ianuarie 2007, contestatorul T.G. în contradictoriu cu
pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov a solicitat ca prin hotărârea ce se va
pronunța să se constate netemeinicia și nelegalitatea hotărârii nr. 25563 emisă
de pârâtă la data de 11 decembrie 2006.
Motivându-și cererea
reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați în mod obligatoriu și
forțat de către Statul Român din comuna Vetrina, județul Durostor, Bulgaria, în
localitatea Beidaud, județul Tulcea, unde s-a născut la 22 decembrie 1943.
Totodată, a mai arătat
reclamantul, deși s-a născut ulterior strămutării părinților săi în România, a
suferit alături de întreaga familie, persecuții din motive etnice și a fost
vătămat material și moral.
Curtea de Apel București, secția
a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3083 din
28 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantul G.T., în
contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Județului Ilfov. A anulat hotărârea nr.
25563 emisă de pârâtă, obligând-o să emită o nouă hotărâre reclamantului, prin
care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000,
pe perioada 22 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel prima
instanță a reținut că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 189/2000 se referă la
persoane cetățeni români care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 au
suferit persecuții din motive etnice. În cazul reclamantului, este irelevant
faptul că s-a născut ulterior datei la care a fost semnat tratatul de
strămutare acesta suferind indirect aceleași persecuții etnice.
Împotriva acestei hotărâri a
declarat recurs Casa Județeană de Pensii Ilfov criticând-o ca nelegală și
netemeinică.
Recurenta a susținut în
esență că în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 189/2000 prin persoana
care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost
mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate
din motive etnice. Or, așa cum rezultă din adresa Ministerului Justiției din 31
august 2005 de aceste drepturi nu pot beneficia copii născuți după strămutarea
părinților.
Recursul este nefondat
pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.
nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către
regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6
martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000
și modificată prin art. 1 din Legea nr. 586/2002, între cetățenii români ce
beneficiază de drepturile instituite de această ordonanță, din cauza
persecuțiilor din motive etnice suferite în acea perioadă, este menționată și
persoana care "a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă
localitate".
Din interpretarea
teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000,
rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea
unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele
persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate
persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor
exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât
persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care
au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au
răsfrânt asupra lor.
Acesta este cazul copiilor
care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost
strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel
toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație.
Este incontestabil că
părinții reclamantului au fost strămutați, în urma Tratatului de la Craiova,
din Bulgaria în România.
Reclamantul este îndreptățit
să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000 chiar
dacă s-a născut în urma strămutării părinților săi, întrucât legiuitorul a
urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze și copiii care au suportat
aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa
ca urmare a persecuției etnice exercitate.
În consecință, pentru
considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,
recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 3083 din 28
noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios
administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 23 octombrie 2008.