ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3655/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 23 ianuarie 2007, contestatorul T.G. în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate netemeinicia și nelegalitatea hotărârii nr. 25563 emisă de pârâtă la data de 11 decembrie 2006. Motivându-și cererea reclamantul a arătat că părinții săi au fost strămutați în mod obligatoriu și forțat de către Statul Român din comuna Vetrina, județul Durostor, Bulgaria, în localitatea Beidaud, județul Tulcea, unde s-a născut la 22 decembrie 1943. Totodată, a mai arătat reclamantul, deși s-a născut ulterior strămutării părinților săi în România, a suferit alături de întreaga familie, persecuții din motive etnice și a fost vătămat material și moral.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3083 din 28 noiembrie 2007 a admis acțiunea formulată de reclamantul G.T., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Județului Ilfov. A anulat hotărârea nr. 25563 emisă de pârâtă, obligând-o să emită o nouă hotărâre reclamantului, prin care să-i fie recunoscute drepturile prevăzute la art. 1 din Legea nr. 189/2000, pe perioada 22 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 decembrie 2006. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că art. 1 alin. (1) din Legea nr. 189/2000 se referă la persoane cetățeni români care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 au suferit persecuții din motive etnice.

În cazul reclamantului, este irelevant faptul că s-a născut ulterior datei la care a fost semnat tratatul de strămutare acesta suferind indirect aceleași persecuții etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Casa Județeană de Pensii Ilfov criticând-o ca nelegală și netemeinică. Recurenta a susținut în esență că în sensul dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 189/2000 prin persoana care a fost strămutată în altă localitate se înțelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să își schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. Or, așa cum rezultă din adresa Ministerului Justiției din 31 august 2005 de aceste drepturi nu pot beneficia copii născuți după strămutarea părinților.

Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 și modificată prin art. 1 din Legea nr. 586/2002, între cetățenii români ce beneficiază de drepturile instituite de această ordonanță, din cauza persecuțiilor din motive etnice suferite în acea perioadă, este menționată și persoana care "a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate". Din interpretarea teleologică a prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înțeleasă atât persoana care a suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat ori au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile ce au decurs din această situație. Este incontestabil că părinții reclamantului au fost strămutați, în urma Tratatului de la Craiova, din Bulgaria în România.

Reclamantul este îndreptățit să beneficieze de măsurile reparatorii instituite prin Legea nr. 189/2000 chiar dacă s-a născut în urma strămutării părinților săi, întrucât legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze și copiii care au suportat aceleași consecințe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suportat familia sa ca urmare a persecuției etnice exercitate. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 3083 din 28 noiembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 octombrie 2008.