ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 652/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București,

secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.P. a

solicitat anularea hotărârii nr. 23620 din 12 octombrie 2007 emisă de pârâta

Casa Județeană de Pensii Ilfov și obligarea acesteia la acordarea drepturilor

prevăzute de Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii

reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală și netemeinică, întrucât

ignoră calitatea sa de persoană strămutată, dovedită prin acte și declarații de

martori.

Prin întâmpinare, pârâta,

Casa Județeană de Pensii Ilfov a solicitat respingerea acțiunii apreciind că

reclamanta nu a dovedit calitatea sa de persoană strămutată și, pe cale de

consecință nu poate beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 1635

din 28 mai 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantului și a dispus anularea

hotărârii nr. 23620 din 12 octombrie 2007 emisă de pârâta Casa Județeană de Pensii

Ilfov, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în

perioada 23 noiembrie 1944 – 6 martie 1945 și să-i acorde drepturile conferite

de Legea nr. 189/2000.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut, în esență:

A considerat că potrivit

dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legale,

persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere

de la 06 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din

motive etnice, respectiv s-a refugiat în altă localitate decât cea de

domiciliu.

A constatat că refugiul părinților

reclamantei din Bulgaria s-a datorat persecuțiilor etnice instituite de regimul

instaurat în perioada respectivă.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, în termen legal, pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov,

solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței civile atacate, în

sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În cuprinsul motivelor de

recurs, pârâta a arătat că soluția pronunțată în cauză este netemeinică

întrucât de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 beneficiază numai

persoanele născute la data strămutării, inclusiv cele concepute în perioada

strămutării, nu și copiii concepuți după strămutare.

Examinând actele și

lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge, ca nefondat recursul declarat de

pârâtă, din considerentele ce se vor arăta în cele ce succed.

Potrivit art. 1 lit. c din

Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederilor legale, persoana, cetățean

român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie

1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice,

fiind strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

În cauză, se reține că părinții

reclamantei s-au refugiat împreună cu familia sa din localitatea Vetrina,

județul Dorostor, Bulgaria în localitatea Nicolae Bălcescu, județul Tulcea,

România, ca urmare a aplicării Tratatului de la Craiova din 1940.

Reclamanta s-a născut la

data de 23 noiembrie 1944, adică în intervalul de timp avut în vedere de Legea nr.

189/2000, efectele refugiului și răsfrângându-se și asupra sa.

Prima instanță a observat

corect că Legea nr. 189/2000 nu face nici o diferență în legătură cu persoanele

cărora le sunt aplicabile dispozițiile legii, în sensul că nu stipulează în mod

expres că nu pot beneficia de prevederile acesteia copiii concepuți și născuți

după refugiul părinților.

Prin urmare, față de

împrejurarea că intimata reclamant s-a născut în intervalul de timp avut în

vedere de Legea nr. 189/2008 într-o localitate în care s-au refugiat părinții

săi și întrucât actul normativ evocat nu distinge în ceea ce privește

persoanele refugiate care beneficiază de drepturile reglementate în cuprinsul

său, Înalta Curte constată că recursul pârâtei este nefondat, astfel că, în

temeiul art. 312 C. proc. civ. acesta va fi respins, ca atare, menținându-se

hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

pârâta Casa Județeană de Pensii Ilfov împotriva sentinței civile nr. 1635 din

28 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 februarie 2009.