ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1886/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București anularea Hotărârii nr. 16997/192 din 30 iunie 2008 emisă de aceasta și obligarea la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și acordarea măsurilor compensatorii. În motivarea contestației reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 decembrie 1943 în comuna Mircea Vodă, jud. Ialomița, părinții săi făcând obiectul schimbului de populație în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului Româno-Bulgar de la Craiova.

Prin sentința civilă nr. 2830 din 27 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G., a anulat Hotărârea nr. 16997/192 din 30 iunie 2008 emisă de Casa Județeană de Pensii a Municipiului București și a obligat-o pe aceasta din urmă la emiterea unei noi hotărâri prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 decembrie 1943-6 martie 1945 cu începere de la 1 iunie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii acestora.

Curtea de Apel București a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii a Municipiului București criticând-o pentru nelegalitate, arătând că sentința instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a prevederilor legale în ceea ce privește condițiile de acordare a calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Se arată că beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940-06 martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice. În speța de față, reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile prevăzute de lege. Pe de altă parte, intimatul nu era născut în anul 1940 când avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a avut alt domiciliu și a fost obligat să-1 schimbe în altă localitate. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. poc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate că familia intimatului a fost strămutată din comuna Turtucaia, județul Durostor, în comuna Mircea Vodă, județul Ialomița. Reclamantul-intimat s-a născut la data de 1 decembrie 1943, în Comuna Mircea Vodă, Jud. Ialomița părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație urmare a încheierii Tratatului de la Craiova în anul 1940, între România și Bulgaria.

Fiind născut la data de 1 decembrie 1943 în localitatea în care părinții săi au fost strămutați, locuind până la 06 martie 1945, reclamantul a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2830 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2009.