ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1886/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal, reclamantul M.G. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa de

Pensii a Municipiului București anularea Hotărârii nr. 16997/192 din 30 iunie 2008

emisă de aceasta și obligarea la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i

recunoască calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și acordarea măsurilor

compensatorii.

În motivarea

contestației reclamantul a arătat că s-a născut la data de 1 decembrie 1943 în comuna

Mircea Vodă, jud. Ialomița, părinții săi făcând obiectul schimbului de

populație în luna septembrie 1940, în urma aplicării Tratatului Româno-Bulgar

de la Craiova.

Prin sentința

civilă nr. 2830 din 27 octombrie 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.G.,

a anulat Hotărârea nr. 16997/192 din 30 iunie 2008 emisă de Casa Județeană de

Pensii a Municipiului București și a obligat-o pe aceasta din urmă la emiterea

unei noi hotărâri prin care să recunoască reclamantului drepturile prevăzute de

Legea nr. 189/2000 pentru perioada 1 decembrie 1943-6 martie 1945 cu începere

de la 1 iunie 2008.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale

persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora

născuți în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii

acestora.

Curtea de Apel

București a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale

menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate

persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra

lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care

au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii a

Municipiului București criticând-o pentru nelegalitate, arătând că sentința

instanței de fond este criticabilă sub aspectul aplicării greșite a

prevederilor legale în ceea ce privește condițiile de acordare a calității de

beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Se arată că

beneficiar al Legii nr. 189/2000 este persoana care, în perioada 6 septembrie 1940-06

martie 1945 a suferit persecuții din motive etnice.

În speța de

față, reclamantul nu a dovedit faptul că a suferit efectiv persecuțiile

prevăzute de lege. Pe de altă parte, intimatul nu era născut în anul 1940 când

avut loc schimbul de populație între Bulgaria și România pentru a susține că a

avut alt domiciliu și a fost obligat să-1 schimbe în altă localitate.

Recursul este

nefondat.

Examinând

sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile

formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză,

inclusiv cele ale art. 304

1

C. poc. civ., Curtea constată că

recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art.

1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate

de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940

până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările

ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice,

în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.

Din conținutul

textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă

tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada

precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv

strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să

trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure

toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele

persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în

mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind

aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză, este

de necontestat și rezultă din dovezile administrate că familia intimatului a

fost strămutată din comuna Turtucaia, județul Durostor, în comuna Mircea Vodă, județul

Ialomița.

Reclamantul-intimat

s-a născut la data de 1 decembrie 1943, în Comuna Mircea Vodă, Jud. Ialomița

părinții săi făcând obiectul unui schimb de populație urmare a încheierii

Tratatului de la Craiova în anul 1940, între România și Bulgaria.

Fiind născut

la data de 1 decembrie 1943 în localitatea în care părinții săi au fost

strămutați, locuind până la 06 martie 1945, reclamantul a împărtășit situația

părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față

de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i

recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr.

189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru

considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se

sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge

recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva

sentinței civile nr. 2830 din 27 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1

aprilie 2009.