ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4548/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița reclamanta M.E.

a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ialomița anularea

hotărârii nr. 200 din 8 noiembrie 2007

emisă

de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 și emiterea unei noi hotărâri

prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar

al art. 1 lit. c)

din Legea nr. 189/2000.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a depus dosarul

cu actele doveditoare o dată cu cererea nr. 26159

din 13 noiembrie 2007,

prin care a solicitat stabilirea calității de

persecutat etnic, însă Comisia i-a respins cererea pe motiv că nu a fost

dovedită

strămutarea din altă localitate

decât cea de domiciliu în sensul

cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr.

189/2000.

Prin sentința civilă nr. 1358 din 6 mai

2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, a

admis acțiunea formulată de reclamanta M.E., a

anulat

hotărârea nr. 200 din 8 noiembrie 2007

emisă de Comisia pentru Aplicarea

Legii

nr. 189/2000 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin

care să

recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea 189/2000 pe perioada 21

februarie 1942-6 martie 1945, începând cu 1 decembrie 2007.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a

reținut că efectele

strămutării

și ale persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și

asupra copiilor acestora născuți în perioada cât legea produce

efecte, respectiv de la data nașterii acestora,

în speță 21 februarie 1942-

până la 6 martie 1945.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal,

a apreciat că legiuitorul a urmărit prin

dispozițiile legale menționate mai sus, ca de

aceste drepturi

compensatorii

să se bucure toate persoanele care au avut de suferit

consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor,

din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au

suportat

condițiile grele de

viață ce au decurs din situația de refugiați a

părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de

Pensii Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate,

arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile

legale

și probatoriul administrat în cauză.

Recursul este nefondat.

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului,

cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente

în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul

este nefondat, după cum se va arăta în continuare.

Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor

drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu

modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ

beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut

de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau

strămutată în altă localitate.

Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile

compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele

care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care

au fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de

suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului,

aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror

statut l-au dobândit.

În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate

(copia extras eliberată de Arhivele Statului și certificate de stare civilă) că

bunicul reclamantei, însoțit de alți cinci membri ai familiei, a fost evacuat

din orașul Turtucaia, că reclamanta s-a născut la data de 21 februarie 1942 în

Localitatea Mircea Vodă (în prezent Mun. Călărași) după schimbul obligatoriu de

populație dintre supușii români de origine etnică bulgară din județele Tulcea

si Constanta și supușii de origine etnică română din jud. Durostor și Caliacra,

stipulat în prevederile art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova între România

și Bulgaria la data de 7 septembrie 1940.

Fiind născută după schimbul obligatoriu de populație,

reclamanta a împărtășit situația părinților

refugiați, suportând

consecințele

morale și materiale ale refugiului care, începând cu

data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe

pârâtă să-i

recunoască reclamantei

calitatea de beneficiar al prevederilor Legii

nr. 189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i

se

cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca

nefondat, menținându-se sentința criticată, ca

fiind temeinică și

legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii

Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1358 din

6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ

și fiscal

ca nefondat.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 5 decembrie 2008.