ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4548/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița reclamanta M.E. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Ialomița anularea hotărârii nr. 200 din 8 noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 și emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a depus dosarul cu actele doveditoare o dată cu cererea nr. 26159 din 13 noiembrie 2007, prin care a solicitat stabilirea calității de persecutat etnic, însă Comisia i-a respins cererea pe motiv că nu a fost dovedită strămutarea din altă localitate decât cea de domiciliu în sensul cerințelor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.

Prin sentința civilă nr. 1358 din 6 mai 2008 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta M.E., a anulat hotărârea nr. 200 din 8 noiembrie 2007 emisă de Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 189/2000 și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea 189/2000 pe perioada 21 februarie 1942-6 martie 1945, începând cu 1 decembrie 2007. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că efectele strămutării și ale persecuției etnice suferite de părinți se răsfrâng și asupra copiilor acestora născuți în perioada cât legea produce efecte, respectiv de la data nașterii acestora, în speță 21 februarie 1942- până la 6 martie 1945. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a apreciat că legiuitorul a urmărit prin dispozițiile legale menționate mai sus, ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate asupra lor, din motive etnice, acesta fiind și cazul copiilor născuți în refugiu, care au suportat condițiile grele de viață ce au decurs din situația de refugiați a părinților.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că instanța de fond a interpretat în mod greșit dispozițiile legale și probatoriul administrat în cauză. Recursul este nefondat. Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este de necontestat și rezultă din dovezile administrate (copia extras eliberată de Arhivele Statului și certificate de stare civilă) că bunicul reclamantei, însoțit de alți cinci membri ai familiei, a fost evacuat din orașul Turtucaia, că reclamanta s-a născut la data de 21 februarie 1942 în Localitatea Mircea Vodă (în prezent Mun.

Călărași) după schimbul obligatoriu de populație dintre supușii români de origine etnică bulgară din județele Tulcea si Constanta și supușii de origine etnică română din jud. Durostor și Caliacra, stipulat în prevederile art. 3 al Tratatului încheiat la Craiova între România și Bulgaria la data de 7 septembrie 1940. Fiind născută după schimbul obligatoriu de populație, reclamanta a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Ialomița împotriva sentinței civile nr. 1358 din 6 mai 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 decembrie 2008.