ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2288/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată

la data de 5 aprilie 2004, reclamantul Z.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 1478

din 15 ianuarie 2004, emisă de Casa Județeană de Pensii Ialomița și recunoașterea

calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de

persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel București, secția

de contencios administrativ, a pronunțat sentința civilă nr. 1284 din 18 mai

2004, prin care a admis acțiunea și a obligat pârâta să recunoască

reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea

nr. 189/2000. Hotărând astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul s-a

născut la data de 12 octombrie 1942, dată la care părinții săi erau refugiați,

din motive etnice, din localitatea de domiciliu și a dobândit prin naștere,

statutul de refugiat, îndeplinind condițiile prevăzute de art. 1 lit. c) din

Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Ialomița, solicitând casarea

hotărârii și respingerea acțiunii formulate de Z.M.

Recurenta a susținut că

hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, în condițiile în care

Legea nr. 189/2000 și H.G. nr. 127/2002 nu cuprind prevederi referitoare la

persoanele care s-au născut în perioada de strămutare a părinților lor, iar

intimatul nu se încadrează în categoriile de persoane stabilite expres și

limitativ prin dispozițiile legale sus-menționate.

Recursul este nefondat.

Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana,

cetățean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6

septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive

etnice, între care la lit. c), se prevede că a fost strămutată în altă

localitate, decât cea de domiciliu.

Prin Normele de aplicare a

ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate

în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele

expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de

populație, ca urmare a unui tratat bilateral.

Cum strămutarea din

localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de

persecuție etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal

instanța a apreciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au

fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la data

nașterii lui, la data retrocedării pământului românesc.

Situația de refugiat a

rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorului Z.S.

și copia actului de naștere al reclamantului.

Interpretarea dată de

instanță este legală și nu adaugă la lege.

În consecință, soluția

instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art.

312 C. proc. civ., urmează a fi respins.

În baza dispozițiilor art. 274

alin. (1) C. proc. civ., recurenta-pârâtă Casa Județeană de Pensii Ialomița va

fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în valoare de 6.000.000 lei,

către intimatul-reclamant Z.M.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Casa Județeană de Pensii Ialomița împotriva sentinței nr. 1284 din 18 mai

2004, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca

nefondat.

Obligă pe recurentă la

6.000.000 lei, cheltuieli de judecată către intimatul Z.M.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 6 aprilie 2005.