ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 263/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea formulată la data de 26 martie 2008 reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, a solicitat instanței de contencios administrativ să anuleze hotărârea nr. 16749/300 din 25 ianuarie 2008, să constate calitatea sa de beneficiar al Legii nr. 189/2000 și să dispună plata drepturilor ce i se cuvin în această calitate. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată s-a respins cererea sa pentru acordarea compensațiilor, întrucât s-a născut la 4 ani după strămutarea părinților săi în comuna Ceamurlia de Jos, județul Tulcea. În opinia reclamantului, hotărârea pârâtei este nelegală, deoarece Legea nr. 189/2000 are caracter de compensație a suferințelor îndurate de toți membrii familiei.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2008 din 30 iunie 2008 a admis acțiunea formulată de G.I. A obligat pârâta să recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000 cu toate drepturile ce decurg din această calitate. Pentru a hotărî astfel această instanță a reținut că reclamantul s-a născut la data de 7 februarie 1944, ulterior refugiului mamei sale căreia i-au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 iar de aceste drepturi beneficiază toate persoanele care au avut de suferit în urma persecuțiilor etnice. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București care a susținut în esență că reclamantul s-a născut pe teritoriul României, aflat sub administrație românească și ca atare nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 189/2000 în ceea ce-l privește, nefiind vorba de vreo persecuție etnică pe care să o fi suportat.

Recursul este nefondat. Potrivit prevederilor art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuții etnice, aflându-se într-una din situațiile enumerate în dispozițiile normative menționate. Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanței, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.

Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înțeles atât persoanele care au suferit acele persecuții în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuțiile respective în mod indirect, prin consecințele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinții lor s-au refugiat sau au fost strămutați, ca urmare a unor persecuții din motive etnice și au suferit astfel toate consecințele nefavorabile care au decurs din această situație. În cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care mama sa a fost nevoită să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași prejudicii pe care le-a suferit și aceasta ca urmare a persecuțiilor etnice exercitate.

În consecință, pentru motivele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 2008 din 30 iunie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 ianuarie 2009.