ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1592/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2008, reclamanta I.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, anularea hotărârii nr. 17023/227 din 31 iulie 2008 emisă de pârâtă și constatarea faptului că este beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 pentru aprobarea O.G. nr. 105/1999. În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut la data de 29 septembrie 1944, în localitatea Medgidia, jud. Constanța, părinții săi fiind strămutați în toamna anului 1940, în urma încheierii Tratatului de la Craiova dintre România și Bulgaria în data de 7 septembrie 1940. A mai arătat reclamanta că părinții săi au fost strămutați din corn.

Bazargic, Jud. Caliacra, Bulgaria, în Medgidia, jud. Constanța. Prin sentința civilă nr. 2928 din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de Legea 189/2000, pentru perioada 29 septembrie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 iulie 2008. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit strămutarea părinților săi, precum și aspectul că s-a născut în timpul refugiului acestora. A mai reținut prima instanță că efectele persecuțiilor etnice exercitate asupra părinților s-au răsfrânt implicit și asupra copiilor născuți în timpul refugiului, suportând și ei aceleași privațiuni.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a Municipiului București, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ. În esență, recurenta a arătat că Legea nr. 189/2000 nu prevede ca beneficiari ai drepturilor stabilite de aceasta și pe copiii născuți în perioada refugiului, reclamanta născându-se după 4 ani de la încheierea Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, în acea perioadă neavând loc strămutări de populație. Recursul este nefondat. Analizând sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., raportat la motivele de recurs invocate înalta Curte apreciază următoarele: Potrivit art. 1 lit. c) din O.G.

nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate. Din conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuții în perioada precizată, fără a se face distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate și cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu.

Așadar, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetățeni români, care au avut de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților refugiați, al căror statut l-au dobândit. În cauză, este necontestat și rezultă din dovezile administrate (acte de stare civilă, situație de avere imobiliară) că reclamanta s-a născut la data de 29 septembrie 1944, în localitatea Medgidia, județul Constanța, după ce, în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova, părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul Caliacra -Bulgaria.

Fiind născută în perioada refugiului părinților săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând consecințele morale și materiale ale refugiului care, începând cu data nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa, situație față de care, în mod corect a procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și, în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce i se cuvin. Având în vedere cele arătate, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. , va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 2928 din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 martie 2009.