ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1592/2009

Asupra

recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată la data de 5 septembrie 2008, reclamanta I.M.

a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a

Municipiului București, anularea hotărârii nr.

17023/227 din 31 iulie 2008

emisă de

pârâtă și constatarea faptului că este beneficiar al prevederilor

Legii nr. 189/2000 pentru aprobarea O.G. nr.

105/1999.

În motivarea

acțiunii reclamanta a arătat că s-a născut la data de

29

septembrie 1944, în localitatea Medgidia, jud. Constanța, părinții săi fiind

strămutați în

toamna anului 1940, în urma încheierii Tratatului de la

Craiova dintre România și Bulgaria în data de 7

septembrie 1940. A mai

arătat reclamanta că părinții săi

au fost strămutați din corn. Bazargic, Jud. Caliacra, Bulgaria, în Medgidia,

jud. Constanța.

Prin

sentința civilă nr. 2928 din 4 noiembrie 2008, Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, a admis

acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să acorde reclamantei

drepturile

prevăzute de Legea

189/2000, pentru perioada 29 septembrie 1944 - 6 martie 1945,

cu începere de la 1 iulie 2008.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a dovedit strămutarea

părinților săi, precum și aspectul că s-a născut în

timpul refugiului acestora. A mai reținut prima instanță

că efectele

persecuțiilor

etnice exercitate asupra părinților s-au răsfrânt implicit și

asupra copiilor născuți în timpul

refugiului, suportând și ei aceleași

privațiuni.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta Casa de Pensii a

Municipiului București, criticând-o pentru

netemeinicie și nelegalitate în

temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ. În

esență, recurenta a arătat că Legea nr. 189/2000 nu prevede ca

beneficiari ai drepturilor stabilite de aceasta și pe copiii născuți în

perioada refugiului, reclamanta născându-se după 4

ani de la încheierea

Tratatului de la Craiova din 7 septembrie 1940, în

acea perioadă neavând loc strămutări de populație.

Recursul este nefondat.

Analizând

sentința atacată în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., raportat la motivele de

recurs invocate

înalta Curte apreciază următoarele:

Potrivit art. 1

lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind

acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile

instaurate în România cu începere de la 6

septembrie 1940 până la 6

martie

1945 din motive etnice, cu modificările și completările ulterioare,

de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetățean

român, care, în perioada sus menționată, a avut de suferit persecuții

etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată

sau strămutată în altă

localitate.

Din

conținutul textului de lege menționat, rezultă că drepturile compensatorii se

acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit

persecuții în perioada precizată, fără a se face

distincție între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în

altă localitate și cele care

au

fost nevoite să trăiască în refugiu. Așadar, legiuitorul a urmărit ca de

aceste drepturi să se bucure toate persoanele,

cetățeni români, care au

avut

de suferit consecințele persecuțiilor exercitate din motive etnice, în această

categorie intrând, în mod implicit, și copiii născuți în perioada

refugiului, aceștia împărtășind aceeași situație cu cea a părinților

refugiați, al căror statut l-au dobândit.

În cauză,

este necontestat și rezultă din dovezile administrate (acte

de stare civilă, situație de avere

imobiliară) că reclamanta s-a născut la

data de 29 septembrie 1944, în localitatea Medgidia, județul Constanța,

după ce,

în anul 1940, în urma Tratatului de la Craiova,

părinții săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, aflată în județul

Caliacra -Bulgaria.

Fiind născută în perioada refugiului părinților

săi, intimata-reclamantă a împărtășit situația părinților refugiați, suportând

consecințele morale și materiale ale refugiului

care, începând cu data

nașterii sale, s-au răsfrânt și asupra sa,

situație față de care, în mod

corect a

procedat instanța de fond obligând-o pe pârâtă să-i recunoască reclamantei calitatea

de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000 și,

în consecință, să-i acorde acesteia drepturile ce

i se cuvin.

Având în vedere cele arătate, Curtea, în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa de

Pensii a Municipiului București, împotriva sentinței civile nr. 2928 din 4

noiembrie 2008 a

Curții de Apel București,

secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20

martie 2009.