ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2804/2009

Asupra recursului civil de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 3 iunie 2008 pe rolul Tribunalului București, secția a IlI-a civilă, reclamanta D.G.P. din M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație în Finlanda, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, a pârâtului B.E.M. În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost returnat din Finlanda la data de 29 aprilie 2008 în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 60/2001 publicată în M. Of. nr. 132/2001.

În condițiile în care România trebuie să își probeze capacitatea de a stopa migrația ilegală și de a-și consolida poziția de membru al U.E., prezența pe teritoriul altor state, fără respectarea condițiilor legale de intrare și ședere a pârâtului, ca și a altor persoane aflate în condiții similare, ar dovedi exact contrariul, cu repercursiunile de rigoare asupra tratamentului. În drept, se invocă dispozițiile Legii nr. 248/2005, precum și art. 2 alin. (3) din Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția pentru Drepturile Omului. Prin sentința civilă nr. 1.096 din 19 iunie 2008, Tribunalul București, secția a IlI-a civilă, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență, că în cauză, se află în concurs Legea nr. 248/2005 și Acordul de readmisie încheiat de România și Finlanda, având relevanță prevederile art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, care au operat pentru statele U.E.

până la momentul aderării României la U.E., respectiv 31 decembrie 2006. În baza art. 18 și art. 39 din Tratatul C.E. și a Directivei 2004/3 8/CE a Parlamentului European, cazurile de restrângere a dreptului de ședere operează numai pentru motive de siguranță, ordine sau sănătate publică a statului din care a fost returnat. Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamanta care, în motivarea cererii, a arătat că pârâtul a fost expulzat de pe teritoriul statului finlandez și că soluția instanței de fond a fost pronunțată cu încălcarea Legii nr. 248/2005. Apelul declarat de reclamanta D.G.P. a fost anulat ca netimbrat de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, prin decizia nr. 709 pronunțată la data de 30 septembrie 2008, s-a reținut că apelanta deși legal citată cu mențiunea achitării taxei legale de timbru, respectiv 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, aceasta nu și-a achitat obligația.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta D.G.P. care a susținut că, prin ordinul de plată din 26 septembrie 2008, a fost plătită taxa de timbru pentru termenul de judecată din 30 septembrie 2008 și astfel hotărârea instanței de apel este nelegală. Recursul va fi admis pentru următoarele considerente: Din borderoul din 1 octombrie 2008 rezultă că a fost înaintat Curții de Apel București documentul din 25 septembrie 2009, număr al D.G.P. La acest document, care are același număr de înregistrare cu declarația de apel formulată de reclamanți, s-a atașat și taxa de timbru achitată la 26 septembrie 2008 și timbrul judiciar de 0,15 lei. În aceste condiții se constată că apelul a fost legal timbrat, astfel că, se va casa decizia recurată și se va trimite cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta D.G.P., împotriva deciziei nr. 709 din 30 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă. Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 martie 2009.