ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5389/2012

Prin cererea

înregistrată la Tribunalul București, secția a IX-a, contencios administrativ

și fiscal, la 8 ianuarie 2008, reclamantul Prefectul Județului Ilfov a chemat

în judecată pe pârâtul Primarul Orașului Popești-Leordeni, solicitând instanței

ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Dispoziției nr. 454 din 5

iulie 2007.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin dispoziția a cărei anulare solicită, s-a propus

acordarea către numitul P.N. de despăgubiri în condițiile legii speciale

privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor, fără a se ține seama de

elementele de identificare a bunului imobil, acordându-se mai mult decât s-a

cerut. S-a susținut că, în cererea depusă, petentul P.N. nu a făcut referire la

terenul aferent construcției demolate însă prin dispoziția primarului s-a

propus acordarea de despăgubiri și pentru imobilul teren.

Prin Încheierea din

23 mai 2008, Tribunalul București, secția a IX-a, contencios administrativ și

fiscal, a admis excepția necompetenței funcționale și a înaintat dosarul

conducerii Tribunalului București, spre repartizare la o secție civilă.

Prin Sentința civilă

nr. 1360 din 25 septembrie 2008, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării

cauzei în favoarea Judecătoriei Cornetu.

Prin Sentința civilă

nr. 488 din 11 februarie 2003, Judecătoria Cornetu a admis excepția

necompetenței materiale invocată din oficiu, a declinat competența soluționării

pricinii în favoarea Tribunalului București, a constatat conflictul negativ de

competență și a înaintat dosarul Curții de Apel București, în vederea

pronunțării regulatorului de competență.

Prin Sentința civilă

nr. 21 din 9 aprilie 2009, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a

stabilit competența Tribunalului București, secția civilă, în soluționarea

cauzei, având în vedere, în principal, Decizia nr. IX/2006 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii.

Pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, cauza a fost înregistrată sub nr.

25550/3/2008 la 30 iunie 2008.

Prin precizarea

depusă la 10 februarie 2010, reclamantul a arătat că înțelege să cheme în

judecată pe moștenitorii beneficiarului dispoziției atacate, numiții P.E.,

P.I., P.P. și N.C.

Prin Sentința civilă

nr. 375 din 11 martie 2010, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a

respins cererea reclamantului ca neîntemeiată, reținând că argumentul invocat

de acesta în constatarea nulității dispoziției nu este fondat, având în vedere

actele din dosarul administrativ constituit la unitatea deținătoare, ca urmare

a formulării Notificării nr. 901/2001 de către numitul P.N.

Tribunalul a

constatat, de asemenea, că reclamantul nu a făcut dovada că, în speță, unitatea

deținătoare a făcut o greșită aplicare a art. 10 din Legea nr. 10/2001 sub

aspectul îndreptățirii numitului P.N. la acordarea de măsuri reparatorii prin

echivalent pentru imobilul în cauză, respectiv că suprafața de teren aferentă

imobilului demolat poate fi restituită în natură, prin depunerea unui raport de

expertiză care să constate posibilitatea retrocedării suprafeței libere rămase

după demolarea construcției.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel reclamantul Prefectul Județului Ilfov, invocând

greșita aplicare a legii, deoarece instanța de fond nu a ținut seama de modul

în care legiuitorul distinge între imobilul construcție cu destinația de

locuință și imobilul teren aferent construcției, aflat în intravilanul

localității.

Curtea de Apel

București, secția a IV-a civilă, prin Decizia civilă nr. 753 A din 29

septembrie 2011, a admis apelul reclamantului Prefectul Județului Ilfov și a

schimbat în tot sentința, a admis în parte cererea și a anulat, în parte,

Decizia nr. 454 din 5 iulie 2007 emisă de Primarul Orașului Popești-Leordeni,

în sensul că propunerea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent

privește numai imobilul construcție demolată, situat în Str. L. nr. 29, Oraș

Popești-Leordeni, județ Ilfov, și nu și imobilul teren situat la aceeași

adresă.

S-au menținut

celelalte dispoziții ale Deciziei nr. 454/2007.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de apel a reținut, în esență, că prin notificarea

înregistrată la 17 august 2001, numitul P.N. a solicitat acordarea de

despăgubiri bănești pentru „imobilul demolat abuziv în anul 1988, situat în

comuna Popești-Leordeni, în Str. L. nr. 29", astfel că acordându-se măsuri

reparatorii și pentru teren, prin Dispoziția nr. 454, emisă la 5 iulie 2007,

s-a încălcat principiul disponibilității.

S-a reținut că prin

Sentința nr. 1092/1991 a Judecătoriei Sectorului Agricol Ilfov, definitivă și

irevocabilă, s-a constatat calitatea reclamanților P.N. și P.E. de constructori

de bună credință ai imobilului compus din 5 camere și dependințe, amplasat pe

un teren în suprafață de 790 m.p. și demolat în anul 1989.

Prin urmare s-a

reținut că terenul nu s-a aflat în proprietatea notificatorului.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Primarul Orașului

Popești-Leordeni, județul Ilfov, criticând-o ca nelegală pentru motivele

prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

Dezvoltând motivele

de recurs, pârâtul a susținut că noțiunea de imobil, în accepțiunea art. 6

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 include terenurile cu sau fără construcții, cu

oricare dintre destinațiile avute la momentul preluării abuzive.

S-a învederat că este

de notorietate faptul că în mediul rural, toate imobilele construcții aveau și

teren aferent construcției, asimilat noțiunii de „imobil", astfel că în

mod corect, prin dispoziția emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 s-au acordat

despăgubiri și pentru teren.

Intimatul Prefectul

Județului Ilfov a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

În faza procesuală a

recursului nu s-au administrat probe noi.

Examinând criticile

invocate de pârâtul-recurent, Curtea va constata că recursul este nefondat

pentru considerentele ce succed:

Reținând că

dispoziția prin care a fost soluționată notificarea formulată de numitul P.N. a

fost emisă cu încălcarea principiului disponibilității, instanța de apel a

pronunțat o soluție legală. S-a avut astfel în vedere faptul că s-a propus de

către pârâtul Primarul Orașului Popești-Leordeni acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent, atât pentru construcția demolată abuziv, cât și

pentru terenul aferent acesteia, deși, prin notificare s-a solicitat acordarea

de despăgubiri numai pentru „imobilul cu destinația de locuință".

Potrivit prevederilor

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, republicată, notificarea trebuie să

cuprindă elementele de identificare ale imobilului solicitat. În speță,

notificatorul a făcut referire doar la construcția demolată, noțiune ce se

suprapune definiției imobilului, dată prin prevederile pct. 6.1. din Normele

metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G. nr.

250/2007, care fac o distincție explicită între imobilele de construcții și

imobilele terenuri.

Prin urmare, în

condițiile în care intenția notificatorului nu a fost exprimată fără echivoc în

sensul solicitării de despăgubiri și pentru terenul aferent construcției, nu se

poate susține că s-au interpretat eronat dispozițiile art. 6 alin. (1) din

Legea nr. 10/2011, republicată.

De altfel, nu este

lipsită de relevanță împrejurarea reținută de instanța de apel, în sensul că

P.N. și P.E. au avut calitatea de constructori de bună credință pe terenul de

790 m.p., ce nu se afla în proprietatea lor, așa cum s-a reținut cu putere de

lucru judecat prin Sentința nr. 1092/1991 a Judecătoriei S.A.L, definitivă și

irevocabilă. Ca atare, nefiind proprietar al terenului, P.N. nici nu ar fi fost

îndreptățit să obțină măsuri reparatorii pentru preluarea abuzivă a acestuia.

Se va constata, în

consecință, că nu este întrunit motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

Critica întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a fost invocată formal, astfel că nu

va fi analizată.

Pentru toate aceste

considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va

constata că recursul pârâtului este nefondat și îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de pârâtul Primarul orașului Popești-Leordeni

împotriva Deciziei nr. 753/A din 29 septembrie 2011 a Curții de Apel București,

secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2012.

Procesat de GGC - DG